In ultima vreme am fost plecati aproape o luna prin Asia (Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Singapore) pentru o struto-camila de concediu combinat cu treaba. Intrucat sunt niste tari diferite fundamental fata de cele cu care majoritatea suntem obisnuiti, am zis sa impartasim cateva impresii din aceste tari, care v-ar putea ajuta in evolutia personala.

Impresii din Japonia in general

• Multa lume. Viermuiala.
  
• Oamenii EXTREM de politicosi. Desi initial ma simteam stingherit sa mi se arate atat de mult respect, m-am obisnuit repede. Peste tot oamenii se inclinau, zambeau, erau veseli. De la vamesi si politia de frontiera (cei mai simpatici politisti din lume, nu incruntati si fiorosi ca peste tot), pana la vanzatorul de la magazinul de la colt care se inclina la 90 de grade pentru fiecare interactiune cu tine – cand intri in magazin, cand ajungi la casa, cand ii dai produsele, cand ii dai cardul, cand iti da bonul, cand pleci din magazin…. Ce sa mai, te simti imparat 🙂 .
• Senzatia de siguranta perfecta in toata Japonia este superba. Nu au deloc imigranti ca in restul Asiei. 99% dintre oamenii pe care ii vezi pe strada sunt japonezi. Nu zic ca nu au probleme. Doar ca nu am avut absolut nici o senzatie de primejdie, oricat de mult sau de departe am mers.
• La trecerile de pietoni, chiar daca era o strada de 2 metri, daca avea semafor, respectau culoarea. Doar sub 2% dintre pietoni mai treceau pe culoarea rosie.
• Nu auzi claxoane. Deloc.
• Cat am fost in Japonia, nu am auzit NICIODATA un telefon mobil sunand. Toti le tin pe modul silentios. In metrou chiar este scris sa nu iti tii telefonul deschis, sa nu deranjezi persoanele in varsta(!). Si ei nici nu vorbesc in metrou. Nu vorbesc, nu deranjeaza pe altii. Fiind o tara putin mai mare ca Romania (+50% ca suprafata ) dar cu o populatie de 10x mai mare, aglomeratia este extrema. In metrou, daca inchizi ochii cand esti la ora de varf, ai senzatia ca esti singur. Foarte ciudat.
• Cladirile sunt impresionante. Nu sunt nici pe departe la fel de impresionante ca in New-York, (cand ajungi in New-York constientizezi instant de ce toate filmele cu apocalipse, godzile, extraterestrii se fac acolo), dar sunt totusi WOW. Si tot construiesc, tot construiesc…
  
• Japonia are o datorie imensa. In total, datoria publica si privata reprezinta cat ar produce ei pe 5 ani de zile de acum inainte. Dar folosesc banii in interesul tarii.
• Toata podurile, pasarelele peste pasarele, in straturi, toate sunt facute din metal. Si faceam misto ca daca tiganii nostrii cu fier vechi ar trece cu caruta prin Japonia, ar crede ca au ajuns in Rai.
  
• Am prins un cutremur de 6.9 grade la epicentru. In Tokyo s-a simtit cam de 4,5. Alina era la etajul 12 si tinea televizorul sa nu se faca praf. Eu eram in restaurant la parter: occidentalii au facut ochii mari, japonezii nici macar nu s-au sinchisit. In presa din Romania a vuit despre acest cutremur, in Japonia nu l-au mentionat deloc. Pe langa cutremur am mai prins un taifun, cateva tornade, un vulcan care a erupt, alunecari de teren, deversari radioactive (am fost la 150km de Fukushima) si altele. 🙂
• Toata lumea are iPhone. 95%. Parca s-ar fi dat gratis la colt de strada. Doar 5% dintre oameni mai aveau telefoane flickflack si telefoane DOCOMO (un fel de Vodafone local)
• Toata lumea in metrou statea cu nasul in iPhone. Ce faceau?
  • Chat pe aplicatiile locale: line, wechat, kakao talk – aceste aplicatii mobile au depasit Facebook-ul in aceasta parte a lumii
  • Citeau manga
  • Citeau stiri si se uitau la masini si preturi la masini (surprinzator, parca toata lumea ar fi vrut sa isi cumpere masina)
  • Jocuri
• Preturile nesperat de bune. Lichidele, mancarea, mai ieftina ca in Romania. Inclusiv la restaurantele medii. Evident, erau si lucruri mai scumpe, precum metroul, mai ales metroul privat (!). Sau taxiurile. Chiria mai scumpa ca la noi. Restaurantele cu stele Michelin (capitol la care Tokyo este numarul 1 in lume) erau de asemenea mai scumpe decat cele mai scumpe de aici (in Romania nu exista nici o stea Michelin)
• Nu exista conceptul de bacsis. Nici macar “service tax”.
• Motorina si benzina – preturi ca la noi.
• Benzinariile nu aveau pompele pe pamant – ocupau prea mult loc. Furtunele coborau din tavan si aveau contoarele pe maner.
• Nu exista conceptul de curte la casa. Locuintele sunt unele langa altele, la milimetru. Fiecare palma de pamant este utilizata perfect. Spatiile publice sunt perfecte, cu verdeata.
• Gradinile japoneze (pe la temple, castele, etc) sunt WOW, tocmai prin atentia la detaliu impecabila. Avand putin spatiu, il folosesc la maxim.
  
