Scuze exista pentru orice. Cand stii LOGIC ca trebuie sa faci ceva, FA-O. Nu o mai amana. Viata e scurta si oportunitatile trec repede. FA-O ACUM. Orice piedica ti-ar apare in drum, cu exceptia cazului cand esti mort, poate fi depasita. Trebuie doar sa vrei cu adevarat + si sa muncesti perseverent sa o obtii.

Baga carbuni!

Stii care e partea frumoasa? Ca marea majoritate a oamenilor se vor bloca in scuze (mai mult sau mai putin penibile). Este perfect asa, pentru ca societatea are nevoie de muncitori cu carca, generic vorbind. Asta inseamna mai putina competitie pentru tine. Unii evolueaza, altii nu. Asa e viata. Se numeste Darwinism.

Start! Start Evo!

Evident, este doar o definitie din multele care pot exista pe acest subiect. Dar mie mi-a placut conceptul, pentru ca exemplifica puterea si importanta relatiilor sociale. Si in lumea asta, nu ai cum sa ai succes fara sa stii alti oameni.

Aici intervin prietenii, cunostintele, brandul tau personal si modul in care iti tratezi relatiile personale.

Prietenii tai te DEFINESC pe tine ca persoana.

In general, un om are mai multe tipuri de prieteni (cunostinte).

• colegi de gradinita/scoala/liceu/facultate/armata/munca
• vecini
• parteneri de afaceri indelungati
• cunostinte alte unor cunostinte
• colegi de hobby/frati de “suferinta”, etc

Unii prieteni ii mostenesti, colectandu-i prin viata. Pe alti prieteni ti-i faci, interactionand cu ei bazandu-te pe interese comune. Acvaristica, kytesurfingul, vorbitul in public, fotbalul, mersul pe munte, etc…

Cu unii vorbesti aceleasi lucru de fiecare data cand te vezi: cum e la munca, te-a luat radaru’ sau nu, cat consuma masina ta, ce fac fostii tai colegi, da-mi mustarul, etc.

Cu altii vorbesti principii, idei, concepte. Ce parere ai despre simfonia 19 a lui Mozart? Sau ce parere ai de implicatiile cresterii exponentiale ale populatiei globale…

Pe unii prieteni stii ca te poti baza. Pe altii nu, pentru ca stii ca sunt neseriosi.

Am vazut la enorm de multi oameni faptul ca zic ca nu au prieteni. Au cunostinte, dar nu au prieteni. Si pe masura ce oamenii inainteaza in varsta, sansele sa iti faci noi prieteni scad, iar cei pe care ii ai emigreaza, pierzi legatura, etc.

Sunt doua sfaturi pe care vi le dam din suflet:

1. faceti-va activ noi prieteni, pe baza intereselor voastre si a sistemelor de valori. Trebuie sa fii proactiv, altfel acest lucru nu se va intampla de la sine.

2. detasati-va de “prietenii” care nu va ajuta sa evoluati personal, care va trag in jos, care sunt o influenta negativa. Anturajul va poate ajuta sau nu. Conteaza sa il imbunatatiti constient.

Prietenii ii asa cum ti-i faci si cum ti-i pastrezi. Depinde de tine.

Bafta. Start Evo.

Dai si-mpinge. Balans. Nici o sansa. Mai vine o persoana. Iar. Inainte, inapoi. Din fata si din spate. Nimic. Ma duc sa ii pun niste lemne sub roti, sa nu mai derapeze. Iar, hei-rup. Nimic. Mergem la gradinita, sa imprumutam o lopata, sa scoatem gheata de sub rotile nefericitului.. Punem iar vreascurile antiderapante. Iar heirup. Scoatem in final masina din gropile pe care singura si le facuse. Se opreste 2 metri mai in spate. Da sa plece inainte. Iar patineaza si face sleauri. Iar dai si impinge. Intr-un final, am reusit sa o impingem sa capete oaresicare inertie si sa iasa din zona cu nisipuri miscatoare.

