Zilele trecute am vazut un articol foarte tare pe un blog de care nu auzisem pana atunci. Mi-a placut atat de mult incat nu m-am putut abtine sa nu il impartasesc si cu voi aici.
Motivul? Este exact ceea ce spunem si noi la StartEvo de vreo 2 ani de zile incoace. Explica verde-n fata cateva lucruri care trebuiesc constientizate de catre toata lumea care vrea sa obtina ceva mai mult de la viata.
Am o super idee de afaceri. Sa producem o pastila de optimism incurabil (si nu ma refer la ecstazy sau alte etnobotanice:)). Si sa iei una pe zi, dimineata pe stomacul gol, ca sa iti dea o credinta habotnica, hard-core, ca totul o sa fie bine.
Imaginati-va: o treime din omenire sufera de depresie si de lipsa de speranta. Celelalte 2/3 au perioade fluctuante de optimism/pesimism – cu exceptia idiotilor, celor extrem de puternici mental si celor saraci cu duhul, care sunt zen non-stop. Cu totii am experimentat si culmile exilirante ale perspectivei succesului (optimismului) dar si vaile intunecate ale lipsei de speranta (pesimism).
Evident, in functie de structura interioara a fiecaruia din noi, fiecare ne invartim undeva intre cele 2 extreme.
– Unii se plimba cu norul de ploaie deasupra capului mai tot timpul. Sunt cei care vad ca un ghinion nu vine niciodata singur, ca vestile rele se succed una dupa cealalta si celebra luminita de la capatul tunelului este din ce in ce mai plapanda.
– Altii, mai putini la numar, merg mai tot timpul pe val. Sunt energizati, sunt optimisti, toate se leaga.
Cred ca majoritatea din noi incercam sa ne montam in perioadele bune, ca sa reusim sa trecem cat mai bine peste perioadele mai putin bune. Si pe masura ce devenim mai intelepti, vedem ca tine de noi aceasta variatie.
Dar, ce este interesant este ca TOTUL tine de perceptie. De felul nostru de a privi lucrurile. Noi, cu propriul nostru creier ne stabilim limita la care decidem daca suntem fericiti sau nu. Noi hotaram daca paharul incomplet de plin este satisfacator sau nu pentru noi.
Unii sunt suparati ca nu au ultimul model de Lamborghini. Altii sunt fericiti ca au avut ce sa puna pe masa azi si copii nu s-au culcat cu burta goala. Daca fericirea este o chestiune personala, in care lupti cu perceptiile si mai ales cu perceptiile care incearca sa ti le insufle iuresul comercial, atunci este in puterea noastra sa devenim mai fericiti din “poiner”. Sa invarti un intrerupator si sa devii mai fericit. Atat de simplu!
De aici si ideea cu pastila de optimism. Iei pastila si ajungi sa crezi 100%, cu TARIE, ca totul va fi bine. Si acest optimism sa iti dea PUTEREA sa tragi la jug ca sa ajungi unde vrei sa ajungi. Eu cred ca o astfel de pastila ar fi un super produs comercial. INCREDEREA IN SINE, OPTIMISMUL si CREDINTA ca totul va fi bine pot sa miste munti. Este o profetie care se auto-implineste. La fel ca atunci cand gandesti ca totul va merge rau. Chiar asa si este.
Dar de ce am lua o astfel de pastila? Oare nu este suficienta puterea noastra interioara sa zicem “STOP gandirii negative, pesimiste“? Se pare ca nu. Suntem slabi si avem nevoie de ajutor ca sa evoluam mai repede. O pastila de optimism ar insemna un astfel de ajutor extern. Ganditi-va cati iau suplimente de slabit in greutate de lene. Majoritatea.
Este o dovada de desteptaciune sa stii ce sa lasi sa te afecteze si ce nu. Pe sleau, e o dovada de prostie imaturitate sa te superi ca nu arati la fel de perfect ca Angelina Jolie care este photoshopata la greu. Sau ca ti-a zgariat un bou masina. Sau ca nu ai un yacht.
Ma uit la oameni “sfinti”, care au ajuns sa se debaraseze de stresul lumesc. Oameni intelepti, asceti, filozofi, care se concentreaza pe infrumusetarea sufletului decat pe imbunatatirea stomacului si a masinii personale. Ei sunt oamenii cu adevarati fericiti, care transcend micilor probleme lumesti. Eu cred ca corpul lor a inceput sa isi produca singur componentele pastilei de optimism. Ar trebui sa le urmam exemplul daca vrem ca fericirea personala sa ne creasca.
Sfatul nostru: Vorbiti cu oameni mai destepti decat voi! Ei va vor arata usor-usor cum sa va produceti singuri pastilele de optimism. Multa bafta!
Retrospectiv privind, evolutia are 3 componente. Evolutie pe care o vrei tu, evolutie de tip “norocul prostului” sau evolutie ca te obliga altii.