• Am mers cu Shinkansen (Tokyo-Kyoto). 570 km in 2 ore. Am incercat sa fac poze, dar au iesit blurate, din cauza vitezei. Merg la fel de des ca tramvaiele la noi, si  merg la secunda. Incredibil. Efectiv mi-am potrivit ceasul dupa ei.
  
• Toti cei 570 de km nu am vazut spatiu liber. Era un oras continuu. Case, fabrici, uzine, si bucatele mici de teren, cultivate cu orez si ceai. Dar intre case si fabrici. Cand vezi asa ceva, iti dai seama de puterea lor.
• Au preferinta pentru procedurizare si eficientizare. Business-ul de automate este extrem de atractiv. Am vazut o prezentare de business pentru plasarea unor automate in anumite zone din orase si profitabilitatea lor.
• Colecteaza selectiv. Dar nu gasesti nicaieri cosuri de gunoi, trebuie sa mergi pana la un supermarket sa iti arunci deseurile.
  
• Nu prea vorbesc engleza… Foarte slab… Dar compenseaza prin bunavointa. Cand ii intrebam ceva, mergeau cu noi 100 m, ca sa ne arate pe unde sa o luam.
• Pentru business-ul de online, daca nu stii japoneza este destul de greu sa faci afaceri cu ei, mai ales daca vrei sa le vinzi ceva.
• Foarte patrioti. Cumpara marfa japoneza ori de cate ori se poate. Nu cumpara produse coreene, nici sa-i pici cu ceara. Samsung, LG, Hyunday, etc – nu am vazut deloc la ei…
• Fructele sunt scumpe la ei.
• Cum este moda la japonezi:
  • Baietii cu frizuri sauvage, poseta, pantofi de piele incaltati pe piciorul gol si pantalonii intrati la apa. Si machiati. Portofelele mari, gen mini-poseta care musai trebuie tinut la buzunarul de la spate, iesit 50%. La fel si telefonul. Daca ciorditorii nostri ar fi pe acolo, ar crede ca e Europa de Vest, inainte de caderea zidului.
  • Fetele – zoo. De la tricouri gen “I need a boyfriend”, pana la manga. Spectacol, ce sa mai. In fiecare oras mergeam in centrul protipendadei si ne uitam ore intregi la ei. Nu ne mai saturam sa ii studiem 🙂
  • Doamnele in etate: pe bicicleta, cu sapcalie tip masca de sudura, cu “sosete de maini” – un fel de prelungire de maneca la maneca scurta, ca sa nu se bronzeze pe maini. 🙂

Impresii din Tokyo

• 35 milioane locuitori. Cel mai mare oras de pe planeta. Si locuitori cu care iti face placere sa imparti aerul, nu dubiosi ca in alte megalopolisuri.
• Cele mai tari muzee din lume (cele de tehnologie, inovatie, viitorologie, fizica, stiinte naturale, etc, etc). Muzee interactive, in care puradei de nu le ajunge nasul la clanta invatau fizica aplicata, trageau de manete, se jucau cu dinozaurii, faceau experimente…
  
• Voluntari care iti explicau ce si cum
• Am stat o saptamana in Tokyo, mergand pe jos aprox 30 km zi. Sunt foarte multe lucruri de vazut. Am reusit sa vedem o mica parte, si in viteza.
  
• Au inventat toate prostiile posibile de la dispozitive anti-energie statica (sa nu-i piste pe copii) pana la chiloti cu fund. De la clepsidre care curg invers pana la capsatoare fara capse. 🙂
• In prima noapte am vazut si curse intre masini tunate pe autostrazi. La fel ca prin Bucuresti. La 2 noaptea urlau motoarele 2 secunde si pe urma dispareau.
• Mall-uri de electronice de 7 nivele, cu toate prostiile pe care vi le-ati putea imagina
  