La plecare, omul se da jos din masina sa se uite la roti, se urca inapoi si pleaca. Fara sa-mi zica NICI un multumesc. Moment in care m-am enervat si mi-am adus aminte de vorba aia romaneasca cu facerea de bine.

Cred ca lipsa de recunostinta este cel mai mare dusman al civilizatiei. Pentru ca te demotiveaza sa mai faci fapte bune. Unii oameni trebuie sa invete sa zica MULTUMESC. Este atat de simplu. Nu trebuie sa dai bani, nu trebuie sa faci eforturi nemarginite, un simplu MULTUMESC ajuta enorm.

Oamenii nu apreciaza lucrurile gratuite. Cred ca sunt ieftine, cred ca li se cuvin. Cred ca li se cuvine sa primeasca de la altii, sa fie purtati in puf. Nu e adevarat. Totul se plateste pe lumea asta, intr-un fel sau in altul.

In acelasi spectru de experiente, imi aduc aminte de ce mi se intampla pe vremea cand lucram la Coca-Cola si dadeam premii castigatorilor la promotii (m-am ocupat de asta o perioada destul de mare). Ma simteam ca Mos Craciun. Doar ca multi din cei care castigau (de la telefoane mobile la masini) pur si simplu nu le apreciau. Adica, se intampla ca sa castige niste mutanti, care nu aveau deloc educatie.

Cat de nesimtit poti sa fii sa nu multumesti sau sa iti arati recunostinta ca o companie a facut un efort sa iti dea un premiu? Foarte!  Bine ca mai erau si oameni carora le schimbam viata cand ii anuntam ca au castigat. Atunci ni se umplea inima de bucurie…

“Multumesc”. “Buna ziua”. “La revedere”. Sunt cei 7 ani de acasa. Conteaza enorm intr-o relatie de afaceri (de fapt orice fel de relatie) sa ai acest bun simt. Poti castiga foarte mult. Sau poti pierde. Depinde de noi pana la urma…

Si inca 2 lucruri care ma frustreaza zi de zi:

1. la magazin, cand cumperi ceva si multumesti, foarte putini vanzatori iti raspund inapoi
2. eu am renuntat sa mai dau bacsis la cei de la Jerry’s Pizza, pentru ca am vazut ca niciodata nu primesc un multumesc, buna ziua sau la revedere. Asa cel putin nu ma simt si … si cu banii luati.

Trebuie sa invatam sa fim civilizati!

Cand vezi un munte in fata ta, te gandesti automat la cantitatea de efort totala necesara pentru a-l urca, efort care la prima vedere pare enorm si peste puterile tale. Exemplu de “munti” de urcat:

• ti-ar place sa devii milionar, dar acum traiesti de la o chenzina la alta. Ti se pare imposibil.
• ti-ar place sa deschizi o noua afacere, dar iti dai seama ca trebuie facute foarte multe, timp/resurse/bani alocati, ceea ce pare foarte mult;
• cand vrei sa alergi 42km, cand tu rasufli greu cand urci treptele la etajul 1.
• cand vrei sa slabesti 10 kg, in conditiile in care esti foarte pofticios/pofticioasa la carbohidrati, etc

De cele mai multe ori, cand ai un vis care nu este in imediata apropiere a situatiei tale actuale, mintea ta evalueaza rapid efortul necesar si ia o decizie de Stop/Start/Ma mai gandesc.

Orice drum, oricat de lung, incepe cu primul pas. Urmat de al doilea. Urmat de al treilea. Si tot asa. Pana sa iti dai seama, deja ai mers foarte mult. Te uiti in spate si zici: “WOW, cat de mult am mers”. Dar conteaza sa zici START si sa nu o lalai.

Nu lasati sa va sperie drumurile lungi. Ganditi la scara mare (Think BIG), ganditi strategic, si incepeti sa faceti pasi, unul cate unu. Impartiti drumurile lungi in etape. Te motiveaza mult mai mult sa vezi ca ai ajuns la etape intermediare.

