Si ce daca?:) Pana la urma e un lucru normal. Dar stiti de ce?:) Pentru ca omul, prin natura lui, prefera sa traiasca in ignoranta. Prefera sa creada ca fortele externe ii conduc lui destinul, ca el nu are nici o putere. Ca daca lui ii merge rau, toti sunt de vina pentru asta, mai putin el personal. El este imaculat! Pentru ca daca ar admite ca el personal este principalul responsabil pentru starea in care se afla (financiara, cariera, ocupationala, hobby, personala, etc), atunci ar admite implicit ca e intr-o masura mai mare sau mai mica prost. Iar intr-un popor in care show-off-ul (atat fata de altii cat si fata de sine) este la putere, este impotriva firii sa recunosti ca tu esti RESPONSABIL pentru situatia in care te afli.
Florin Georgescu – Nevazatorul care a facut turul Romaniei pe bicicleta!
Florin este un om care te socheaza prin antiteza dintre ce te astepti de la el si ce face el efectiv. Este un luptator. A facut turul Romaniei pe bicicleta. A facut para-sailing pe Pacific. A participat la curse de jetski ca pilot. A facut rafting. Se pregateste sa doboare recordul de viteza pe uscat in Romania si in SUA. Are planuri mari pentru tara asta.
Am realizat interviul in gradina caminului Leu. Dupa ce am discutat la o bere diverse lucruri, printre care pe ce aeroport din Romania sa poate sa exerseze doborarea recordului de viteza pe uscat (!), am ajuns la chestii grele, de viata si succes.
Adevarul e ca dupa ce vezi un astfel de om, te face sa constientizezi ce potential ne-exploatat are fiecare din noi. Te inspira. Urmariti interviul cu Florin Georgescu.
StartEvo: De ce faci lucruri care sunt considerate imposibil de facut de o persoana in situatia ta?
Florin Georgescu: Nu consider ca lucrurile care le fac eu sunt imposibil de facut
Filozofia mea de viata: Cunoaste-ti limitele si incearca fara sa fortezi, sa le depasesti.
In viata trebuie sa traiesti si un pic de nebunie cuminte. Daca as sta sa ma gandesc prea mult inainte sa ies din casa in oras, nu as mai face-o: in urmatorul sfert de ora as putea sa cad intr-un canal.
Daca fugi de o confruntare cu tine, iti furi caciula.
Eu mi-am acceptat neputintele si pornind de la ele am zis cum sa fac sa mi le depasesc.
Am avut o iubita in america la care am fost de cateva ori, unde am facut multe lucruri ciudate pentru un om care nu vede.
Am cunoscut si semeni de-ai mei care nu vad si care se tem sa iasa din casa. Am cunoscut colectivitati de oameni cu handicap, care sunt foarte periculoase, pentru ca se camufleaza unul pe altul si rejecteaza restul societatii.
Un alt lucru care ma determina sa fac mereu cate ceva este sa nu ma aflu in situatia de A MI SE CUVENI. Sunt oameni in jurul meu care cer necontenit de la guvern, parinti, sotie, etc. Cer in continuu. Ma feresc sa cred ca mi se cuvin lucruri.
Ce vreau sa fac cu asociatia pe care am infiintat-o, Tandem:
Centru de pregatire paraolimpica, a copiilor cu vocatie, care nu au mijloace materiale, a persoanelor cu handicap
La anul o sa organizam o ciclocaravana care sa plece de la Oradea pana la Londra, in ziua inceperii olimpiadei. Mie mi se pare foarte misto lucrul asta
Record national si mondial de viteza pentru nevazatori in autoturism.
Tur al Marii Negre intr-o ambarcatiune cu panze
StartEvo: Ce sfaturi dai unei persoane care vrea sa aiba si ea forta ta?
Florin Georgescu: E mare bai pe lumea asta sa nu faci putina ironie despre tine, sa eviti situatiile penibile
Pe cat mi-a fost posibil am incercat sa nu imi judec semenii, sa nu trag concluzii pripite
Am luptat cu propriile mele neputinte. Un om trebuie sa isi aloce timp sa isi traiasca propriile dureri, sa o consume, sa o exorcizeze. Doar asa poate deveni un om liber, sa scape de demonii care il bantuie.
Discutam azi dimineata cu un domn ministru despre MODELE si lipsa lor in societatea romaneasca. Ca sunt prea multe anti-modele. Oamenii nu mai au modele de succes autentice, care merita urmate. Si ca acum modelele generatiilor tinere sunt fotbalistii, pitzipoance, pitici p*rno, tepari, hoti, bisnitari, cantaretii, ahtiati dupa swarowski, tzatze si scandal.
Si a zis un lucru foarte interesant, de care ne-am lovit si noi. (more…)
Cred ca acest citat de la unul din cei care au dat BAC-ul acum este cel mai edificator pentru situatia din Ro. “Am fost o generatie de sacrificiu. Nu am putut copia deloc la BAC”.
Ce concluzie tragem de aici, pentru fiecare din noi? (more…)
Toti vindem ceva.Tu ce vinzi? Ce stii sa faci? Pentru ce motiv ar avea nevoie de tine un necunoscut (economic vorbind)?
Esti un instalator foarte bun si de incredere? Esti un project manager foarte bun? Esti un bun vanzator de imobiliare? Sau esti expert in e-marketing. Sau vanzator de rosii in piata? Esti expert in a muta documente din stanga in dreapta biroului? Esti (more…)
La StartEvo primim multe cereri de sfaturi de la oameni care nu stiu ce sa faca. Au prea multe optiuni sau dimpotriva, nu au deloc. Dar, majoritatea, au multe optiuni de drumuri de apucat, dar nici una din ele nu este intratat de “palpaitoare” incat sa zica omul: “Da frate, asta e CLAR drumul pe care sa il apuc!”
