Foarte multi dintre noi se plang ca nu sunt apreciati la munca. Spunem ca ar trebui sa primim mai multi bani, ca meritam mai mult. Spunem ca suntem sub-platiti.
Solutia e foarte simpla: daca vrei sa castigi cat meriti, devino antreprenor. Atunci, la final de luna, cat castigi este EXACT cat meriti. Nici mai mult nici mai putin. Deci frustrarea de a nu fi apreciat (si retribuit corespunzator) va dispare. Nu poti sa zici ca seful tau nu iti da salariul care il meriti. TU esti seful tau 🙂
Ca multe alte lucruri in viata, exista o balanta. Pui plusuri si minusuri si vezi care e mai avantajoasa.
Evident, nu toata lumea poate deveni antreprenor. Majoritatea din oameni nu au ce le trebuie pentru asta. Mai ales daca le place sa aiba o senzatie de plasa de siguranta 🙂
Oricum este o experienta care se poate transforma pentru multi dintre voi intr-un nou stil de viata 🙂
Totusi, atat schema cat si textul de mai sus prezinta o situatie ireala – cel putin pt. Romania – atata timp cat factorul politic mu e luat in
considerare si amintit (fie din necunoastere a situatiei, fie din rea intentie…). Desigur, pt. a porni si intretine o afacere in Romania (vorbesc de o afacere de o oarecare anvergura, nu de a cumpara de la Metro 50 de perechi de sosete – pe care sa le revinzi la taraba din bazar..)e nevoie de spirit antreprenorial (pe care il au destui), insa mai e novoie de o puternica sustinere politica; a vorbi despre succes in afaceri in Romania, curaj, spirit antreprenorial, lipsa plasei de siguranta, bla, bla, fara a sufla o vorbulita – macar timid – despre factorul politic si pilele sus-puse pe care trebuie sa le ai, inseamna a face doar o gargara desantata si nimic mai mult….; ori, romanii s-au prins de treaba asta si de aia se apuca atat de putini de afaceri. Eu am absolvit Fac. de Cai Ferate, Drumuri si Poduri din UTCB si, vazand cum se castiga licitatiile publice consider ca e o adevarata dementa sa te duci la banca, sa iei un credit cu care sa cumperi un minimum de utilaje ca sa iti faci o firma, fara a avea nici o sustinere politica.
corect bogdane, de la un anumit nivel incolo asa e. dar nu toti ne apucam sa facem centrale nucleare de zeci de miliarde de euro. Unii mai fac si alte lucruri, precum sosetele 🙂
Si cine vrea, isi face singur pilele. Asta e demonstrata pe propria piele
Prietene, eu nu vreau sa construiesc centrale nucleare de milioane de euro….;
eu sunt absolvent al facultaii de CFDP si as fi vrut sa fac o firma de lucrari edilitare (treaba la care zic eu ca ma pricep); simt ca as fi reusit sa fac treaba mai de calitate decat firmele astea care castiga de ani de zile licitatiile si fac numai carpeala si lucrari de 2 bani (si am aflat ca pe niste costuri exorbitante); iar daca iau in consideratie ceea ce ai zis “Unii mai fac si alte lucruri, precum sosetele””, atunci devine “bla, bla” o alta sintagma pe care am vazut-o pe acest sait: “think big”; afacerea cu cumparatul sosetelor de la Metro si revanzarea lor in bazarul din cartier este o afacere de subzistenta si, pe langa asta, o cale sigura de a ma deprofesionaliza ca inginer. Si, apropo de ceea ce ziceai despre pile, ca, “cine vrea isi face singur pilele”, te-as ruga sa povestesti in detaliu cum ai reusit tu sa iti faci pilele care sa iti fie de folos in cresterea afacerii (dar, te rog, sa fie o poveste sincera si necosmetizata – pe care sa o creada si niste oameni cu IQ>110). O zi buna.
@Bogdan – nu te supara 🙂 Am mai scris acum un post exact pe tematica asta, de cum sa iti faci pile. Sper sa te ajute.