Steve Jobs, fondatorul Apple, spunea ca PERSEVERENTA inseamna jumate din lucrurile care ii separa pe antreprenorii care au succes de cei care nu au succes.

Si stiti care e partea frumoasa? Creierul uman nu tine minte durerea. Eventual tine minte faptul ca stii ca te durea, dar nu durerea in sine. Raman doar amintirea frumoasa a succesului Asta e si unul din motivele din care mintea noastra se gandeste cu nostalgie la “vremurile bune” din trecut. Durerea si efortul dispar, ramanand doar lucrurile care merita amintite:)

POTI SA FACI TOT CEEA CE ITI PROPUI. DAR DOAR DACA VREI.

Start. Start Evo!

In general, avem nevoie de entitati in jurul nostru care sa ne INSPIRE, care sa ne dea energie, sa ne arate ca putem mai mult. Aceste entitati sunt:

• oamenii din jurul nostru (faptul ca sunt in jurul nostru, sunt mult mai credibili si poti sa inveti mai usor de la ei)
• oameni din tara asta (ceea ce facem noi la StartEvo – distribuim povestile prin care oamenii spun cum au reusit in viata)
• companii (ajuta societatea si ajuta si la business sa fii inspirational)
  
• ong-uri (care fiecare se concentreaza pe o nevoie si o exploateaza mai bine/mai prost: sa salvam romania de gunoaie, sa salvam balenele, sa salvam piticii de gradina, etc)
• autoritati (mai greu aici, dar mai gasesti romani multumiti si inspirati de ceea ce face primarul lor)

Companiile INSPIRATIONALE sunt foarte putine in aceasta tara. Si e pacat. Pentru ca daca ar reusi sa exalte spiritul oamenilor, ar avea vanzari MULT mai mari. Toti indicatorii de brand ar creste (top of mind awareness, aided awareness, etc – corporatistii stiu despre ce vorbesc).

Dar companie Inspirationala pentru cine?

• Pentru proprii angajati?
• Pentru potentialii angajati?
• Pentru societatea civila?
• Pentru clienti sau potentiali clienti?
• Pentru actionari?
• Pentru partenerii de afaceri?

Raspunsul corect ar fi pentru cat mai multe categorii de public tinta

Dar sa ne gandim ce inseamna o companie INSPIRATIONALA:

Poate fi o companie care are conditii de munca WOW. Toti stim cum arata birourile de la Google din Silicon Valley.

Poate sa fie o companie care face produse WOW. Apple in SUA este iar icoana acestui gen de companii la nivel mondial, care a creat o religie apropo de produsele lor.

Poate sa fie o companie in care oamenii sunt WOW. Super meseriasi, distractie, creiere, hot, …

Poate sa fie o companie care se implica in societate fain. Se implica in civilizarea romanilor, trimit rachete pe luna, dau burse celor care merita,…

Poate sa fie o companie care inventeaza lucruri faine. Antivirusii romanesti, recunoscuti peste tot. Altceva?

Poate sa fie o companie care lucreaza cu concepte faine. Au campanii de marketing frumoase/amuzante, …

Poate sa fie o companie care NE FACE MANDRI CA SUNTEM ROMANI. Te simti bine sa vezi Rompetrol in diverse tari straine sau Dacia conduse pe alte meridiane.

Toate companiile care vor sa creasca ar trebui sa fie INSPIRATIONALE. (pentru ca evident o sa le creasca si actiunile ). Si ar ajuta si societatea si indivizii. Am trai intr-o lume mai buna.

Asa ca, dragi cautatori de inspiratie, daca stiti companii din Romania care va ridica energia interioara, spuneti-le aici, ca sa le promovam. Nu conteaza cat de mica sau cat de mare e. Conteaza sa fie INSPIRATIONALA!

Usor usor am constientizat ca nu ma simteam in largul meu cu persoane straine, imi era greu sa initializez discutii cu ei. Nivelul de emotivitate era foarte crescut, astfel incat multe din primele mele experiente de vorbit in public au fost dezastre epice. Multa furie interioara, canalizata in munca, in sport, in imaginatie.

