În fiecare zi, ne confruntăm cu sarcini pe care dorim să le amânăm, de la studiu la activități de muncă. Surprise! Creierul nostru ne minte atunci când crede că evitarea disconfortului poate fi o soluție. Iată câteva fapte interesante despre cum funcționează mintea noastră în fața procrastinării!
Fuga de disconfort
Când o sarcină devine prea greu de suportat, creierul nostru interpretează acest disconfort ca un pericol. Aceasta reacție provine din instinctele noastre primordiale de supraviețuire.
Procrastinarea și dopamina
Creierul eliberează dopamină, un neurotransmițător al plăcerii, în momentul în care evităm ceva stresant. Așadar, fiecare minut în care amânăm o activitate ne oferă o mică “răsplată” chimică!
„Emoția” decizională
Procrastinarea nu este doar o alegere logică, ci și una emoțională. De multe ori, ne bazăm pe simțiri mai degrabă decât pe rațiune când decidem să amânăm.
Efectul Zeigarnik
Studiile arată că, odată ce o sarcină este începută, ea rămâne în minte până ce este completată. Astfel, procrastinarea poate provoca o stare de tensiune mentală continuă!
Zero rău din a amâna?
Unii oameni își folosesc procrastinarea ca metodă de auto-motivare. Emoția de a termina o sarcină în ultimul moment poate fi chiar stimulantă pentru unii!
Alegeri în fața presiunii
Cercetările sugerează că sub presiune, oamenii pot face alegeri mai proaste, tocmai din cauza stresului necontrolat generat de amânare.
Impactul asuprei sănătății mentale
Amplificarea procrastinării pe termen lung poate conduce la anxietate și stres, afectând astfel sănătatea noastră mentală. Cu cât amânăm mai mult, cu atât suntem mai stresați!
Deci, data viitoare când mintea ta îți va spune că durerea temporară merită ocolită, amintește-ți aceștia fapte amuzante. Este timpul să-ți iei inima în dinți și să te apuci de treabă, ca să nu lași procrastinarea să-ți fure controlul!
Toți ne-am găsit, la un moment dat, cu sarcini importante pe umeri, dar am fost ocupați să ne distragem cu activități mai puțin esențiale. Desigur, amânarea sau procrastinarea nu este un comportament străin nimănui. Este o alegere pe care o facem conștient sau subconștient, dar ceea ce poate părea o mică pauză se transformă, adesea, într-o mână de momente pierdute. Este fascinant cum preferăm, de multe ori, o eșec garantat, în locul unei munci de zece minute care ne-ar putea salva de la frustrare. De ce se întâmplă acest lucru? Poate că rădăcinile acestei alegeri se află în natura umană, în modurile variate în care reacționăm la disconfort.
Strădania de a evita disconfortul
Omul, prin natura sa, tinde să evite disconfortul. Aceasta este esența mimă a evoluției; instinctul de supraviețuire ne îndeamnă să căutăm plăceri și să ne ferim de durere. Când ne confruntăm cu o sarcină care implică un efort mental sau emoțional, creierul nostru optează pentru o reacție rapidă – fuga. Astfel, amânarea devine o zonă de confort temporară; ne îndepărtăm de provocările imediate pentru a nu simți disconfortul față de responsabilitățile noastre. Dar, pe termen lung, această tactică se transformă într-un ciclu vicios care ne afectează productivitatea.
Este important să ne dăm seama că acest disconfort, care poate părea copleșitor, este de cele mai multe ori trecător. Câteodată, o simplă acțiune de zece minute poate duce la o senzație de eliberare și satisfacție enormă, în timp ce ceea ce alegem în schimb – întârzierea – poate genera un stres și o anxietate care se acumulează. De ce, atunci, preferăm un rezultat negativ, în loc de satisfacția care vine din îndeplinirea unei sarcini? Poate că ne temem de eșec, de judecata celorlalți sau chiar de a ne confrunta cu propriile noastre limitări. Acestea sunt gânduri ce ne pot amplica inactivitatea.