Felicitari, nu sunteti singurii. Toti avem aceasta problema: avem multe optiuni, prea multe chiar, si nu stim pe care sa le alegem. Si stam in fund in mijlocul drumului, in praf, gandindu-ne in ce directie sa o luam. Si evident, pentru ca este o decizie importanta, zicem “Stai asa! Trebuie sa analizez mai mult. Nu ma pot arunca cu capul inainte. Ma mai gandesc si maine”. Maine, aceiasi intersectie, aceleasi ganduri, eventual altele, care complica si mai mult decizia. Si spui: “F**k, vad o gramada de plusuri dar si de minusuri la fiecare. Hai sa mai gandesc, poate imi vine vreo idee mai buna.”
Si trece un an fara sa faci nimic in plus. Esti la fel ca acum un an, cu mai multa experienta, mai mult par alb in cap si mai multe frustrari, nu?
Ceea ce am descris pana acum se numeste CRIZA DE INDECIZIE si este mult mai rea decat CRIZA CA NU AI O SOLUTIE. Pentru ca este mult mai usor sa gasesti de la zero o solutie la o problema (chiar daca solutia nu este perfecta) decat sa analizezi mai multe solutii care nici una nu e perfecta si sa o amani la nesfarsit.
Cum zicea un clasic in viata, principala problema a unui antreprenor nu este ca nu are idei, ci ca are prea multe. Avand prea multe, isi pierde focusul, se apuca de 10 si sansele sa duca la finalizare macar una sunt muuult mai mici decat daca era un om cu o idee fixa, care mergea ca un pitbull pana in panzele albe. Garantat, varianta cu o idee simpla si fixa este mult mai buna decat sa fii un generator de idei, mai ales daca sunt intellectually challenging si ai prostul obicei sa te indragostesti de propriile idei.
Criza de indecizie trebuie taiata de la radacina. Desi este al dracului de greu, pentru ca noi, romanii, suntem, nu-i asa, buni la toate. Si mai ales, daca avem 10 proiecte, care fiecare genereaza 2 lei, sau credem noi ca au potential sa genereze, atunci nu o sa reusim niciodata sa ne concentram eforturile intr-o singura directie.
Criza de indecizie este TOXICA. Stiti cum se rezolva? Cerand ajutor extern. Pentru ca de obicei, persoana in criza de indecizie nu mai vede obiectiv situatia. Si atunci, daca ar cere ajutorul unei terte persoane obiective, cu o logica cat de cat normala, atunci acea persoana i-ar arata drumul pe care trebuie sa il ia. Si partea interesanta este ca acel drum a fost DINTOTDEAUNA inaintea omului. Doar ca nu vedea padurea din cauza copacilor.
Exemple de crize de indecizie: sa imi deschid o firma sau sa lucrez aici? Sa lucrez in domeniul x y sau z, pentru ca in domeniul actual m-am plictisit? Sa fac proiectul a, b, sau c. “Ce sa fac? Ce ma sfatuiti?”
Cum fac eu? Incerc sa reduc la maxim variantele. Si daca imi apare o noua optiune care se incapataneaza sa ramana pe radar, pur si simplu o fac ca test. Vad, merge sau nu merge. Imi place / nu-mi place. Daca da, atunci merg mai departe. Daca nu, o omor si (incerc) sa nu ma mai gandesc la ea.
Uite o intrebare de 100 de puncte: Tu cum iti cladesti viitorul?
Varianta A. Vom trai si vom vedea. Carpe diem. Ne descurcam noi…
Varianta B. Caramida cu caramida.
Marea majoritate a oamenilor aleg prima varianta. Zic “Lasa ca ne descurcam noi”. Si daca ii intrebi “Cum te vezi peste 5 ani sau 10 ani” le este imposibil sa zica ceva tangibil. Majoritatea din noi nici macar nu viseaza la ceva cat de cat concret. Se amagesc pe sine cu calitatea nativa Number 1 a romanului: “Lasa ca ma descurc eu”. Si cu cat esti mai tanar, cu atat esti mai (more…)
Cand eram mici, pe la bloc, expresia “baba si mitraliera” era una de baza pentru descrierea unor elemente total antagonice. Noi, ca natie, nu avem deloc inclinatie catre networking, ceea ce este pacat. Noi si networkingul suntem ca baba si mitraliera.
Sa dau 3 exemple si 3 sugestii aferente:
Exemplu #1. Nuntile. Te invita cineva la nunta lui. Prima intrebare pe care se pune este “Cine mai vine dintre cei CARE II STIU?”. Daca intamplator nu vine nimeni si te aseaza mirii la masa numai cu necunoscuti, nunta aia este ratata. Ce pierdere de vreme si de bani, nu? (more…)
#1. Zilele trecute am mers cu trenul pentru cateva ore. Langa mine era o proaspata studenta. Cel mai des cuvant pe care l-am auzit in nenumaratele telefoanele pe care le-a dat/primit a fost: “Ma plictisesc. Ma plictisesc ca nu am castile la mine, sa ascult muzica. Ma plictisesc ca nu am ce sa fac. Ma plictisesc…”
#2. In vizita noastra in State am vorbit cu cativa copii de 10-14 ani. Principala lor problema: “I’m bored!. Tati, da-mi iphonul sa ma joc / sa ascult muzica.” In Romania deasemenea am vorbit cu copii si adolescenti care aveau aceiasi problema existentiala. Se plictiseau de moarte si aratau ca niste legume.