Pana cand intr-o zi, in care am constientizat ca usor usor ma schimb, ajutat si de un mediu extrovert in care ma nimerisem (la Coca-Cola Romania), unde eu eram de departe singurul ciudat introvert intr-o mare de extroverti.

Intotdeauna vroiam sa pot sa fiu o persoana sociala, dar imi era foarte, foarte greu. Nu era natural pentru mine. Si stiam ca m-as fi simtit superbine daca as fi reusit sa imi depasesc fricile interioare si sa evoluez.

In lumea asta globalizata in care traim ajuta sa fi EXTROVERT. Un extrovert castiga mai multi bani, are parte de femei frumoase, are mai multe relatii, se integreaza foarte repede in orice comunitate. Plus ca se simte mai bine in pielea lui.

Dar ce inseamna sa fi EXTROVERT? Sa iti iei energia din interactiunea cu ceilalti. Pe cand INTROVERT inseamna ca interactiunea cu ceilalti sa te secatuiasca de energie si sa preferi sa stai in patratica ta si sa te joci cu jucariile tale.

Conceptul de introvert/extrovert este la fel ca ying/yang. Fiecare din noi are mai mult sau mai putin din fiecare cele 2 elemente. Unii oameni tind spre un capat al spectrului, fiind evident mai introverti, altii, dimpotriva tind sa fie extroverti. Unii sunt obositori de extroverti, altii sunt enervanti de introverti.

Din cate mi-am dat seama, introvertii sunt introverti din trei considerente (mostenire genetica, educatie si experiente).

Sa le luam pe rand:

Mostenirea genetica. De mici copii, unii se joaca cu alti copii, altii stau intr-un colt si se jucau cu masinutele sau indienii.

Educatia: Cel mai bine se vede la popoare. Un introvert american este mai extrovert decat un extrovert japonez . Noi, esticii, mai avem si niste complexe de inferioritate care se adauga la starea noastra naturala, ceea ce ne fac sa devenim si mai introverti.

Experientele: Pana la urma, educatia si experientele au o zona destul de comuna. O experienta negativa te inchide, una pozitiva iti da aripi. Daca te-a lungul timpului, de exemplu familia iti da peste nas: Taci! Stai in banca ta! Stai cuminte! Nu iesi in evidenta! automat devii mai introvert. Daca, dimpotriva te educa si te forteaza sa iti depasesti limitele, sansele sunt sa iti faca placere beneficiile extrovertismului si sa mai vrei.

Ideea este: daca esti INTROVERT si ti-ar place sa fii MAI EXTROVERT, tine de tine sa te educi. Daca esti fericit cu nivelul tau de introvertism, atunci evident, iti poti concentra eforturile in alte directii, care te preocupa sa le imbunatatesti.

Noi am vazut pe propria piele ca SE POATE! Satisfactiile sunt imense. Pentru ca pana la urma totul este in capul tau!

Start Evo!

Tipologia: “I’m the best and f**k the rest”.

Americanii sunt prosti, somalezii incap toti intr-o cabina telefonica, albanezii au submarine, francezii sunt fraieri, bulgarii au ceafa lata, nemtii sunt reci (macar fac masini bune), etc, etc. Multi dintre noi considera ca noi suntem poporul cu stea in frunte. Corect?

De-a lungul timpului am auzit foarte des in jurul meu ca vesticii sunt FALSI. Ca zambesc prea mult. Ca te intreaba “how are you?” desi nu sunt interesati de raspunsul efectiv. Ca este o veselie obositoare.