• Strazi intregi dedicate fenomenului Manga
  
• Metroul extrem de complicat
• Televiziunea
  • nu prea sunt show-uri live. Totul este inregistrat si colorat excesiv: inimioare, fulgere, culori pastel, jingle-uri sonore, efecte speciale, totul facut sa iti ia ochii
  • La stiri sunt 6-7 prezentatori, fiecare pe sectiunea lui. Ceilalti empatizeaza cu prezentatorul. Jurnalul incepe cu toti cei 7 aliniati si aplecandu-se la unison in pozitie la 90 grade salutand publicul si mai apoi asezandu-se la pupitre.
  • Merg foarte mult pe componenta optimista. Chiar daca au avut dezastre majore cat am fost noi pe acolo, prezentau partea frumoasa a lucrurilor, partea inspirationala. Nimic lacrimogen.
  • Isi lauda performantele – in orice domeniu. Amintesc de rezultate exceptionale la olimpiade, lauda actorii japonezi de la Holywood, etc.
  • cand vine vorba de preluat chestii de pe glob, am ramas surprinsi sa vedem ca sunt atrasi de emisiuni bizare. Am avut supriza sa vedem ca o data pe saptamana au un show cu vreo 10 natiuni (printre care si Romania!) si dau imagini cu diverse show-uri din tarile respective. Cei 10 reprezentanti ai natiunilor sunt laudati pentru nivelul de corectitudine cu care vorbesc limba japoneza si de asemenea sunt pusi sa-si laude tara. Alinei ii pare rau ca nu stie prea multa japoneza cat sa inteleaga ce valori promova romanca la televiziunea coreeana, cat despre partea de show promovata – era o stupizenie de la Prima TV de acu’ o mie de ani – 4 vedete mancau diverse chestii sofisticate la un restaurant si estimau un pret – cel care era cel mai departe de adevar achita intreaga nota de plata – japonezilor li s-a parut cool emisiunea. Ce sa mai, pentru noi a contat imens ca de pe tot globul, au ales si Romania. Fain.

Impresii din Kyoto

• Cel mai curat oras in care am fost vreodata! In 2 zile cat am stat, am numarat doar 5 gunoaie, din care un chistoc de tigara. 5! Si nici un grafiti. Si ne-am plimbat pe jos zeci de kilometri.
• Fumatul este interzis in centrul orasului, fiind o amenda de 100 usd. Am vazut doar un singur japonez, seara, lucrator la o carciuma, care statea pitit intr-un ungher si tragea fumuri. In rest, perfect.
• Foarte multe persoane care erau imbracate in kimonouri. Cupluri el-ea si ea-ea. Foarte simpatici. Inclusiv doamne in etate, care ne zambeau politicos. Erau mandri ca sunt japonezi!
  
• Exista o strada a gheiselor, plina de ceinarii.
• O liniste si o ordine perfecta, iar templele te linisteau cu adevarat.

Impresii din Osaka

• Tinerii erau socanti de diversi. Gradina zoologica. Efectiv mergeam pe strada, cu gura pana la urechi si filmam oamenii, atat de diversi erau. Asemenea senzatia am mai avut in New-York, unde diversitatea e si mai mare, dar acolo erau extroverti. Aici, prin educatie si nivelul decibelilor, toti pareau mai linistiti.
  
• Muuulta lume. Cand am ajuns in Osaka, am nimerit intr-o statie mixta de trenuri/metrouri/etc… prin care zilnic trec 2 milioane de oameni(!) Noi am ajuns la 11 noaptea si era haos. A trebuit sa ne oprim sa respiram, ca ne simteam ca intr-un stup.
• Engleza este o limba aproape necunoscuta. Am avut noroc sa gasim oameni gen senior managers pe strada, bine imbracati, care stiau engleza, altfel ….
• Au multe chestii faine de vizitat: un ditamai castelul, tot felul de temple, etc.

Impresii din Seoul

• Coreeni sunt un popor WOW. Acum 50 de ani erau printre cele mai sarace natiuni din lume. Japonezii la cateva sute de ani ii cucereau si ii faceau una cu pamantul. In ’45 au avut tara praf dupa al doilea razboi mondial. In ’50 au avut tara facuta praf din nou dupa razboiul cu Coreea de Nord. Acum, desi sunt una dintre cele mai tari tari de pe planeta, au in continuare o fixatie: “Nu, nu… noi suntem inca o tara in curs de dezvoltare… Mai avem pana ajungem Japonia si SUA…” Si trag tare… Si trag cu totii la aceeasi caruta. Si simti cum se schimba lucrurile. Parca esti luat de val si-ti vine sa te implici si tu si sa pui umarul la treaba. Si asta datorita entuziasmului oamenilor care au un tel comun – bunastarea natiunii.
  