Un adult care se plictiseste si nu poate iesi din acest stadiu denota dupa parerea mea, un grad ridicat de prostie.
Un copil care se plictiseste si singura solutie o reprezinta divertismentul electronic va avea sanse foarte mari sa devina un adult leguma.
Traim intr-o societate care ne recompenseaza creierul in fiecare secunda pentru atentie, intr-un noian de cereri de atentie. Ne-am obisnuit sa ne concentram pe distractie, nu pe crestere sustenabila. Vrem totul rapid, vrem imediat. Vrem serotonina cat mai mult (hormonul de placere secretat de creier cand ne place ceva) Comportamentul copiilor care urla din toti rarunchii cand vor o jucarie se transforma ulterior in comportamentul actionarilor care pun presiune pe managerii executivi sa obtina rezultate ACUM. Conteaza momentul, nu viitorul. Carpe diem. Lasa ca mai vedem noi.
Eu personal nu vreau sa am de-a face cu oameni care se plictisesc. Cum ar fi sa se plictiseasca cel care instaleaza franele la masina ta? Sau cel care monteaza un cablu la avionul cu care calatorim. Sau un doctor care se plictiseste intr-o operatie si uita ceva in interiorul unui pacient.
Oamenii care se plictisesc (si raman asa) sunt toxici. Din pacate, toti avem predispozitie catre plictiseala, ceea ce este ok. Insa conteaza ce faci astfel incat sa NU ramai plictisit. Sa faci ceva util, care sa iti faca placere si care sa te ajute pe termen scurt mediu si lung.
Oamenii care se distreaza ca sa scape de plictiseala se aseamana cu dependentii de droguri. Tot timpul vor vrea o doza mai mare, ceva mai interesant. Si usor usor in timp se instaleaza depresia (stiati ca 1/3 romani au probleme psihice si depresia este cea mai raspandita? )
Cu totii ne plictisim. Dar imediat iti poti pune creierul in miscare sa gandesti la ceva. Sau sa faci ceva. Sa stai si sa te plangi este penibil.
Uitandu-ne la rezultatele de la BAC, putem vedea foarte usor ca cei care stau in zone mai dezvoltate econonic, care au avut rata de promovabilitate mai mica au si o rata de plictiseala mai mare. Pana la urma este plictisitor sa inveti, nu?
Dragi nostrii cititori, luptati sa nu va plictisiti. Dar nu luptati cu armele lejere ale distractiei. Pentru ca nu veti evolua. Gasiti-va un vis si munciti sa il atingeti. Satisfactiile vor fi mult mai mari si de durata decat cele de la entertainmentul de ocazie. Si lucrand sa va atingeti visul sansele sa va plictisiti sunt mai mici 🙂
Vorbeam cu cineva care spunea ca nu poti sa iti faci pile si era foarte agresiv in aceasta directie, de parca ar fi detinut adevarul absolut. “Cei care reusesc, reusesc pentru ca au pile si daca nu ai pile nu ai sanse sa faci nimic”.
Vestea buna este ca FIECARE din noi poate sa isi creasca activ lista de pile, cunostinte si relatii. Si aici va impartasim cateva din aceste metode pe care le folosim noi, care sunt normale, de bun simt, nu de chirurgie pe creier. Si care ne ajuta sa evoluam mai accelerat!
IN PRIMUL RAND ESTE O CONDITIE SINE QUA NON
Cel mai important fapt este ca tu sa ai o plusvaloare, care sa te diferentieze de ceilalti si sa nu iti fie rusine sa zici care e aia. Un fapt pentru care prietenii tai sa se mandreasca ca te cunosc. Si sa te recomande pentru ceva anume. Apropo, prietenii tai te recomanda la ceva? Sa fii un instalator SERIOS si BUN. Sau sa fii un expert in e-marketing recunoscut. Sau sa stii sa dansezi extraordinar pe sarma. Sau sa fii un blogger bun. Sau un inginer de constructii care sa fii recunoscut pentru calitatea muncii tale. Sau nu esti nimic, dar te asculta lumea ce spui (esti un influentator de fapt). Sau sa fii putred de bogat. Sau taica-tu sa fie procurorul general al Romaniei sau comisar la Garda Financiara. Sau sa fii un bun programator pe Drupal. Sau o invatatoare care sa stie sa faca meditatii la engleza foarte bine. Trebuie MUSAI sa ai un diferentiator.
Odata ce ai acest diferentiator, ideea este cum ajungi la respectiva viitoare pila, ca sa te pui in valoare. Pentru ca singura modalitate prin care o potentiala pila devine pila este daca el/ea percepe ca tu il poti ajuta cu ceva, direct sau indirect. Altfel vei fi doar o curiozitate intalnita intamplator. Deci tu trebuie sa il ajuti pe pila sa inteleaga ca si tu esti o pila pentru el 🙂
5 MODALITATI PRIN CARE SA ITI CRESTI LISTA DE PILE
Metoda #1. Foloseste-ti prietenii existenti. Cine a auzit de legea celor 6 grade de separare stie ca orice om poate ajunge la alt om din maxim 6 conexiuni. Adica eu pot ajunge la … (sa ma gandesc) la Maradona. Pai il stiu pe media managerul de la Coke, care il stie pe media managerul din Argentina, care il stie pe x care il stie pe Maradona.