Consecințele amânării
Fiecare moment de amânare este o oportunitate ratată – nu doar a timpului, ci și a dezvoltării personale. Când alegem să amanăm, transformăm micile sarcini în monștri care ne consumă energia și ne scad moralul. Ceea ce începe ca o mică investiție în auto-indulgență se poate transforma rapid într-o povară. Prețul pe care îl plătim poate fi mult mai scump pe termen lung: relații compromise, oportunități pierdute și, în cele din urmă, o imagine de sine distorsionată care se poate amplifica cu fiecare zi care trece fără acțiune.
Pe de altă parte, dacă ne asumăm disconfortul temporar, nu doar că ne vom îmbunătăți productivitatea, dar ne vom și îmbunătăți stima de sine. Este un paradox că, prin abordarea sarcinilor cu determinare, ne vom simți mai eliberați. Devenind conștienți de puterea alegerilor noastre, putem transforma amânarea în acțiune; fiecare pas mic spre finalizarea unei sarcini se va traduce în satisfacție și creștere personală.
Regăsirea controlului asupra timpului nostru
Este esențial să devenim conștienți de mecanismele interne care ne împiedică să acționăm. Practicarea mindfulness și setarea unor obiective realiste ne pot ajuta să ne regăsim motivația și să ne depășim frica de eșec. Înscrierea într-un jurnal sau chiar doar monitorizarea timpului petrecut pe o activitate ne pot oferi o imagine clară asupra cât de mult ne sabotăm singuri. Cunoașterea acestor obiceiuri este primul pas către schimbare.
În final, amânarea nu este doar o problemă de organizare a timpului, ci una de auto-navigare a mentalului nostru. Trebuie să ne asumăm controlul asupra alegerilor noastre și să ne îndreptăm spre acțiune, chiar și atunci când disconfortul apare. Realizând că fiecare mic pas contează, putem transforma aversiunea noastră față de disconfort în power-up-uri pentru succes personal.
Concluzie
În societatea modernă, amânarea este o capcană subtilă, dar temută. Preferăm uneori un eșec garantat în fața unei munci incomode, dar cu fiecare amânare, ne îndepărtăm de obiectivele noastre. Este timpul să disecăm acest comportament și să ne îmbrățișăm puterea de a acționa. A transforma disconfortul în motivație este o alegere pe care fiecare dintre noi o putem face. Măcar dă-ți o șansă și îmbrățișează provocările: ele sunt pașii necesari spre îndeplinirea viselor tale.
Obiectivele Educaționale ale Lockpicking-ului, un articol realizat de Matei Ferșeta, președinte Vianu Cybersecurity Club
Activitățile de lockpicking, adesea numite locksport, sunt incluse în evenimente de cybersecurity din următoarele motive cheie:
1. Conștientizarea Securității Fizice
Securitatea ca un Întreg: Securitatea cibernetică nu se referă doar la cod și rețele. O lacună în securitatea fizică (o ușă descuiată, un dulap de servere deschis) poate oferi unui atacator acces direct la echipamente și date critice, ocolind toate măsurile de protecție digitale sofisticate.
Testarea de Penetrație Fizică: Lockpicking-ul demonstrează practic cât de ușor sau greu poate fi compromisă o barieră fizică. Această cunoaștere este esențială pentru pătrunzătorii etici (penetration testers) care evaluează securitatea unei organizații din toate unghiurile.
2. Dezvoltarea Mentalității de Securitate
Gândirea ca un Atacator: Pentru a construi sisteme sigure, trebuie să înțelegi cum gândește și acționează un atacator. Lockpicking-ul te învață să identifici și să exploatezi defecte în designul unui sistem (în acest caz, o broască).