Si inca 4 comentarii:
– este absolut normal sa ai nevoie de relatii, pile si plusvaloare suplimentara la contracte de valoare mare. Lucrul asta se intampla ORIUNDE in lume. Trebuie sa accepti realitatea si sa vezi cum o faci astfel incat sa te descurci in ea. Sa o schimbi… mai greu. Daca tu crezi ca afara acelasi tip de business de aici nu se face cu spaga, de ce nu te duci acolo?
– faptul ca tu esti inginer nu are nici o relevanta. Totul este o suma de variabile. Daca vrei sa iti faci musai meseria, ramai angajat. Daca vrei sa devii antreprenor, o poti face si in Romania si afara. Barierele de intrare in business difera enorm de la business la business
– deprofesionalizarea este o chestiune de optiune personala. Intotdeauna sunt solutii. Conteaza ce alegi. Multi ingineri renunta la inginerie sa devina oameni de succes vanzand miliarde de sosete. Altii raman ingineri si castiga foarte bine prin tari exotice. E bine si asa si asa.
– nu i-as desconsidera pe cei care vand sosete. :)Nu te tine nimeni sa nu importi vapoare de sosete din turcia, nu sa vinzi la bucata la colt de strada.
Mersi de comentariu si sper sa te ajute ce facem noi aici. 🙂
Sper sa-mi dai un pic de ajutor: ai zis ca ai mai scris in post despre cum sa-ti faci relatii si pile si as vrea sa-l citesc; eu citesc de curand pe saitul asta, asa ca da-mi tu legatura catre acea pagina. Multumesc, Bogdan
http://startevo.com/5-modalitati-prin-care-iti-poti-creste-lista-de-pile-cunostinte-si-relatii/ – uite 🙂
mersi
Antreprenor poti fi si fara acea idee ce pare ca sta in centrul schemei logice din imagine. Sau altfel spus, ideea poate fi tocmai aceea de a-ti asuma controlul propriului destin. poti fi antreprenor facand exect ceea ce faci acum ca si angajat, daca asta este ceea ce vrei tu sa faci in viata. Diferenta de statut sta in asumarea responsabilitatii muncii prestate. Acea plasa de siguranta de care pomeneati :), este o iluzie, precum multe altele (ex. dreptul de proprietate…) cu care ne amagim zilnic. Atunci cand esti pe cont propriu, te supui intr-adevar riscului esecului, insa acesta iti va apartine, iar odata cu el, vine experienta. Antreprenoriatul nu se invata in scoala, el se castiga odata cu experienta personala. Greseala este in fapt singurul mod in care noi invatam. Informatia pe care o asimilam in scoala, citind sau ascultand 🙂 are rolul de a ne da cat mai mult material pe baza caruia imaginatia noastra sa poata proiecta modele sau scenarii cat mai apropiate de adevar in care in care noi sa putem luam decizii. Insa ceea ce ne asumam cu adevarat este doar propria experienta personala, greselile fiind cele care ne ajuta mai mult decat succesul in a invata. Antreprenorul nu este intotdeauna un pionier, un inovator, dar este cu siguranta in fiecare caz stapan pe propriul sau destin. In imaginea mea de societate ideala, ar exista doar antreprenori, nu si angajati, pentru ca experienta m-a invatat ca doar muncind pentru tine insuti poti da 300% daca este necesar, si doar asumandu-ti responsabilitatea propriilor decizii, vei fi prezent cu adevarat in fiecare moment al muncii tale.
foarte frumos comentariul. Cum zicea si George Butunoiu intr-un discurs pentru StartEvo de acu vreo luna si ceva, antreprenoriatul este in sange si nu este pentru toata lumea
Si intradevar, invatatul pe care il facem noi este de fapt acumulare de informatie si retete de succes trecute 🙂
Din pacate. Dar cum tot ce se practica, se invata, antreprenoriatul nu face exceptie.
Felicitari pentru initiativa, una din putinele cu care m-am intalnit in ultimul timp, care au, daca nu ca ultim scop, cel putin in centrul atentiei comunitatea, si mai exact acei membri care nu isi gasesc resursele, curajul fiind una din ele, sa isi urmareasca propria Legenda. Fara a-i reprezenta, acceptati va rog un multumesc sincer in numele acestora.
multumim pentru aprecierile pozitive 🙂 Speram sa va surprindem placut si in continuare