Deci poti sa apelezi la prieteni (cea ce in mod normal fiecare om face asta) sa te puna in legatura cu X sau Y.
Metoda #2. Du-te la evenimente. Exista asa numita “socializare” la care strainii sunt experti si noi romanii suntem extrem de slabi. La evenimente de obicei cautam din priviri oameni pe care deja ii stim, si vorbim cu ei. E fain, dar nu aduci sange proaspat in instalatie. Trebuie sa iti cresti cercul de cunostinte. Asa ca, in timp ce stam si molfaim din mancare sau bem un cico, pune ochii pe cineva care nu il stii si agata-l. E foarte simplu. Si spre deosebire de agatarile in sens romantic, aici oamenii apreciaza toti. E un interes autentic. vrei sa stii omul ala cine e, ce face, ce vinde, cu ce se poate lauda, ca sa vezi cum te poate ajuta el pe tine si mai ales cum il poti ajuta tu pe el. Te duci, vorbesti cu el, faci schimb de carti de vizita si treci la urmatorul. Idealul ar fi ca la finalul evenimentului sa ai cat mai multe persoane cu care sa fii facut un contact de business calitativ. Calitativ inseamna sa ramana ceva dupa discutia cea scurta, nu e fast dating de 2 minute, ca sa bifam cat mai mult. Ajunsi acasa, ii dai omului pe mail un follow-ul.
Metoda #3 – Baga-te in seama. Vrei sa il cunosti pe Ghenea de exemplu? Baga-te in seama cu el. Da-i un mail. Suna-l. Abordeaza-l la evenimente. Stabileste o intalnire cu el. Primul pas catre o relatie este sa il cunosti pe om. Asta nu inseamna ca daca ai dat mana cu el il pui la capitolul pile. Dar daca te-ai vandut bine si in capul omului este semnul egal intre numele tau si plusvaloarea ta (IULIAN = Persoana INSPIRATIONALA, WILMARK = organizator de petreceri cu caracter latino, etc), atunci ai sansa ca daca apare oportunitatea, tu sa fii top of mind si sa te sune. In general, tupeul este extrem de util, mai ales cand esti mic. Pentru ca atunci nu te baga nimeni in seama. Si cum se zice “copilul care nu plange nu este hranit” este interesul tau sa fii cat mai vizibil.
Metoda #4 – Fii cat mai vizibil. In general, cei cu “gura mare” ajung sa aiba si expunerea cea mai mare si automat sansele lor de vizibilitate cresc. In plus, multi oameni au sansa ca atunci cand se prezinta unei potentiale pile, acela sa zica “Am auzit de tine”. Foarte frumos.
Metoda #5. Fa-le viitoarelor pile un training gratuit. Sau o demonstratie. Esti meserias? Adica cu adevarat meserias in domeniul tau? Sau mai bine zis vrei sa fii perceput ca un meserias? Ei bine, de ce nu vrei sa impartasesti si la altii din ceea ce stii? Fa un minitraining gratuit pentru prietenii tai si cunoscutii lor care ar fi interesati sa afle niste chestii CARE SA II AJUTE din domeniul tau de activitate. Tu mai ajuti si pe altii, si respectivilor o sa le ramana intiparit in cap faptul ca tu esti GURU in domeniul tau.
Cine zice ca nu poti sa iti cresti lista de pile, cunostinte si relatii e … ne-informat :). Si partea interesanta e ca daca el crede lucrul asta, pentru el chiar asa si e. Daca nu crezi in ceva, sunt sanse mici sa vina acel ceva si sa te loveasca din cer, din porunca divina. Norocul ti-l faci intr-o foarte mare masura cu mana ta.
Sper ca nu am vorbit prea din carti… 🙂 Noi incercam din greu sa facem aceasta socializare pentru noi personal, cu toate ca ne este greu. Este greu, dar satisfactiile sunt incredibile.
Foarte multi dintre noi se plang ca nu sunt apreciati la munca. Spunem ca ar trebui sa primim mai multi bani, ca meritam mai mult. Spunem ca suntem sub-platiti.
Solutia e foarte simpla: daca vrei sa castigi cat meriti, devino antreprenor. Atunci, la final de luna, cat castigi este EXACT cat meriti. Nici mai mult nici mai putin. Deci frustrarea de a nu fi apreciat (si retribuit corespunzator) va dispare. Nu poti sa zici ca seful tau nu iti da salariul care il meriti. TU esti seful tau 🙂
Ca multe alte lucruri in viata, exista o balanta. Pui plusuri si minusuri si vezi care e mai avantajoasa.
Evident, nu toata lumea poate deveni antreprenor. Majoritatea din oameni nu au ce le trebuie pentru asta. Mai ales daca le place sa aiba o senzatie de plasa de siguranta 🙂
Oricum este o experienta care se poate transforma pentru multi dintre voi intr-un nou stil de viata 🙂
Va mai aduceti aminte cand erati mici si unora din noi ne placea sa ne jucam cu copii mai mari? Era mai cool, aveai de invatat mai multe de la ei, era inspirational. Vroiam sa evoluam mai repede, sa ne facem mari 🙂 Oare de ce nu mai avem aceleasi dorinte si acum, cu aceiasi intensitate? Oare de ce multi din noi nu vor sa se joace cu “copii” mai mari si acum?