Prima categorie e legata de bla bla-ul clasic: “You can do it!” ,”Yes, I can see the light!”, “Totul este posibil.”, “Nu te da batut.”, “Sunt proactiv.”, “Vreau sa ma fac vedeta, ma duc si imi pun silicoane.”, “Ma apuc de tras de fiare.” Tine de tine sa reusesti si ai toata stima mea daca faci ceea ce iti propui. Aici intra oamenii ambitiosi si puternici! A doua categorie este de genul “mergi cu valul”: “Ia uite, dom’ne, am ajuns la 40 de ani si nu mai sunt atat de aurolac pe cat eram cand eram mic. Acum pot sa imi permit o cola, sa merg la mall, sa imi iau un tricou mulat…” A treia categorie este cea care nu ne place. Evolutia cu ajutorul coercitiei. Sau mai plastic zic, cu ajutorul batei. X il obliga pe Y sa isi schimbe comportamentul. Parerea mea este ca noi romanii avem nevoie de aceasta a 3-a categorie intr-o proportie mult mai mare. Sa explic.
Zilele trecute eram in parc cu copii. Si erau 2 femei pe la 25-30 de ani care mancau seminte si scuipau cojile pe jos. Evident, mi se pune pata si ma iau de ele.
– O sa faceti voi curat? – De ce, este vreo problema? – Da, este. Pentru ca transformati parcul acesta intr-o groapa de gunoi. Si pe urma va plangeti ca traim intr-o tara murdara, de c***t. Din cauza unor oameni ca voi imi este rusine sa spun ca sunt roman. – Sa te f*******&67^@@@!~?!!!&!
Cum poti sa faci pe cineva sa evolueze, sa fie civilizat, daca respectivul nu vrea? Raspunsul: ca in armata: “Nu stii? Te invatam. Nu poti? Te ajutam. Nu vrei? Te obligam.” Primele 2 aspecte sunt acoperite. Trebuie insa musai sa facem partea de OBLIGATIVITATE.
Evolutia cu bata. Nu te conformezi standardelor evolutive? Zdrang, o bata-n cap (metaforic vorbind). Si tot asa.
Noi romanii admiram civilizatia vesticilor. Cat de nemti sunt nemtii. Cat de curati, cat de civilizati, cat de corecti sunt. Pai de sute de ani, daca ieseau din rand, erau impuscati. Evident ca s-au cumintit si s-au conformat regulilor.
Problema la noi nu este de lipsa de legislatie/reguli. Legi avem tona. Problema este de CERTITUDINEA PEDEPSEI. Daca nu esti sigur ca o sa fii pedepsit, chiar daca dam pedeapsa cu moartea, nu e o problema, regulile se vor incalca in continuare.
Sa va dau cateva exemple: Uitati-va la rovigneta. De cand au pus sistemele de amendare automata, cu camere, gradul de conformitate a crescut enorm, pentru ca stii ca iti iei amenda automat. La fel si cu ridicarea masinilor (desi e o masura destul de abuziva, imi slujeste ca argumentatie in expunere). De cand se stie ca anumite zone sunt vizate de ridicarea de masini, foarte putini mai parcheaza acolo. Certitudinea implica o actiune.
Acum, sunt cateva aspecte de discutat: 1. Cine impune standardele de evolutie cu forta? Poate ca mie imi place sa stau in maldare de gunoaie, cu 100 de pisici care miauna si cu 100 de caini maidanezi. Poate ca mie imi place jegul. Poate ca mie mi se pare normal sa arunc gunoaiele din masina, sa scuip pe strada sau sa scriu MU*E STEAUA in lift. E libertate, nu? 🙂
2. De ce sa ader la niste criterii pe care nici macar nu le vad corecte? Toata lumea arunca hartiile pe strada, eu de ce sa nu o fac? Toata lumea fura, eu de ce nu? Toata lumea asteapta pe altii sa le dea, ce, eu sunt mai fraier?
Educatia este fundamentala. Iar componenta de coercitie din educatie este enorm de importanta. Incerci cu frumosul, dar daca vezi ca nu se poate, ajungi si la pedepse.
Si mai este un ultim aspect.
De ce dracu ne batem capul? Lasa-l pe om sa stea in zeama lui. Daca e prost, merita sa ramana in continuare asa. Pe principiul “Facerea de bine este f***** de mama”. Vrei sa faci bine si vezi ca unii oameni NU MERITA sa fie ajutati, iar evolutia prin coercitie este o evolutie care genereaza conflict. Scoti niste oameni din zona lor de confort. Eventual, dupa o perioada de timp ajung sa aprecieze ca i-ai scos din starea in care erau. Dar pe moment se bat sa isi pastreze status quo-ul.
Acum este in dezbatere publica noul cod rutier cu amenzi foarte mari, dar si cu modalitati de oferire de certitudine pentru pedeapsa. Logic, face sens ca toata lumea sa respecte regulile. Am avea o lume mai buna. Practic, fiind aproape toti cu musca pe caciula mai mult sau mai putin, am prefera sa nu se aplice. Dar aplicarea regulilor este pentru noi evolutie. O evolutie cu ajutorul batei. Dar evolutie.
