Cum aratai tu in liceu? Eu personal aratam ca naiba. Cel putin asa credeam eu.:) Defect major al danturii, bube pe fata, introvert, varza la capitolul “fete”, incercand sa imi canalizez energia spre karate, invatatura.

Tin minte cum orice defect fizic pe care il aveam mi se parea GIGANTIC. Si mi se parea ca nu o sa am sanse sa reusesc in varii domenii, avand nesansa respectiva. Si mi-a luat ceva ani sa constientizez ca NU CONTEAZA aceste prostii, ci ATITUDINEA TA.

Nici unul din noi, oamenii, nu suntem perfecti. Decat daca suntem prelucrati in Photoshop.

Dar majoritatea dintre noi ne lovim de cate un defect, mai real sau mai imaginar si ne consumam enorm de multa energie pe acel defect, in loc sa mergem mai departe. Pur si simplu ni se pare ca cel mai teribil lucru care ni s-a putut intampla, motivul pentru care viata noastra s-a terminat, pentru care nu avem succes, etc.

• Ai un cos pe nas?
• Esti prea gras? Sau prea slab?
• Ai buze subtiri? Sau sani prea mici?
• Ai nevoie de ochelari?
• Ai dintii strambi?
• Ai un semn distinctiv la care CREZI ca oamenii se uita la el si trec cu vederea restul?
• Esti ORB?
• Esti handicapat?
• Esti prost?
• Esti virgin?
• Ai putini bani?
• Provii dintr-o familie saraca?
• Esti din Poplaca?
• Ai un nume ciudat, care rimeaza aiurea?
• Esti pitic? Sau esti Ghita Muresan?
• Te balbai cand vorbesti? Sau nu iti vin cuvintele?
• Nu ai experienta de munca?
• Nu ai iphone 7 si BMW 9?
• … lista poate continua…

SI CE DACA? CUI NU-I PLACE DE TINE, SA SE DUCA SA SE IMPUSTE!

Prima data cand mi-am pus sub semnul intrebarii accentul prea mare pe defectele personale ca piedici in cadrul succesului personal a fost cand am cunoscut o fata care era mai plinuta (ca sa fiu diplomat) si nici nu era cine stie ce frumusete. Dar cand a inceput sa vorbeasca, toti am ramas WOW. Avea o atitudine de invingator. Si ne gandeam: Cum o fata asa de urata poate sa fie atat de frumoasa la creier? E super.

Un al moment definitoriu in a vedea cat de gresita este abordarea pe defecte este cand l-am cunoscut pe Iulian Craciun (prietenul nostru, unul din finii nostrii si fondator StartEvo) mai bine. Omul este handicapat, tetraplegic (isi poate folosi mainile doar 5%, picioarele deloc). Dar este cel mai AMBITIOS om pe care il cunosc si are realizari pe care nu le au 90% din populatia tarii asteia.

(chiar, trebuie sa ii zic lui Iulian sa-si filmeze povestea, sa va inspire:) )

Ce ar fi reusit Iulian daca isi zicea: “Sunt handicapat, viata mea s-a terminat inainte de a incepe”? Nimic. Si atunci se uita la partea plina a paharului si isi cucereste interlocutorii prin optimismul lui, felul lui de a fi si dorinta de a face lucruri faine.

Dragii mei, nu lasati motive stupide sa stea in calea fericirii voastre. Si sa spui ca succesul tau depinde de cati dinti in gura ai sau de cat de groase sunt buzele tale, este o greseala.

Abordati o atitudine de invingator, altfel o sa pierdeti foarte mult in viata. Si e pacat, ca avem o singura viata.

Tine DOAR de voi sa aveti starea de spirit care trebuie.

Si sa va mai zic inca o constatare personala: daca ai un defect, ai sanse mari ca incercand sa compensezi prin atitudine sa ai sanse mult mai mari in viata decat daca nu ai fi avut respectivul defect si ai fi fost un om normal. De aceea:

• cei care vin din provincie in Bucuresti au mai multe determinare decat bucurestenii care sau la caldurica, sustinuti de mami si tati;
• cei care pleaca din saracie o sa lupte mult mai mult pentru bani;
• cei care sunt grasi pot sa aiba o atitudine mult mai extroverta decat cei care sunt normali, samd.

Defectul genereaza MOTIVATIA schimbarii!

Si un argument suplimentar ca totul este posibil: Daca o persoana urata, sasie si cu nume care in engleza se traduce “Fart-man” a ajuns presedinte de tara, orice se poate! 🙂

Nu va lasati batuti si puneti-va creierul la munca!

Start Evo!