Atenție la Detalii și Răbdare: Succesul în lockpicking necesită o atingere fină, multă răbdare și concentrare pentru a simți și a auzi acele “clicuri” subtile ale pinilor. Acestea sunt trăsături valoroase și pentru un specialist în securitate cibernetică atunci când analizează vulnerabilități complexe sau efectuează investigații.
3. Înțelegerea Principiilor de Bază
Eșecul este Inerent: Unul dintre principiile fundamentale învățate este că fiecare încuietoare poate fi deschisă – este în natura ei. Securitatea nu înseamnă să faci sistemul imposibil de spart, ci să-l faci suficient de greu pentru a descuraja atacatorul sau pentru a-i crește costul (timp, efort, risc) până când nu mai merită efortul.
Etica și Locksport-ul
Un aspect crucial este etica care guvernează acest hobby, numit adesea “locksport”:
Regula 1: Nu deschizi o încuietoare pe care nu o deții sau pentru care nu ai permisiunea explicită a proprietarului. Această regulă consolidează distincția între curiozitatea etică și ilegalitate.
Regula 2: Nu deschizi o încuietoare care este în uz. Acest lucru previne deteriorarea proprietății altora.
Prin participarea la atelierele de lockpicking, profesioniștii din securitate învață cum să caute puncte slabe în sisteme, aplicând aceeași mentalitate de evaluare critică atât la ușile fizice, cât și la firewall-urile digitale.
Voi știți cât de mulți copii sunt dislexici în România? Enorm de mulți. Și numărul lor crește. Acești copii sunt marginalizați de către societate, profesori, părinți, colegi. Ajung să creadă că au o problemă de intelect, când de fapt ei doar au o problemă de interpretare a textelor lungi, rezolvabilă prin proceduri specifice.
Duminică, 8 Octombrie 2023, Asociația Coordonate Umane a organizat (din nou) un eveniment național pentru susținerea copiilor dislexici. Au venit atât reprezentanți ai instituțiilor de stat, cât și ai Federației de Părinti (Iulian Cristache, Dan Tița, Iuliana Constantinescu), profesori și învățători, elevi, foști elevi.
Kidibot doar i-a ajutat să exerseze crearea de imagini cu Inteligența Artificială + crearea de Mindmap-uri, foarte utilă pentru organizarea interioară.
Sunt constienta de faptul ca evolutia incepe cu cat esti mai mic. Suntem mandri de modul in care au evoluat copii nostri si cat de multe stiu de la varste foarte fragede. Pe de o parte e meritul nostru, pe de alta parte e meritul unora dintre desenele animate, alte cunostinte acumulate sunt din cartile rasfoite sau jocurile ce le dezvolta creativitatea.
In ultima vreme ma confrunt cu urmatoarea situatie. Am casa plina de jucarii (O data pe an fac selectie si le donez campaniei Craciun Special, dar in rest…) . Obisnuiti sa aiba de toate, copii mei cand se uita intr-un raft de jucarii in magazin vad doar 1-2 jucarii despre care imi spun “Pe asta NU o avem. Mi-o cumperi mami?”.
Amintirile mele din copilarie sunt un pic diferite. Mergeam cu parintii in magazin, ma uitam in raft si observam ca am acasa doar 2-3 jucarii la fel. Oricum, recunosc ca nu indrazneam sa cer sa mi se cumpere vreo jucarie noua. Stiam ca sunt doar doua sau trei momente din an cand voi primi cu siguranta.
Acum ma chinui din rasputeri sa-i explic copilului ca nu trebuie sa avem acasa tot ce-i expus in magazin pe raft si ca n-o sa-i cumpar. Din cand in cand ii simt privirea taioasa, dar din fericire ii trece repede dupa ce-i explic cum stau lucrurile.
Dar ce ma fac cu bunicii, prietenii si alte cunostinte care imi tot aduc? Cred ca foarte curand ii bag pe toti intr-o sedinta. 🙂
Si cu toate acestea, simt ca cu cat sunt mai putine jucarii, cu atat valoarea lor este mai mare. Cu cat sunt mai multe, parca ii plictisesc, ii dezintereseaza si pana la urma au tot 1-2 maxim 3 jucarii preferate. Si cu ce folos? Care e beneficiul?