• Enorm de multe biserici. Coreenii sunt 40% crestini, majoritatea protestanti. Mai multe biserici ca acolo nu am vazut decat in Romania! 🙂
  
• Sunt cei mai patrioti oameni de pe planeta. Se mandresc cu asta. Si dovedesc asta cu o realitate: acum cativa ani cand a venit FMI-ul la ei, sa le mai ceara bani si tara era in pragul unui dezastru, coreenii au venit cu banii si bijuteriile din aur de acasa, sa le depuna la Banca Coreei, ca sa isi ajute statul! WOW. Asta in conditiile in care si la ei este coruptie si au o gramada de probleme interne. Dar nu conteaza. Cand e vorba de tara, toti pun umarul. Cand guvernul spune: mai urcati temperatura in cladirile de birouri, sa economisim energia si sa nu mai fie 16 grade, ci 20, toti se supun.
• Fiind o tara inca in razboi, toti barbatii fac 2 ani de armata (inainte erau 3) si inca 1 luna pe an fac manevre pana la 35 ani. Asta inseamna ca trebuie sa compenseze la eficienta la locul de munca prin munca MULTA. Zile de concediu foarte putine, dar mai acumuleaza prin sarbatori nationale.
• Au o fascinatie pentru straini. O gramada au facut poze cu noi. Majoritatea ne faceau poze cand noi credeam ca nu ne uitam. O televiziune ne-a luat interviu. Oamenii se uitau la noi ca la urs. Adevarul ca sunt destul de putini caucazieni. Si lor li se pare foarte aspirational. Acum au inceput sa faca reclamele cu caucazieni… Si e foarte haios. Am si aflat de ce se comporta atat de ciudat: Ei, ca natie, au un mic complex de inferioritate ca nu stiu engleza. De aceea, guvernul a facut o gramada de programe. Unele dintre ele le spuneau sa mearga sa vorbeasca cu turistii, sa nu le mai fie frica de ei (!). Unii profesori de engleza le dau tema sa faca poze la turistii caucazieni, ca sa ii determine sa intre in vorba cu ei. Ei poze fac, dar nu vorbesc.
• Nu concep ca un strain caucazian sa le vorbeasca in limba lor. Fac niste ochi maaaaaari. 🙂
• Am intalnit o romanca care lucra la LG pe o pozitie de senior management, care vorbeste coreeana fluent. Foarte inspirationala. Am si filmat-o – povestea ei in curand pe StartEvo.
• Sunt un popor in care respectul pentru parinti este FOARTE mare. Oricat de aglomerat este metroul, nimeni nu se aseaza pe locurile pentru batrani. (oricum, comparand cu Japonia, pot spune ca nu prea am vazut batrani pe strada)
• La coreeni, am vazut foarte mult ideea de DESTIN. De aceea, daca iesi din drumul care iti este predestinat, presiunea sociala este IMENSA. Noi spunem la noi in Romania ca este barfa si ca ne intereseaza ce fac vecinii. In Coreea este MULT mai mult. Fiind o tara unde densitatea umana este foarte mare, notiunea de intimitate este mult mai restransa… Si, fiind atat de important DRUMUL, DESTINUL, avand in vedere ca nu toti agreeaza acest destin, dorinta de a evada in alte realitati este imensa. In Coreea, 5% din PIB este dat de jocurile electronice. 5%!!!! In plus, fascinatia pentru idoli este dincolo de limita. Toti artistii K-POP si din serialele coreene sunt MEGA adulati. Ei fac reclame la orice: paste de dinti, cutite, anvelope, haine, masti de fata, orice. Coreeni traiesc o a doua viata prin idolii lor. De accea, sunt foarte interesati de absolut orice fac.
  

• Cum arata un destin ideal de Coreean? Scoala, educatia in America, intorsi in tara, facut armata 2 ani, angajare la firmele coreene tip concern: Samsung, LG, Hyunday, …, insurat, facut 1 copil, evoluat in cariera, murit. Daca pe parcurs se intampla ceva (e dat afara, scapa o promovare, se imbolnaveste, nu se insoara la timp, etc), dezastru… Pierde trenul…De aceea, in Coreea (si Japonia), rata sinuciderilor este cea mai mare… la metrou au pus ziduri de sticla, ca sa nu mai aiba probleme cu intarzierea trenurilor datorata celor care se sinucid cu o frecventa uriasa… la fiecare 2 minute se mai sinucide cineva in Coreea de Sud.