Dupa ce am filmat o gramada de oameni interesanti, ne-am dat seama ca la multi dintre ei se regaseste in discursul motivational problema ANTURAJULUI. Foarte multi oameni sunt intr-un anturaj care ii trage in jos. Si se mira ca nu evolueaza. Solutia ar fi ca cei care simt ca e ceva gresit in cercul lor de prieteni sa puna mana si sa isi schimbe anturajul. Do it.
In general anturajul se mosteneste sau se creaza. Oamenii pe masura ce inainteaza in viata isi fac cercuri de prieteni. Prieteni de la generala, liceu, facultate, munca, etc. Dar unii din ei evolueaza, majoritatea stau pe loc. Daca este sa te uiti statistic, anturajul reprezinta majoritatea oamenilor.
Intotdeauna, oamenii care vor sa mearga mai departe simt nevoia sa vorbeasca cu oameni aspirationali, cu oameni cu aceleasi valori cu ei, cu oameni de la un nivel mai mare. Oameni care, dupa ce vorbesti cu ei, simti cum iti creste creierul, cum vezi noi posibilitati, noi orizonturi. Oameni care te inspira si care te fac sa vrei sa zbori. Genul asta de oameni exista. trebuie doar sa ii cauti. Unii iti pot deveni prieteni. Altii doar cunostinte. In ambele cazuri, se justifica sa ii cunosti.
Prietenii nostrii sunt o reflectare a noastra.
Apropo, cum se desfasoara o iesire la iarba verde la voi? Discutati idei, concepte? Sau discutii faptice de genul: Am venit cu 80 la ora…. Cred ca m-a luat radarul…. Masina ta cat consuma. … Da-mi si mie mustarul… Carnea asta e bestiala… facem o tabla? da-ti cu crema, ca te prinde soarele…v-am pupat.
Sunt prieteni si prieteni. Unii poate ca sunt buni la suflet si te simti bine cu ei asa cum sunt. Altii poate ca au IQ de 4 cifre, dar sunt handicapati social. Altii poate sunt oameni normali, care se simt bine sa vorbeasca platitudini. Si tot asa. Majoritatea poate sunt de fapt cunostinte, nu prieteni. Dar foarte mult conteaza sa iti imbunatatesti cercul de prieteni daca nu esti perfect multumit. Pentru ca prietenii ti-i faci si ti-i cultivi. Daca nu ii cultivi, ca o gradina, cad in paragina. Si e pacat.
Tot ce conteaza este sa ai persoane cu care sa poti sa cresti impreuna, cu care sa ai ce sa faci impreuna si cu care sa va ajutati, sa va faceti viata mai frumoasa.
Stiti filmul “Forrest Gump”, cu Tom Hanks? E un film foarte cool, despre un tip cu IQ de 76, care se bucura de viata, vede partea plina a paharului si care reuseste sa faca foarte multe lucruri, care il implinesc.
Este un film extrem de inspirational. Te uiti la omul ala, nu dai doi bani pe el la inceput, dar pe urma iti dai seama ca te inseli. Aparentele inseala.
Acel film spune ceva despre reusite in viata si relatia lor cu IQ-ul respectivei persoane.
In general, nu exista o relatie direct proportionala intre IQ si succesul unei persoane in viata.
Si un corolar al acestei “teorii” – In general, nu exista o relatie direct proportionala intre IQ si fericirea unei persoane.
Sunt cateva aspecte care merita discutate.
#1. ce inseamna success in viata. Pentru unii inseamna sa castige multi bani (si cuvantul “multi” poate sa difere enorm, in functie de asteptarile omului respectiv). Pentru altii inseamna faima. Pentru altii inseamna sa aiba satisfactia de sine ca au ajutat niste copilasi sa invete limba franceza. Societatea ne implanteaza in cap niste modele, pe care incercam sa le atingem, intr-un spirit de turma mai mare sau mai mic
#2. de ce unii ating succesul mai usor decat altii? Si de ce IQ-ul nu este un factor hotarator. Educatia ne spune ca logic, cu cat esti mai destept, cu atat ai sanse sa reusesti mai multe in viata, corect? Sunt exemple nenumarate, prin care oamenii mai needucati sau mai prosti au joburi mai prost platite si automat sunt categorisiti ca ne-avand succes. Pe de alta parte sunt milioane de oameni cu facultate (care teoretic sunt mai destepti decat cei fara facultate, nu? 🙂 ) si care castiga 2 lei pe luna.
Determinarea si ambitia sunt factori mult mai puternici in obtinerea succesului decat IQ-ul. Asa, sunt foarte multe genii pustii. Branza buna in burduf de caine. Care au creier, dar sunt lenesi. Si atunci successul lor este sub-optim. Pe cand sunt foarte multi oameni fara veleitati de IQ de 150, care au ambitie si care reusesc prin persistenta sa castige ceea ce altii nu reusesc. Evident, ca sunt si mai multi oameni cu IQ mic care sunt si lenesi si atunci aceasta combinatie devastatoare ii face sa fie paraleli cu succesul.
Conteaza sa ai acel foc interior, in stomac, care sa il simti ca e acolo, si care sa iti dea energia sa FACI lucruri, sa te misti, sa evoluezi. Pana la urma evolutia personala este… personala. Tine de tine sa mergi mai departe, fara sa stai si sa analizezi orice detaliu, orice sansa ca activitatea ta sa dea gres.
Un bun prieten care a facut MBA-ul a zis ca ii pare rau, ca facand aceasta forma de educatie superioara l-au invatat sa vada intr-o potentiala afacere milioane de motive pentru care ea nu va merge. MBA-ul ajuta foarte mult optimizarilor proceselor existente si mai putin partilor aventuroase, inovative.