(La un moment dat, aveam un sef expat care ma intreba “how are you, noro?” in fiecare dimineata si eu efectiv ii spuneam ce fac. Si la un moment dat a facut misto de mine, ca el se astepta sa ii raspund “fine, thank you”, nu il interesau atatea detalii )

Buuun. Deci, exista aceasta perceptie ca vesticii sunt falsi, ca zambesc prea mult, desi nu se simt asa pe interior. Si ca urmare, falsitatea e nasoala. Si ca mai bine sa exteriorizeze sentimentele rele, atunci cand le ai

Am vazut un reportaj la Discovery GENIAL. Un experiment stiintific, pe studenti, care a dovedit ca “masca” pe care o porti iti influenteaza starea de spirit. Daca ai o masca zambitoare, te simti mai optimist, daca ai o masca incruntata, te simti mai pesimist

Cu alte cuvinte: CE-I IN GUSA SI-N CAPUSA. Nu doar psihicul influenteaza body language, dar si invers.

In ce a constat experimentul:

Niste oameni au trebuit sa completeze un chestionar cu variante de raspuns, tinand creionul in gura.

Jumate din ei au trebuit sa tina creionul cu buzele, cealalata jumatate cu dintii. La final s-a masurat starea lor de optimism.

Cei care au ranjit sa tina creionul in dinti erau de departe mai fericiti/optimisti decat cei care il tineau in buze si pareau ca se incrunta cand scriau.

Asadar, dragi romani. Schimbati-va CONSTIENT starea de spirit. Zambiti mai mult, chiar daca in interior nu va arde de zambit. E mai bine sa va simtiti bine decat sa va simtiti rau, corect?

Bafta la zambit

(si nu am luat inca in discutie faptul ca persoanele optimiste si pline de energie atrag alti oameni, castiga mai mult, sunt mai fericite. Este un self-fulfillment prophecy.)

1. Aboneaza-te la un newsletter zilnic cu ceva care iti potenteaza hobby-ul. Iti place sa plantezi cactusi? Vezi ce mai e nou in domeniul teposilor. Te intereseaza descoperirile din spatiul cosmic? Aboneaza-te la newsletterul de la NASA
2. Fii foarte strict cu timpul tau si incearca sa obtii cat mai mare plusvaloare pentru el. Daca ti se pare la un moment dat ca freci menta, gandeste-te ce ai putea sa faci care sa iti confere placere mai mare. Decat sa zaci la televizor, mai bine faci un plan pentru o mica afacere, de exemplu.
3. Fa exercitii de creativitate: uite un exemplu. Fa asocieri neobisnuite, care starnesc rasul: Genunchi de rama, melc sasiu, Basescu in posterul filmului Matrix, etc
4. Fa un lucru care nu l-ai face in mod normal. Trimite-i un mail lui Bono si spune-i sa cante in Romania, du-te la un curs de ikebana, vorbeste cu cineva pe care nu il cunosti despre vreme…

Totul se petrece in capul tau. Toate perceptiile tale, realitatea (asa cum o vezi tu), emotiile pe care le simti, optimismul sau pesimismul sunt in creierul tau. Si tine de tine sa iti modifici trairile, sa fii mai zen sau mai vesel.

Apropo, stiati ca NU exista deprimare de sine statatoare? Este doar o perceptie subiectiva.

Sunt Corina Dragotescu, jurnalist Romania TV.

Sunt jurnalist de 22 de ani. Stiu ca am muncit foarte foarte mult.

Corina Dragotescu: Am intrat in presa in 1990 printr-un noroc chior. Mi-am dorit foarte mult sa ajung in presa. Am scris un articol anti-PNTCD si l-am trimis la 2 ziare. Dupa un timp m-au sunat cei de la Adevarul si m-au intrebat daca vreau sa lucrez cu ei.

Pe 1 martie 1990 m-am angajat la ei. De cand ma stiu am vrut sa fiu jurnalist de presa scrisa.

Eram un ziarist prost (profesional) si a trebuit sa muncesc pe branci ani de zile. Nu stiam sa scriu pentru presa scrisa. Nu stiam cum sa imbrac informatia ca sa se vanda. Uneori nu vedeam informatia cum trebuie. Altadata dadeam foarte multe amanunte.

Corina Dragotescu: Am muncit pe branci ani de zile.

Din pacate, in 2005 Adevarul s-a rupt. Am ramas cu ziarul in brate. Nu facusem niciodata partea de constructie de ziar. Impreuna cu Eugen Chirov si inca 3 colegi a trebuit sa punem pe picioare de la zero noua redactie. Am reusit.