• Cum arata o nunta la coreeni (am participat si noi la una, ca party crashers :)). Dureaza cam o ora. Se pune o masuta, cu un catastif, pe unde trec toti invitatii INAINTE sa intre la nunta, sa dea darul. Omul de la masuta (din partea mirilor), noteaza constiicios, numara banii, ii pune sa se semneze (ca in cartea de oaspeti:) ), dupa care invitatii se duc la ceremonie. Felicita mirii, socrii, nasii, etc, se mananca ceva rapid, gen bufet si gata, fiecare pleaca. Cat merge darul? Cam ca la noi. Doar ca dureaza o ora, nu 9 🙂 A, si fiecare da in functie de rang. Daca esti sefulet dai mai mult. Daca esti grangur, dai corespunzator. Cand ii intrebi cat costa o nunta, raspunsul clasic, care l-am primit de mai multe ori “100,000 usd”. Cum? 100,000 usd? Pentru o ora? Nu, nu… ca in banii astia intra si mobilatul apartamentului, luna de miere, etc. Evenimentul efectiv costa cam 10-20,000 🙂 Super business, ca in Romania 🙂
  
• Am nimerit cand in Seoul se sarbatorea ziua internationala a energiei. Toate universitatile participau la evenimente WOW, prin care vroiau sa educe oamenii, de la bude verzi pana la robotei care foloseau energia solara. Uitati un dans facut din voluntari 🙂
  
• Mancarea coreana e GENIALA (spre deosebirea de mancarea coreana din Romania, care nu m-a dat pe spate). Si este ieftina. Caracatita la discretie.
  
  Ginseng. O gramada de oratanii care traiesc in apa si care au gusturi interesante…
  
  Si se prepara in fata ta la masa.
  
• Cum au atras ei foarte multi turisti? Au dat serialele coreene gratuit la o gramada de televiziuni, inclusiv ale noastre. Si au foarte multi turisti care vor sa vada unde mergea Jose Armando varianta coreana prin parcul X….
• Fiind presiune sociala maxima sa arati bine, la ei femeile se considera ca arata bine daca au pielea cat mai alba (pe principiul ca doar taranii sunt bronzati 🙂 ). E patria operatiilor estetice (erau multe persoane cu nasul/urechile/fata bandajate care vizitau orasul. Multe adaosuri de body-enhancements: lentile colorate, gene false (si in Japonia era la fel, si aratau ca niste zombie manga)
  
• Conceptul de antreprenoriat nu este foarte bine privit. De ce? Unul din motive este simplu. Lipsa pensiilor. Pana acum vreo 10 ani nu exista un sistem public de pensii. Asta inseamna ca oamenii trebuiau sa munceasca pana mureau, sau sa fie intretinuti de copii. De aceea, cand nu mai puteau sa lucreze in companiile-mutant, persoanele de varsta 2-3 isi deschideau cate un restaurant sau un hotel… Si duceau o viata de subzistenta. De aceea, cand zici ca esti antreprenor, pleci din start cu tinichele de coada.
• Pe strazi te lovesc vizual milioanele de reclame luminoase. Chiar pe stradutele de 1 metru latime, care sunt dubioase, chiar acolo sunt mai multe reclame pe metru patrat decat pe Magheru. Socant. De ce? Pentru ca un restaurant poate avea si 4 metri patrati. Fiecare entitate comerciala isi face o reclama luminoasa. De aceea, apare ca un ecosistem intreg.
• Cum arata programul corporatistilor coreeni: trezirea cu noaptea in cap. La 7-8 sunt la munca. Pe la 11.30-12.00 apare invazia ‘camasilor albe’, care se revarsa pe strazi, in cautare de mancare, in grupuri, pe departamente. Inapoi la munca. Pe la 18-19, ii vezi iesind cu seful, mergand la carciuma din nou, iar dupa la Karaoke. Toti coreenii stiu sa cante… Multi se fac praf, isi ‘exprima gandurile’ pe caldaram. Daca vrei sa evoluezi in cariera e MUSAI sa iesi cu seful…. Deja pe la 19-20 ii vezi cu merg cate 2-3, unii sustinuti. Pana la 2 noaptea tot vezi ‘camasi albe’. Noaptea ajung si ei acasa la nevasta si copil. De dormit, dorm foarte putin. De aceea mai trag aghioase prin trenuri si metrouri.
• Mancarea in Coreea este ieftina. Chiar si la restaurant. Pestii mai scumpi, caracatita, care se regaseste in cantitati industriale, este ieftina… Orez la orice. (Nu mai suport orezul de nici o culoare!)
• Oameni muncitori – au secat marea pe sute de kilometri si acum o fac locuibila. Think big.
  
• Magazinele sunt atacuri senzoriale nucleare…
  
• Toata lumea avea telefoane cu ecran tactic: Samsung, LG, iPhone. Nu am vazut telefoane cu butoane… Toata lumea cu nasul in telefon.
  
• Aveau la metrou birouri de “Lost and found”. Ne-am amuzat, gandidu-ne cum ar functiona la noi.
• Metroul la coreeni destul de complicat, aproape la fel de complicat ca in Tokyo. Fiecare statie de metrou era in medie pe 4 nivele. In fiecare statie erau masti de gaze, pregatite pentru atacurile potentiale ale nord coreenilor.
  