Asadar, daca vrei sa iti atingi visurile, nu mai sta. Du-te catre ele de acum. Nu mai astepta. Alearga catre ele. Timpul este limitat 🙂
Stiti bancul cu limbricul? E cam dubios, dar are o morala foarte importanta.
Unii din prietenii nostrii il stiti, ca v-am delectat cu el cu alte ocazii 🙂
Si ca sa nu oripilez si pe cei care sunt persoane sensibile, o sa ii rog pe cei care vor sa afla bancul, sa ne spuna la go-arond-startevo.com si il trimitem pe mail. Eu zic ca merita 🙂
Cred ca aceasta teorie personala o sa fie una din contributiile noastre la istoria umanitatii 🙂 Este o teorie testata pe pielea noastra, a fost demonstrata si atunci merita sa fie promovata mai departe, poate te ajuta si pe tine.
Ce zice aceasta teorie: In viata ai cateva momente care sunt cruciale. Intalnesti oameni wow care te inspira, intri la facultate, da o masina peste tine, ai o idee geniala, obtii un contract deosebit, iti intalnesti viitoarea nevasta, etc.
In functie de deciziile pe care le iei, aceste puncte cruciale din viata ta, devin puncte de inflexiune, care te pot duce in mai multe directii.
Ideea geniala este ca poti IN MOD CONSTIENT sa iti cresti numarul acestor puncte de inflexiune, care sa te ajute sa evoluezi mult mai accelerat decat ai visa vreodata. Cu alte cuvinte, sa iti faci norocul cu mana ta.
Cu totii spunem ca X-ulescu a avut noroc in anumite circumstante, noroc care l-a propulsat mai departe. Dar nu vedem ca si noi daca vrem, putem avea asemenea puncte de inflexiune zilnice! Nu doar de 3 ori in viata! Tine de noi sa ne crestem sansele 🙂
Sa abstractizam putin, de dragul exemplului:
Ex 1: Sa zicem ca puneti mana pe telefon si formati un numar telefon aleatoriu. Raspunde cineva si intrati in vorba. S-ar putea ca la capatul celalalt sa fie o persoane pe care sa o cuceriti cu farmecul dvs personal si sa va deschida noi porti in viata sau cariera. Doar ca ati format un numar aiurea, din greseala sau nu.
Ex 2: Sa zicem ca sunteti singuri si vreti sa agatati o persoana de sex opus. Daca va cresteti numarul de incercari de agatare, statistic vorbind, sansele ca cineva sa va pice in mreje cresc direct proportional. La fel daca trimiteti CV-uri. Una e sa trimiti 5 CV-uri intr-o luna si sa te miri ca nu te suna nimeni si alta e sa trimiti 1000 CV-uri. La fel si in vanzari. Si in enorm de multe alte domenii.
Ce iti sugeram noi? Creste-ti singur numarul de puncte de inflexiune personala in domeniile care te intereseaza. Pentru ca atunci o sa ai sanse infinit mai mari sa reusesti ceea ce iti propui 🙂
Hai sa ne jucam putin cu termenii din dictionar. “Este bine sa fii lacom.” 🙂 Si in acest moment multa lume habotnica spune “Huo! Pacatosule! O sa arzi… O sa… Vino pe calea cea buna, etc”
Da, eu personal (Noro), consider ca e bine sa ai un grad oarecare de lacomie. Nu foarte mare, dar suficient de mare cat sa VREI MAI MULT.
In plus, termenul “Lacomie” este unul cu conotatii foarte urate. Dar nu e adevarat. Lacomia nu tine DOAR de bani si avaritie, asa cum s-a incetatenit. Lacomia inseamna sa vrei mai multe, sa faci mai multe lucruri, sa ai aspiratii mai mari si sa te dezvolti personal si pe cei din jurul tau.
Motivul #1: Cercetatorii au aflat ca persoanele lacome fac mai putin Altzheimer, pentru ca isi tin creierul ocupat sa macine tot timpul idei de cum sa mai faca ceva. Pe cand cei care erau zen si nu se gandeau la foarte multe lucruri au lasat creierul sa se ramoleasca.
Motivul #2. Persoanele lacome reusesc sa faca mult mai multe lucruri. Au realizari mai mari si satisfactii mai mari. Aici este si un dezavantaja, ca lacomia presupune o stare de frustrare continua latenta, dar care este satisfacuta din cand in cand de realizarile personale. Conteaza sa fii o persoana puternica si sa iesi pe plus (adica bucuria data de realizari sa fie MULT mai mare decat frustrarea necesara continuarii drumului).
Unii prefera sa fie lacomi sa castiga mai multi bani. Altii sunt lacomi sa ajute cat mai multi oameni. Altii sunt lacomi sa invete cat mai mult. Altii sunt lacomi dupa recunoastere. Altii sunt lacomi dupa invataminte. Altii sunt lacomi sa realizeze cat mai multe lucruri, ca sa se simta impliniti sufleteste.
Motivul #3. Poti ajuta mult mai multi oameni. Daca reusesti sa ai mai multe, la un moment dat poti sa dai mai multe celor din jurul tau. Si atunci devii lacom sa faci bine aproapelui tau. Si asta e un lucru superb, care iti da foarte multe satisfactii personale 🙂
Te-am convins sa fii putin mai lacom? Sa vrei mai multe de la viata? Si daca nu iti place termenul lacom, inlocuieste-l cu unul mai frumos 🙂
Tu cati bani castigi pe luna? 500 eur? 1000 ? 5000? 50,000? Te intereseaza cat castigi? Pe unii din oameni chiar nu ii intereseaza cat castiga (cel putin asa zic ei). Altii sunt focusati foarte mult pe cifre, pe crestere.
