Primele 2 prioritati in viata

Avem asa de multe alegeri… Chiar prea multe. Si atunci intervine criza de indecizie, haos personal si lipsa de eficienta.

Cred ca ordinea corecta de prioritati in viata incepe cu urmatoarele 2.

1. Sa iti faci un psihic beton
2. Sa faci sport

Ambele actiuni sunt legate de tine personal. De ce o abordare asa de “egoista”? Din acelasi motiv pentru care, la explicarea procedurilor de salvare din avion iti zice tie, adultului, sa iti pui tu intai masca de oxigen si pe urma copilului. Daca tu nu esti OK, cum sa poti avea grija de altii?

Dar sa le luam pe rand…

1. Sa iti faci un psihic beton.

Asta inseamna sa poti sa iti strunesti gandurile, sa nu o ia razna, sa nu te deprimi, sa fii optimist si tonic, sa ai o speranta nestramutata ca totul va fi bine 🙂

Si prima masura pe care o poti lua este sa faci meditatie, sa iti “aduni” gandurile, sa fii capabil sa iti impui la ce sa te gandesti sau nu, pentru ca, nu-i asa, daca esti logic, ar trebui sa faci anumite lucruri pe care nu le faci 🙂

haos

Chiar, cand a fost ultima data cand ai stat doar tu cu gandurile tale, fara zgomot de fond, fara tablete, fara televizor, fara copii care sa iti solicite atentia non-stop? Ideal ar fi ca in fiecare zi sa avem macar 10-15 minute de concentrare, care sa ne aduca pe calea cea buna, care sa ne revalideze parcursul si sa ne ajute sa ne vedem mai bine prioritatile. 10 minute de concentrare sunt nimic pe langa timpul pe care il pierzi citind tampenii pe facebook.

Disciplina mentala este, din punctul meu de vedere, CEL MAI IMPORTANT INGREDIENT al unei vietii sanatoase si fericite.

focus

Si totusi, aproape nimeni nu o practica. Ea ne-ar ajuta sa avem o sanatate de fier, implicand efectul placebo, dovedit stiintific. Ea ne-ar ajuta sa invatam mai multe. Ea ne-ar ajuta sa ne concentram sa gasim solutiile sa iesim din problemele financiare. Disciplina mentala scade stresul cotidian, prelungeste viata si ii creste calitatea. Si totusi, din prostie, nimeni nu o practica.

Fratilor, faceti (more…)

De ce e periculos sa ai de ales dintre prea multe optiuni

Stiti care e o problema acum? Ca avem PREA MULTE optiuni. Si cand ai prea multe optiuni, ai tendinta sa te asezi in fund si sa te scarpini in cap (sau invers), nestiind pe ce drum sa o apuci. In general, trebuie sa fii o persoana extrem de echilibrata si sigura pe ea ca sa faci fata cu succes la multitudinea de optiuni care stau in fata ta sa le alegi.

Asadar, cand este sa ne alegem cariera, putem sa fim de la oameni de marketing la sapatori de santuri, de la functionari la vanzatori si la instructori de tenis. Putem sa fim orice dorim.

Chiar si la fastfood te intreaba: o vrei mare, medie sau mica? Vrei cu cartofi mari sau mici? Vrei cu branza sau cu sunca? Cu ceapa sau cu ananas? Si pana cand dai toate optiunile cerute, mori de foame.

Faptul ca ai prea multe optiuni genereaza 2 probleme: (more…)

Criza de indecizie

La StartEvo primim multe cereri de sfaturi de la oameni care nu stiu ce sa faca. Au prea multe optiuni sau dimpotriva, nu au deloc. Dar, majoritatea, au multe optiuni de drumuri de apucat, dar nici una din ele nu este intratat de “palpaitoare” incat sa zica omul: “Da frate, asta e CLAR drumul pe care sa il apuc!”

Felicitari, nu sunteti singurii. Toti avem aceasta problema: avem multe optiuni, prea multe chiar, si nu stim pe care sa le alegem. Si stam in fund in mijlocul drumului, in praf, gandindu-ne in ce directie sa o luam. Si evident, pentru ca este o decizie importanta, zicem “Stai asa! Trebuie sa analizez mai mult. Nu ma pot arunca cu capul inainte. Ma mai gandesc si maine”. Maine, aceiasi intersectie, aceleasi ganduri, eventual altele, care complica si mai mult decizia. Si spui: “F**k, vad o gramada de plusuri dar si de minusuri la fiecare. Hai sa mai gandesc, poate imi vine vreo idee mai buna.”

Si trece un an fara sa faci nimic in plus. Esti la fel ca acum un an, cu mai multa experienta, mai mult par alb in cap si mai multe frustrari, nu?

Ceea ce am descris pana acum se numeste CRIZA DE INDECIZIE si este mult mai rea decat CRIZA CA NU AI O SOLUTIE. Pentru ca este mult mai usor sa gasesti de la zero o solutie la o problema (chiar daca solutia nu este perfecta) decat sa analizezi mai multe solutii care nici una nu e perfecta si sa o amani la nesfarsit.

Cum zicea un clasic in viata, principala problema a unui antreprenor nu este ca nu are idei, ci ca are prea multe. Avand prea multe, isi pierde focusul, se apuca de 10 si sansele sa duca la finalizare macar una sunt muuult mai mici decat daca era un om cu o idee fixa, care mergea ca un pitbull pana in panzele albe. Garantat, varianta cu o idee simpla si fixa este mult mai buna decat sa fii un generator de idei, mai ales daca sunt intellectually challenging si ai prostul obicei sa te indragostesti de propriile idei.

Criza de indecizie trebuie taiata de la radacina. Desi este al dracului de greu, pentru ca noi, romanii, suntem, nu-i asa, buni la toate. Si mai ales, daca avem 10 proiecte, care fiecare genereaza 2 lei, sau credem noi ca au potential sa genereze, atunci nu o sa reusim niciodata sa ne concentram eforturile intr-o singura directie.

Criza de indecizie este TOXICA. Stiti cum se rezolva? Cerand ajutor extern. Pentru ca de obicei, persoana in criza de indecizie nu mai vede obiectiv situatia. Si atunci, daca ar cere ajutorul unei terte persoane obiective, cu o logica cat de cat normala, atunci acea persoana i-ar arata drumul pe care trebuie sa il ia. Si partea interesanta este ca acel drum a fost DINTOTDEAUNA inaintea omului. Doar ca nu vedea padurea din cauza copacilor.

Exemple de crize de indecizie: sa imi deschid o firma sau sa lucrez aici? Sa lucrez in domeniul x y sau z, pentru ca in domeniul actual m-am plictisit? Sa fac proiectul a, b, sau c. “Ce sa fac? Ce ma sfatuiti?”

Cum fac eu? Incerc sa reduc la maxim variantele. Si daca imi apare o noua optiune care se incapataneaza sa ramana pe radar, pur si simplu o fac ca test. Vad, merge sau nu merge. Imi place / nu-mi place. Daca da, atunci merg mai departe. Daca nu, o omor si (incerc) sa nu ma mai gandesc la ea.

Focus. Forta. Si suna un prieten.

Bafta!