• Gangnam Style inseamna un fel de Dorobanti Style, dar plina cu mall-uri si magazine de brand. Un fel de Magheru in zilele bune. Sau Victoriei, dar de 1000 de ori mai aglomerata.
  
• Coreenii sunt foarte mandri. Tot ce fac ei este PERFECT. Curbura la acoperisurile templelor spun ca este perfecta. Maneca hainelor traditionala spun ca este perfecta. Pana si mustele lor, cicadele, (un fel de muste mutant de vreo 10 cm care stau in copaci si fac un zgomot infernal) sunt perfecte, pentru ca mustele chinezesti, care au invadat Coreea sunt mult mai galagioase decat ale lor (!). Coreenii se lauda ca totul la ei e perfect, iar japonezii nu spun nimic si la ei chiar e perfect totul.

Impresii din Kuala Lumpur

• Au un PIB/cap e locuitor cu aprox 50% mai mare ca la noi si salariile sunt mai mari ca la noi. Ii ajuta mult petrolul si faptul ca sunt foarte bine pozitionati in Asia de Sud Est. Vin coreeni, chinezi, japonezi, australieni…
• Benzina costa 2 lei litru si TVA-ul lor este 6%!
• Mancarea este FOARTE ieftina. La restaurant poti sa mananci cu 6.5 lei. O doza de Coca-Cola la restaurant este 2 lei.
• Berea f scumpa. Tot alcoolul foarte scump (fiind tara musulmana).
• Combinatie caldura-umiditate la limita suportabilului (ei sunt la 3 grade latitudine nordica de Ecuator).
• Multa jungla. Tot orasul este in jungla si tot defriseaza, ca sa mai construiasca.
  
• Aeroportul este la 70km de oras.
• Nu am vazut atat de multe autostrazi nici macar in SUA (concentratie pe km patrat) in oras.
• Orasul este total neprietenos cu pietonii. Nu exista DELOC conceptul culorii verzi a semaforului. Oamenii trec cum ii taie capul, soferii nu au tendinta de a opri la rosu. Haos general. Viata iti este in pericol.
• Moneda lor, RINGITUL, are paritate 1-1 cu leul
• Este o tara cu un PIB pe cap de locuitor cam cu 50% mai mare ca in Romania. Ca dezvoltara, infrastructura, cladiri, drumuri, sunt in fata noastra ani lumina.
  
  Acu’ 20 de ani, peste tot era jungla, si statul, destul de comunist din fire, a ras jungla si a facut super oras.
  
• Oamenii sunt foarte diversi. Sunt o amestecatura de malay (50%) chinezi, indieni, pakistanezi, indonezieni, etc. Cand mergi prin oras, ti se par foarte dubiosi (marea lor majoritate).
• Toti stiu engleza (este limba oficiala secundara). Ma rog, nu intelegi decat jumate din ceea ce zic, dar oricum, e ok.
• Infractionalitate destul de ridicata. Jafuri de pe motocicleta, jafuri cu banda, jafuri cu batai, rapiri, incidente armate cu gangsteri (ceea ce sunt foarte rare in Romania). Am primit si SMS de la MAE cu avertizare in acest sens (multumiri!)
• Au 10 programe TV in programul de baza la TV. Netul destul de slab. Wifi gratis in multe locuri
• Au obiectivul declarat sa ii ajunga pe coreeni in 7 ani. Viseaza, dar oricum, este bine ca au un obiectiv, spre deosebire de altii
• Orasul este un conglomerat de mici zone legate intre ele de milioane de autostrazi suspendate si parasuspendate. Fara masina esti mort.
• Taxiul este destul de ieftin. 3 lei pornirea si 0.8 lei/km
• Nu au obiceiul bacsisului. Conform legii, toate carciumile baga 10% in nota de plata, la fel ca alte tari. Cand i-am lasat unui taximetrist care ne-a dus 70km pana la aeroport (trecand prin 3 puncte de plata de autostrada) 100 lei in loc de 80 lei cat facea cursa, a fost atat de impresionat incat i-a dat Alinei un cadou :).
• Budele cu plata peste tot.
• Senzatia de murdarie. Si nu doar senzatia.
• Multe masini tunate. Multi motociclisti care isi iau geaca imbracata invers, ca sa nu moara de cald
• Am fost la Filarmonica. Este intr-una din turnurile gemene Petronas. Nu au deloc cultura noastra muzicala. Si Ateneul nostru este MULT mai fain. 95% expati.
  