Corina Dragotescu: Cand am ajuns director de ziar, am aflat ca am cancer. Dai si lupta-te si cu cancerul. Lupta-te si cu redactia cea noua si cu cancerul. Dupa ce am trecut de 3 operatii, a vandut patronul ziarul. Dupa ce am vorbit cu noul patron, Patriciu, am zis “pa la revedere”.

Am ajuns la Realitatea din 2007.

Cand am intrat in televiziune, am vazut ca nimeni nu dadea 2 bani pe activitatea mea in presa scrisa. Toti se uitau la mine cu un dispret suveran.

Sa ii spui unui ziarist de presa scrisa de 17 ani in spate ca nu e bun de nimic, e absolut dramatic. Am avut noroc ca am furat meserie de la Andrei Gheorghe. El m-a lasat sa prind meserie de la el. Competitia este ingrozitor de mare.

Corina Dragotescu: Incet incet am ajuns unde sunt acum.

Ritmul de presa scrisa e cu totul altul decat cel de televiziune

Cam asta e pe scurt viata mea profesionala. Am si o fata. Am incercat sa imbin viata profesionala cu cea personala. Noroc cu sotul ca e foarte intelegator, altfel as fi fost de mult divortata din cauza programului. Daca as fi sa o iau de la capat, as face la fel.

Corina Dragotescu: Sunt lucruri pe care le faci de atat de multe ori ca te saturi facandu-le.

Corina Dragotescu: Fara incapatanarea de a realiza visul vietii, fara inteligenta de a asculta oameni, fara capacitatea de a asculta oamenii, fara un pic de modestie, fara un pic de ambitie nu poti reusi. Sper ca am reusit sa ajut oamenii tineri, care au venit in urma mea.

Fara sacrificii nu se poate. Nu poti sa ai un program normal, o viata normala. Sunt foarte foarte multe lucruri la care trebuie sa renunti.

Si la un moment dat, unul din adulti a spus ca si-a gasit PASIUNEA vietii lui: acvaristica, cu un ecosistem bazat pe corali. Spunea ca NICIODATA nu s-a distrat atat de bine, cat de fascinat este ca sa gaseasca noi vietati care apar din corali, care fiecare se mananca intre ele si ecosistemul prospera, ca si-a cumparat niste melci turbo, ca aduce cativa pesti din Germania… Omul foarte pasionat. A gasit o comunitate de alti oameni pasionati de acest subiect si toti se ajuta intre ei, vin unii la altii acasa, fac schimb de experiente si animalute.

Om serios, cu copil, lucreaza in multinationala pe o pozitie mare… Bravo lui ca si-a gasit hobby-ul.

Aste atat de important sa ai un hobby, care sa iti dea PASIUNE si fericire in viata!

Unii citesc carti. Altii lucreaza la Dacia lor in fiecare weekend. Altii colectioneaza diverse (timbre, capace de bere, papusi Barbie, chiloti de dama, etc). Altii colectioneaza gagici. Altii construiesc diverse lucruri.

E BINE SA AI O PASIUNE. Pentru ca iti creste calitatea vietii. Iti da optimism. Te binedispune. Iti trimite endorfine in corp (care sunt responsabile cu senzatia de bine).

Daca ai o pasiune, evoluezi mult mai usor personal. Si devii mai bun si pe respectiva pasiune, dar si pe alte domenii de activitate

Daca ai o pasiune, poti sa o monetizezi. Ideal ar fi ca pasiunea ta sa devina activitatea ta principala. Am zis de atatea ori ca scarbiciul 9-5 urmat de perioade de relaxare este o modalitate ingrozitoare de a-ti petrece viata.

Ideal este sa ai pasiuni si sa le urmaresti constant.

Tu ai astfel de pasiuni? Daca nu, ar trebui. Daca da, bravo!

PS. Uitatul la televizor NU este o pasiune. Este o activitate de zombie.