De aici puteti face singuri corelatia cu problemele mari ale unor copii un pic mai mari.
In Romania sunt peste 600.000 de persoane cu dizabilitati. Printre ei am cunoscut multi luptatori.
Unul dintre ei este Iulian Craciun, cel de-al treilea fondator StartEvo si este cel mai ambitios om pe care-l cunosc.
Sau un alt exemplu este Mihai Nesu, care nu s-a dat batut nici dupa ce cariera lui de sportiv s-a incheiat. Silviu Prigoana, care in urma unui tragic accident de munca si-a pierdut un picior cand era inca foarte tanar si cu toate astea a reusit atat de multe in viata.
Un alt prieten de-al nostru Florin Georgescu, care, desi nevazator, a facut turul Romaniei pe bicicleta.
O mai cunoastem si pe Marta Iosefina Bencze, un jurist din scaun cu rotile apreciata ca fiind cea mai inspirationala romanca de catre cei care au votat-o in Topul Romanilor Inspirationali StartEvo, sau, sau, sau…
Fac pariu ca la randul vostru cunoasteti cel putin 2 exemple in jurul vostru.
Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe… Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand traim nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat.
Sa fii bun in ceea ce faci e mare lucru. Indiferent ca vine vorba de job, de rolul de sot/sotie sau parinte, de prieten sau copilul parintelui, toate acestea le faci impartind cele 24 de ore cum sti tu mai bine. Toate sunt consumatoare de timp si viata trece. Si ajungi sa crezi ca aceste roluri te definesc si ca trebuie sa te dedici doar lor in intregime. Dar mai ai timp pentru tine?
Tu ce pasiuni ai? Ce te face sa zambesti si sa simti ca traiesti? Indrazneste sa te gandesti si la tine. Nu te simti vinovat. Daca vei fi incantat cu tine si cu ceea ce faci pentru tine, vei avea timp si pentru familie, parinti, prieteni si altii. De ce sa renunti la hobby-urile tale pentru altii?
Daca inca nu ai reusit sa-ti dai seama care sunt alea, sau ca s-au schimbat o data cu trecerea timpului, cauta in continuare sa te cunosti, sa identifici noi activitati care te fac fericit. Cautarea fericirii e doar jumatate din drum. Mergi mai departe si exploreaza noi cai spre care te indruma pasii.
Gaseste-ti PASIUNEA. Iata cateva idei de activitati care s-ar putea sa-ti placa sa le faci si care se pot transforma in pasiuni: (more…)
Sunt micute, sunt dragute, sunt delicate, sunt gingase. Incep de mici. Din pasiune. Nu simt durere, nu se plang de efortul fizic, de ore si ore grele de munca.
O parte dintre ele viseaza departe. Sa ajunga in fata unui public numeros, pe scene internationale, sa atinga perfectiunea, sa ne incante intr-un spectacol magic, ce creaza pentru unii spectatori momente unice in viata.
Le admir. Si le admir sincer. Ma inclin in (more…)
Azi e o sarbatoare importanta pentru romani. In primul rand pentru cei care poarte nume de floare: Florina, Florin, Florica, Narcisa sau Narcis, Viorel sau Viorica, Crina sau Crin, Laura sau Laurentiu, Codrut sau Codruta, Lacrimioara, Brandusa, Margareta, Iris, Camelia, Romanita, Dalia, Yasmina, Liana, dar sa nu uitam nici de Mugur sau Mugurel si cu siguranta mai sunt si altii si altele.
Le uram mai intai lor un sincer si din inima LA MULTI ANI!