• Petronas este Petromul lor. Dar spre deosebire de noi, care l-am vandut la pachet cu toate resursele noastre naturale pe nici un miliard, ei l-au pastrat nationalizat si este unul din principalele generatoare de bani din tara.
• Noua generatie genereaza mari probleme. Inclusiv tinerii musulmani, care teoretic ar trebui sa fie mai linistiti si mai bine tinuti in frau prin educatie/familie/religie, au inceput sa faca tampenii, la fel ca in vest. Violuri, furturi, droguri, etc…
• Exista trenuri/metrouri cu vagoane speciale pentru femei, in care nu au voie barbatii. La fel ca in Corea si Japonia.
• Fructe foarte multe si foarte variate. Majoritatea nu imi plac. Majoritatea le gasim si la noi, dar vechi, fara gust si la preturi de 20x mai mari. In poza e dorian, un fruct cu gust de ceapa+usturoi. 🙂
  
• Mancarea lor preambalata (precum si sucurile) e plina de E-uri. Nu am reusit sa gasesc un suc de portocale 100%
• In supermarket au doar 10% din produse comune cu noi. In rest sunt doar OZN-uri. De la peste (Fukushima type), pana la alifii traditionale, care put de iti iau mintile
  
• Au un China town, in care gasesti toate dubioseniile. Cei care vand, care NU sunt chinezi, sunt exact cei care jucau personajele negative indigene, cu macete, care omorau oameni prin filmele gen Rambo. Prejudecatile care le-am avut ne-au creat o stare de disconfort.
• Mancarea lor mi s-a parut relativ ok
• E o natiune tanara, de 58 de ani. Eu nu am vazut in viata mea atata dragoste fata de drapelul lor national. Nicaieri in lume nu l-am vazut atat de arborat. Ce-i drept, am prins si sarbatoarea lor nationala. Parada care a inceput de la ora 7 dimineata pana la 12.
• La un moment dat am ajuns in piata Univesitatii a lor unde se antrenau cateva sute de copii cu pampoane colorate, sa formeze steagul Malayeziei. Cred ca vreo suta dintre ei s-au bagat in seama cu noi cu textul: Hello! Welcome to Malayezia. Foarte fain. Ne-am pozat cu ei, am ras, am vorbit. O deschidere extraordinara pentru straini. Acest lucru a fost foarte util sa contrabalanseze celelalte senzatii, date de prejudecati.
  
• Taximetristii, ca mai peste tot. Daca esti strain, incearca sa te fraiereasca, ocolindu-te foarte mult. Si, ei avand un sistem de autostrazi de oras extraordinar, nici nu le era usor sa faca asta. Oricum, bine ca erau ieftini 🙂
• Masina lor nationala este Proton. Un fel de Dacie subdimensionata, care are motoare care pleaca de la 600cm3. Sunt foarte mandri de ea, si spun ca marcile clasice japoneze sau coreene nu sunt la fel de fiabile ca a lor, pentru ca sunt facute pentru 4 anotimpuri, nu pentru unul. Sic.
• Este o senzatie foarte ciudata sa nu ai umbra 🙂 (la amiaza)
  
• Au maimute furacioase (febletea mea)
  
  au serpi, au cea mai mare expozitie aviara din lume (o zona acoperita cu plase, unde mergi pe alei si pe langa tine trec tot felul de batlani, pauni, bibilici si alte oratanii simpatice.
  
• Daca facem exceptie la cojile de seminte, la noi este mai curat pe strazi decat la ei. Pana si in zonele protejate, unde au monumentele lor nationale, e PLIN de gunoaie.
• Noi am avut norocul ca am avut gazde niste prieteni foarte buni, care ne-au prezentat foarte multe din dedesubturile orasului. Ultima noapte am fost si prin carciumi (un fel de Lipscani), plin de expati, muzica, toate natiile, alcool, ‘producatoare’, vanzatori de Rolex in servetel, cersetori, taximetristi pirat, etc. A fost foarte fain.
• Alt brand national este o bautura 100 plus. O bautura izotonica, gen Powerade. Mi-a placut.
• Isi iubesc tara, sunt mandri de poporul lor, de realizarile lor.
• Preturile la incaltaminte mari. Nu puteam sa merg in adidasi la Ateneul lor, asa ca a trebuit sa ma costumez acolo din cap pana in picioare. Problema in toata Asia este la numere. Eu cum port 45 la picior, mi-a fost aproape imposibil sa gasesc ceva.
• Negociere ca la usa cortului cu cei de pe strada.
• Merita sa faci o expeditie de supravietuire in jungla…. Au niste lipitori foarte descurcarete, care intra prin bocanci, sosete, etc, indiferent de cat ai da cu chimicale ca sa le tii departe.
• Peste tot au Gekko – soparlele care se pot catara peste tot. Foarte simpatice.
• Ce mi-a placut: turnurile Petronas, dezvoltarea lor fantastica, Batu Caves (formatiuni geologice calcaroase splendide, impresionante), maimutele, optimismul oamenilor.
  