Am observat ca majoritatea oamenilor gandesc liniar, la scara mica. Si daca pleaca de la zero, visul lor este zero + 50% din zero, adica tot pe acolo.
Si cand vad pe cineva care castiga cu mult mai mult decat spera ei, gasesc instant explicatia: “Fura” sau “e patron” sau “sigur e ceva dubios”. Sau, cum zicea o cunostinta de-a mea la un moment dat: “Este imoral sa castigi mai mult de 1000 de eur pe luna” Hahahahaha.
Creierul uman are tendinta sa compare lucrurile in functie de cea ce stie. Si daca tot ce stie este universul lui limitat, atunci este foarte greu sa iesi din zona aia. De aceea toti zic “Think big”. Pentru ca daca nu gandesti la scara mare, o sa ai sanse maxime sa ramai la nivelul actual. Si poate ti-ar place sa te dezvolti.
Ce este de retinut este ca de tine depinde cati bani faci. Nu de seful tau. Nu de departamentul de HR. Nu de altcineva. De tine. Vrei mai mult? Du-te si obtine.
Vrei sa castigi 10,000 eur? Go for it. Vrei sa devii milionar? Sa iti zic un secret. Nu o sa ajungi niciodata un milionar cinstit daca esti angajat. Asta e. Puneti-va mintea la contributie si incepe sa muncesti, sa pui caramida peste caramida pentru viitorul tau.
Nu mai pierde vremea. Munceste pentru tine, pentru viitorul tau. Gandeste. Intreaba. Pune-ti mintea la contributie. Fii ambitios si o sa reusesti.
Cu totii frecam menta. Chiar e indicat sa ne luam pauze in acest scop. Problema e ca la majoritatea romanilor, aceasta activitate este cea principala. Suntem campioni la frecat menta, taiat frunza la caini, chill out, relaxare.
Frecatul de menta are 2 conotatii:
1. cand nu faci NIMIC
2. cand nu faci nimic pentru viitorul tau pentru ca muncesti prea mult. Ori ti-e lene sa faci si altceva, ori te pacalesti singur ca TREBUIE sa faci munca de rutina ca sa mananci si tu, ori ca esti prins la zid si esti intr-o rutina continua, care nu se mai termina niciodata si te trezesti cum trec anii pe langa tine fara sa faci nimic notabil. Si atunci, chiar daca muncesti de capiezi, esti la cooperativa “munca in zadar” si se cheama ca freci menta, in loc sa faci ceva care chiar iti place si care sa te scoata din acest ciclu continuu de munca-pat-munca-pat.
Fiecare din noi freaca menta. Este natural. Daca nu ai mai freca menta din cand in cand ai cadea de supra-epuizare. Si atunci frecarea de menta inseamna chill out, relaxare.
Oamenii au o tendinta naturala sa aleaga calea cea mai comoda dintre 2 puncte. Sa iesi din zona de confort nu este … deloc confortabil 🙂 De aceea, 99% dintre noi prefera sa stea acolo unde se simt bine si sa prefere sa traiasca cu frustrarile lor. Si comoditatea este asociata cu frecarea de menta. De aceea majoritatea din noi traiesc in sclavie. Decarteaza la banci, la viciile noastre, la acoperirea nevoilor de recunoastere sociala, etc.
Societatea in ansamblul ei indeamna la frecat menta. Stiti vorba: “Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese”? Foarte putine exemple de succes sunt promovate in presa, si majoritatea canalelor media (reviste, ziare, tv) cu rating urias se bazeaza livrarea de materiale de consum, bazate pe aceasta frecare de menta. Ne place si ne complacem. Asta e, frecatul de menta ne creaza endorfine, care ne stimuleaza centrii placerii. Chiar in cazul celor care muncesc in rutina, sunt frustrati dar nu vor sa iasa de acolo, rutina le creaza o placere, o stare de siguranta poate, care este greu de lasat pentru necunoscut.
Frecatul de menta este o problema nationala si personala. Frecatul de menta este o problema pentru fiecare din noi, care ne impiedica sa ne atingem potentialul.
Dragi concetateni, constientizati ca frecati menta si ati putea sa faceti altceva, mult mai cool, care sa va ajute pe mai multe planuri. Poate vreti sa castigati mai multi bani. Sau sa deveniti buni dansatori pe sarma. Sau sa stiti o noua limba straina. Conteaza enorm sa aveti clar obiectivul si sa nu va lasati lenea naturala sa interfereze cu el. Pentru ca trece timpul, miroase frumos a menta si ne vedem peste 1 an si tot acolo sunteti, cu aceleasi probleme.
NU mai frecati atat de mult menta 🙂 Mai concentrati-va si pe chestiile alea nasoale, care le tot amanati, precum ganditul la viitorul vostru si munca eficienta in a-ti atinge obiectivele proprii. Si o sa va creeze mult mai multe endorfirne pe termen lung:) Bafta .