Inspirata fiind de frumusetea florilor, recunosc ca am fost tentata sa incep cu din alea “Sa aveti parte de tot ce este mai frumos si placut pe lume, viata frumoasa presarata numai de bucurii” sau “Pentru ca m-ai iubit cu gingasia unui ghiocel, pasiunea unui trandafir si caldura unei flori de camp…” sau “Fie ca pe oriunde ai merge, trandafiri sa-ti rasara in cale si garoafe sa-ti ramana in urma…” sau daca “vei primi flori de ziua ta… Sa inveti de la fiecare floare sa iubesti, sa fii tandra, sa-i luminezi pe cei din jur, sa-i lasi sa te admire, sa aduci bucurie si sarbatoare…” Vi le dedicam si pe astea. 🙂
Dar noi va uram simplu La multi ani! Iar pentru ceilalti, care nu au sarbatoriti in familie, sa se bucure din plin de Sarbatoarea Floriilor alaturi de cei dragi!
Unul din crezurile mele este ca NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL.
Ni se intampla adesea sa credem ca “Universul comploteaza impotriva noastra” sau vai de noi “Ce soarta avem”. Si ne complacem sa ne vaitam si sa dam vina pe orice altceva, in loc sa incercam sa gasim solutii de rezolvare a problemei. Exista solutii si pentru cele mai grele probleme.
Mie nimic nu mi se pare imposibil. De ce? Pentru ca orice problema ai avea cu siguranta exista o rezolvare. Da, sunt de acord ca uneori solutia gasita ni se pare imposibil de aplicat, dar (more…)
Iata ca vine o zi in an despre care se vorbeste a fi Ziua Indragostitilor. E o sarbatoare imprumutata, ca noi romanii o avem pe a noastra, pe 24 februarie, dar cum nu e la fel de spectaculoasa si de bine marketata ca Valentine’s DAY, preferam sa ne dam peste cap azi.
Ce semnificatie are? Ce-i asa special la ziua aceasta? Ce te face sa te comporti diferit?
Vad in jurul meu barbati agitati sa faca rezervari la restaurante, sa cumpere flori si cutii cu bomboane de ciocolata, sa rezerve camere la hotel, excursii romantice, petale de trandafir, baloane in forma de inimioara, etc. La randul lor tipele (more…)
Am constientizat ca sunt o fire extrem de curioasa. Ma intereseaza lucruri din varii domenii, chestii care par plicticoase sau fara nici un rost. Chiar daca nu invat mai multe despre ele, intrand in detalii, acea curiozitate care m-a facut sa am habar ca niste lucruri exista, m-a ajutat enorm in diverse momente ale vietii. Curiozitatea te ajuta sa fii spontan, sa (more…)
O noua zi. Suna telefonul sa te trezeasca, il mai amani vreo 10 minute. Trec asa de repede incat esti nervos cand trebuie sa te ridici din pat. Intunericul de afara te deprima si el. Te speli pe dinti inca adormit, iti faci cafeaua in speranta ca te mai trezeste din amorteala. Imbraci la repezeala hainele care iti vin la mana si in sfarsit iesi pe usa. Fie ca mergi cu masina sau cu mijloacele de transport in comun, inca dormi pe tine. Poate doar claxoanele din trafic sau frigul de afara sa te mai trezeasca nitel.
Ajungi la birou, dai peste inca vreo 2-3 colegi la fel de adormiti ca si tine. Va salutati mai mult maraind si dand de inteles ca nici unul nu o duceti prea bine. Mai bei o cafea cu ei si intr-un tarziu te apuci de treaba. Esti ocupat mai toata ziua pana dupa masa, cand iar te ia amorteala. In fine, e vremea sa pleci. Dupa ce ca stai o ora si ceva in trafic, cand ajungi acasa esti deja frant si nu mai ai chef de nimic. Mai butonezi un pic televizorul sa mai auzi o stire, mai intri un pic pe facebook ca sa vezi ce au mai facut prietenii (ca altfel nu mai ai timp sa-i suni sa afli) si adormi. Maine o iei de la capat.
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