Impresii Singapore

• Primul lucru pe care l-am vazut cand am iesit de la controlul vamal – amenda pentru aruncat gunoiul – 500 usd. Ulterior mi-am dat seama ca au amenzi pentru aproape orice. Dar degeaba.
• Pentru o tara care are aceste amenzi ma asteptam sa fie impecabil de curata, precum Kyoto. Dar este de-a dreptul murdara. In unele zone mai multe gunoaie ca la noi. Chistoace de tigari infipte in fiecare banca, pet-uri, gunoaie, hartii….
• Singapore are zona centrala care e fffffffff faina. Un rau relativ curat, zgarie nori, arhitectura WOW.
  
  Restul orasului banal. In 2.5 ore am vizitat pe picioare ce era cel mai interesant. Pe urma am aprofundat…
  
• Cel mai tare aspect al Singapore-ului: oamenii. Cand te vedeau cu harta in mana, veneau la tine sa te intrebe daca te pot ajuta. O tanti a fost atat de tare incat ne-a dat 2 dolari singaporezi astfel incat sa nu pierdem noi 2 dolari (aveam o hartie de 5, biletele de autobuz costau 3 si soferul nu are voie sa dea rest. Asa ca noi mai aveam 1 + 2 de la tanti…. Socant. (cu toate ca si noi am mai facut asta in Romania cel putin de 2 ori cu strainii)
• Au un templu cu un dinte a lui Buddha. Extraordinar. M-a facut sa vreau sa citesc mai mult despre religia lor.
  
• Milioane de mall-uri cu Prada, Gucci, Muci si alte branduri de lux.
• Se vede ca oamenii sunt mult mai elevati, mai bine imbracati. Toti vorbesc engleza, si o vorbesc bine. Este limba oficiala parca. Se vede ca sunt foarte multi bani…
• Care era problema lor existentiala, dezbatuta in talkshow-uri: Sunteti de acord sa platiti taxe mai mari ca sa se micsoreze diferenta intre bogati si saraci? Socant, rezultatele sondajului live prin sms era de 50%-50%. Constiinta comunitatii este mult mai mare, fiind o tara cat jumate din Ilfov. Ma uitam la talk-show si nu imi venea sa cred. La un moment dat vroiam sa incerc sa influentez putin rezultatele votului (avand in vedere ca aveam wireless in camera de hotel si eram foarte contrariat cum de 50% dintre oameni de clasa medie sa zica in mod anonim ca sunt de acord sa dea mai multi bani pentru cei saraci.
• In sfarsit am vazut si eu mai multe masini de lux decat in Bucuresti. 🙂
• Singapore este la 1 grad latitudine. Deci, practic este la ecuator. Temperatura perfecta. Umiditatea mult mai buna decat in KL.
• Si aici am dat interviu filmat… ce parere avem de Singapore. Problema lor era ca nu cumva isi pierd identitatea nationala, pentru ca acum sunt mult mai multe cladiri noi care sunt simbolurile orasului, versus cele vechi.
• Proiecte megalomanice, pentru comunitate. Foarte frumos.
  
• Preturile la mancare si bautura – cam ca la noi, poate putin mai mari.
• Mancarea excelenta
• Frig in mall-uri, restaurante, etc, etc….Cum ai putea sa racesti la ecuator. Simplu. Intra in orice cladire. Aceiasi diferenta crancena de temperatura am gasit-o peste tot in Asia. Esti transpirat de la caldura ucigatoare si intri in frigider.
• Multe spatii verzi, in care iti face placere sa stai.
  
• Zona chinezeasca, total dubioasa (ca peste tot unde sunt cartiere chinezesti).
  
• La un moment dat am mancat intr-un restaurant foarte fain, plin de gulere albe, unde am avut surpriza sa vedem ca toti chelnerii erau fosti dependenti de droguri (daca exista asa ceva ca ‘fosti’) care vroiau sa se reabiliteze sub indrumarea unui pastor. A fost o experienta unica.
  

Mai am foarte multe lucruri care le-am observat, dar cu alta ocazie 🙂

Care a fost concluzia pentru noi.

Asia este alta lume. Oameni cu alte mentalitati, care te fac sa iti reconsideri atitudinea fata de viata. Sunt oameni care isi iubesc tara, oameni care muncesc mult mai eficient ca noi, care au si ei probleme, chiar mari, dar nu se dau batuti. Trag la jug, dar sunt optimisti. Este o placere sa stai si sa interactionezi cu asemenea oameni. Reprezinta o gura de aer curat. Merita sa mergi acolo, chiar daca zbori minim 13 ore dus si 13 intors (in total, intre toate tarile, am petrecut 40 de ore in aer).

O sa incercam sa implementam la StartEvo cate ceva dintre cele invatate. 🙂