Te vezi cu o cunostinta veche dupa cateva luni. Inexorabil, apare intrebarea “Si tu ce mai faci?”. Si in proportie de 80% raspunsul este NIMIC DEOSEBIT, cu variatiunile NU MA LAUD CU NIMIC sau TOT, CUM MA STII… sau MUNCA MULTA. (asta cu munca multa si eu o mai zic cateodata 😛 )
Cat de trist poti sa zica o persoana lucrul asta?!?! Adica a trecut 1 an de zile de cand nu s-a mai vazut cu respectivul si ea NU A FACUT NIMIC care sa merite mentionat? Nu are nici un proiect de suflet? Si-a pierdut viata? A frecat menta? A vegetat, asteptand sa treaca viata? Cat de trist poate sa fie lucrul asta? Sa recunosti in fata altuia ca a mai trecut 5% din viata lui/ei, fara sa ai nimic vrednic de a fi mentionat?
Viata e atat de scurta si trebuie traita la maxim. Ar trebui sa avem tot timpul ceva care sa merite impartasit cu altii. Cand raspunzi la aceasta intrebare cu “NIMIC” asta de fapt inseamna ca iti recunosti gradul de fericire din viata ta. Ti-e rusine cu ce ai facut, adica cu Nimic.
Oamenii care sunt fericiti cand isi tin mintea ocupata cu ceva. Cand au un proiect care ii inspira la care adera. Salveaza balenele. Aduna peturile aruncate de concetatenii nesimtiti prin padurile patriei. Sprijina eutanasierea cainilor vagabonzi. Sau dimpotriva, lupta impotriva ei. Sau isi fac o afacere mica. Sau ajuta batranelele sa treaca strada. Sau se apuca de dansat salsa cu Wilmark. Ideea e sa ITI PLACA sa faci ceva si sa te mandresti cu asta. Sa fii viu. Sa arati ca ai energie si o pui in slujba unui ideal, oricare ar fi el.
Unii prefera sa zica “In ultima vreme am inceput un proiect prin care ajut oamenii sa fie inspirati sa munceasca sa isi atinga visurile” – adica noi 😛
Altii prefera sa zica “M-am apucat de o pasiune mai veche, fotografie de peisaje. Stai sa vezi ce poze faine fac”.
Orice ar fi, va rugam: gasiti-va ceva ce va place si faceti-l. Si spuneti-le si altora. Gasiti-va un vis si urmati-l. Nu mai pierdeti vremea. Si veti fi inspirationali si pentru altii. Si voi veti fi mai fericiti si mai impliniti sufleteste.
Si data viitoare cand te mai vezi cu o cunostinta si face “greseala” sa te intrebe ce ai mai facut in ultima vreme sa incepi sa turui 🙂 Si ea va zice “wow, vreau si eu”. Asta inseamna a inspira 🙂
PS. mai sunt si cei care la intrebarea “ce ai mai facut in ultima vreme” raspund: copii, m-am casatorit, am emigrat in canada, etc. In lipsa de altceva, sunt bune si astea 🙂
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Si ce daca?:) Pana la urma e un lucru normal. Dar stiti de ce?:) Pentru ca omul, prin natura lui, prefera sa traiasca in ignoranta. Prefera sa creada ca fortele externe ii conduc lui destinul, ca el nu are nici o putere. Ca daca lui ii merge rau, toti sunt de vina pentru asta, mai putin el personal. El este imaculat! Pentru ca daca ar admite ca el personal este principalul responsabil pentru starea in care se afla (financiara, cariera, ocupationala, hobby, personala, etc), atunci ar admite implicit ca e intr-o masura mai mare sau mai mica prost. Iar intr-un popor in care show-off-ul (atat fata de altii cat si fata de sine) este la putere, este impotriva firii sa recunosti ca tu esti RESPONSABIL pentru situatia in care te afli.
Va mai aduceti aminte cand erati mici si unora din noi ne placea sa ne jucam cu copii mai mari? Era mai cool, aveai de invatat mai multe de la ei, era inspirational. Vroiam sa evoluam mai repede, sa ne facem mari 🙂 Oare de ce nu mai avem aceleasi dorinte si acum, cu aceiasi intensitate? Oare de ce multi din noi nu vor sa se joace cu “copii” mai mari si acum?
Stiti filmul “Forrest Gump”, cu Tom Hanks? E un film foarte cool, despre un tip cu IQ de 76, care se bucura de viata, vede partea plina a paharului si care reuseste sa faca foarte multe lucruri, care il implinesc.
Stiti bancul cu limbricul? E cam dubios, dar are o morala foarte importanta.
in domeniile care te intereseaza. Pentru ca atunci o sa ai sanse infinit mai mari sa reusesti ceea ce iti propui 🙂
Hai sa ne jucam putin cu termenii din dictionar. “Este bine sa fii lacom.” 🙂 Si in acest moment multa lume habotnica spune “Huo! Pacatosule! O sa arzi… O sa… Vino pe calea cea buna, etc”
Tu cati bani castigi pe luna? 500 eur? 1000 ? 5000? 50,000? Te intereseaza cat castigi? Pe unii din oameni chiar nu ii intereseaza cat castiga (cel putin asa zic ei). Altii sunt focusati foarte mult pe cifre, pe crestere.
Cu totii frecam menta. Chiar e indicat sa ne luam pauze in acest scop. Problema e ca la majoritatea romanilor, aceasta activitate este cea principala. Suntem campioni la frecat menta, taiat frunza la caini, chill out, relaxare.
Te vezi cu o cunostinta veche dupa cateva luni. Inexorabil, apare intrebarea “Si tu ce mai faci?”. Si in proportie de 80% raspunsul este NIMIC DEOSEBIT, cu variatiunile NU MA LAUD CU NIMIC sau TOT, CUM MA STII… sau MUNCA MULTA. (asta cu munca multa si eu o mai zic cateodata 😛 )