Evolutia prin coercitie la nivel personal are foarte multe parti bune, mai ales daca cei care te obliga la evolutie stiu mai bine decat tine. Problema este ca in general cei care au coercitia la indemana, TOTI cred ca stiu mai bine. 🙂
Eu, spre exemplu, cand eram in generala vroiam sa ma duc la liceu de electronica. De ce? Pentru ca noi aveam un televizor cu lampi alb-negru care se strica tot timpul. Evident, chemam reparatorul de televizoare tot timpul. Si mi se parea ca te umpli de bani daca esti reparator de televizoare. Doar ca maica-mea avea alta parere. “Trebuie sa te faci contabil – contabilii castiga bani” (era atunci perioada dupa revolutie cand se faceau firme si se cereau contabili). Asa ca am intrat in domeniul economic, unde a fost mult mai bine. La mine a functionat. Si la altii functioneaza, la altii nu (mai ales daca ulterior ajungi sa vezi ca adultii au o viziune prea ingusta). Depinde de mai multi factori. Eu am avut norocul ca maica-mea avea o viziune mai buna decat mine, copilul visator. Altii au ajuns in cariere pe care le urasc fiind impinsi de parinti care le vroiau binele, dar nu aveau viziune. Dar o sa vorbim alta data despre asta…:)
Acestea fiind zise, va rog si pe voi sa atrageti atentia celor care scuipa semintele pe strada sa nu o mai faca. 🙂 Sa folositi puterea voastra de coercitie sa faceti bine, sa faceti lumea din jurul vostru sa evolueze. Bafta!
Am un prieten care spune lucrul acesta. Si are dreptate (in foarte mare parte). Exista o inertie in a adopta lucrurile, in a lua decizii si in a-ti forma o parere despre ceva/cineva.
Decizia de cumparare a unui frigider dureaza in medie 6 luni. Adica timpul de cand apare nevoia pana cand ai efectiv frigiderul in casa. De obicei nu este o decizie de impuls.
Cand femeile vad o pereche de pantofi care musai trebuie sa ii aiba, pe langa celelalte 100 de perechi, decizia de cumparare dureaza 10 minute. Clar, decizie de impuls.
Un telefon mobil, aproximativ o luna.
Pentru o vacanta, poate sa dureze tot cateva luni. Si tot asa….
Imaginati-va ca respectivii care vand aceste produse cu durata mai mare de decizie, pana tu, cumparator, faci efectiv achizitia, trebuie sa depuna un efort consistent in timp. Trebuie sa aplice tactica picaturii chinezesti. Sa fie acolo, pe “radarul” consumatorului. Si, daca sunt suficient de persistenti si constanti in timp si reusesc sa il convinga, e doar o chestiune de statistica si de timp pana cand respectivii vor cumpara.
In facultate aveam un coleg care “baga fise” la fete. Pur si simplu nu se lasa, si desi stia ca unele erau inabordabile pentru cei ca el (nici frumos, nici bogat), facea lucrul acesta cu obstinenta. Evident, ca era o persoana foarte placuta de sexul feminin. Si acum este un vanzator de cariera in industria auto, ducand “bagatul de fise” la un nou nivel.
Faptul ca NU SE DADEA BATUT il ajuta enorm. Pentru ca stia ca isi imbunatateste sansele. Stia ca statistic trebuia sa vorbeasca cu X oameni, iar din acestia y% sigur cumparau. Erau numere.
Toti vindem ceva. Unii timpul, altii cunostintele, altii produse sau servicii. Daca nu reusim sa ne vindem repede ce avem de vandut nu trebuie sa abandonam. Trebuie sa gasim explicatii LOGICE si solutii la fel de LOGICE. Si sa nu ne dam batuti, pentru ca pana la urma, statistic vorbind, o sa avem succes 😉
Chiar, daca altii pot, tu de ce nu ai putea? Ai ciunga in par? Nu sunt aliniate planetele? Nu te duce procesorul? PROSTII. In special daca ai exemple clare ca altii au putut, atunci sigur si TU POTI.
Ce ANUME sa poti? Nu conteaza. Orice iti pui in minte.
Sa gasesti noi surse de bani.
Sa faci o afacere de succes.
Sa iti faci viata frumoasa.
Sa reusesti la examene. etc., etc., etc..
Ne place sa vedem exemple de oameni INSPIRATIONALI. Sunt oameni care au reusit sa ne surprinda.
Oameni care au devenit presedinti desi aveau handicap evident (Barack Hussein Obama – negru cu nume de arab, Roosevelt – scaun cu rotile, Basescu – sasiu si nume care tradus in limba engleza suna foarte ciudat).
Oameni care desi nu aveau picioare au castigat medalii olimpice la alergat (Oscar Pistorius).
Miliardari care au ajuns miliardari avand bube pe fata, tineri fiind (Zuckerberg, Bill Gates). Si tot asa….
Daca vezi ca altii pot, inseamna ca si tu poti. Punct. Trebuie doar sa iti pui mintea si energia sa lucreze.
Sunt oameni care au facut lucruri care NIMENI nu le-a mai facut (Columb, Magellan, Edmund Hillary, ). Nu zic sa fii ca ei. Nu in prima faza. Macar fa ceea ce altii deja au facut. Pentru ca stii ca se poate.
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
