“Eu sunt Gigel si am dat faliment de 3 ori.” Nu este o afirmatie pe care sa o auzi foarte des intr-o convorbire, corect?
Am identificat ceva fascinant. Il numesc “principiul sinceritatii socante” (posibil sa existe deja in literatura de specialitate, dar nu am stat sa ma documentez).
De pilda, am vorbit cu unii oameni, care sunt EXPERTI in relatia cu femeile. Un fel de “Hitch” ai Romaniei. Si dupa ce am povestit ore intregi cu ei, am reusit sa extrag un fir rosu, care mi se pare foarte interesant.
Sinceritatea dusa la absurd ajuta mai mult la crearea si consolidarea unei relatii interumane decat cosmetizarea adevarului.
Cu alte cuvinte, decat sa spui ce smecher esti, mai bine spui anumite lucruri adevarate care socheaza atat pozitiv cat si negativ. Automat creierul celuilalt o sa preia adevarul mult mai usor, o sa te pozitionezi diferit de restul populatiei “show-off” si o sa fii perceput (in cele mai multe cazuri) ca un meserias, geniu pustiu, SIGUR PE SINE, caruia nu ii este frica sa se poarte autentic. Si sentimentul de autenticitate este extrem de important.
ATENTIE. Sinceritatea socanta trebuie MUSAI sa fie insotita de INCREDERE de sine! Altfel poate fi interpretata.
Sa dam niste exemple:
– Sa fii “marele om”, dar sa recunosti activ ca mergi cu metroul. Si sa fii mandru de asta. In general marii oameni nu se coboara la nivelul muritorilor de rand. Dar daca esti sigur pe picioarele tale in aceasta afirmatie, interlocutorul tau care judeca dupa aparente poate sa o vada ca pe o chestie cool, facuta de un geniu pustiu…
– Sa spui din start ce gunoi ai sub pres. In general oamenii nu fac asta la primul contact cu alti oameni. Spunand asta, demonstrezi ca esti foarte stabil, sigur pe tine, puternic.
– Sa iti asumi convingerile care sunt de nisa, si care au sanse mari sa fie criticate. De exemplu, sa recunosti ca esti pentru eutanasierea cainilor fara stapan la care nu li se gaseste stapan in interval de x zile, cand trendul “cool” este sa vociferezi pentru salvarea sarmanelor suflete.
– sa recunosti ca ai dat gres in activitatea antreprenoriala, ca ai dat faliment. In general romanii prefera sa aiba masini scumpe, chiar daca nu au motorina sa bage in ele. Statusul conteaza foarte mult. Perceptia este mai importanta decat realitatea, corect?
In general, cand lasi garda jos si recunosti lucruri pe care oamenii normali incearca sa le ascunda la infinit, interlocutorul se simte mult mai relaxat cu tine. Are mult mai mare incredere in tine. Cimentarea relatiei se face mult mai repede.
Eu personal aplic acest principiu si am vazut ca ajuta.
Si, in aceiasi discutie, dupa ce te dai singur de pamant si sochezi interlocutorul, la fel de relaxat sa iti prezinti si punctele forte. Vor avea o forta MULT mai mare decat daca prezinti de la inceput la sfarsit numai realizari bombastice. Pentru ca esti mult mai credibil 🙂
Ia incercati, de test, sa vedeti cum merge.
PS. nu mai zic, ca daca am practica mai multi aceasta sinceritate, am invata unii din greselile altora mai repede, si am ajunge mult mai departe ca natie. Uitati-va la vestici, care isi impartasesc esecurile si greselile foarte usor. La noi, toti suntem perfecti, smecheri, marii oameni de afaceri, marii profesionisti. Dar ne schimbam si noi, usor, usor.
Am incercat sa pun un raspuns la articol dar nu imi apare raspunsul :-s
Felicitari.
Asta chiar e un subiect “delicat”.
Are un prieten de al meu o vorba: “sinceritatea e dezarmanta”.
D.p.m.d.v. sinceritatea reprezinta o forma de putere, auto-control.
Bravo “StartEvo”.
Cu stima,
Kristof
🙂