Eu sper ca DA. 🙂 Pentru ca sunt onorat sa am de-a face cu oameni care muncesc din greu ca sa isi atinga scopurile. Care nu se lasa batuti cu una cu doua. Care desi e greu, NU renunta si merg mai departe. Luptatori.
Cei care nu au simtit ceea ce simte personajul din imagine se pot incadra doar in 3 categorii:
– abandonaci prematuri – care la primul semn de greutati au dat bir cu fugitii
– amnezisti – au uitat ca s-au zbatut ca pestele pe uscat
– mega norocosi – totul le-a mers ca uns in viata (pana acum).
Nici una dintre cele 3 categorii nu este una de la care sa inveti.
De exemplu, ieri am lansat un proiect pe internet (FBCombinator – sa vezi in conditii de discretie maxima cine dintre prietenii tai de pe facebook s-ar combina cu tine). Initial, estimarea era ca o sa dureze maxim maximorum 5 zile (pesimist). Dupa aproape 1 luna de munca si stres, am reusit ieri sa il pun live. Imperfect. Dar functional. Si ma gandeam de N ori ca nu o sa se mai termine niciodata. Cum rezolvam o problema, mai apareau 2. Cum le rezolvai si pe respectivele, mai veneau ca un croseu de dreapta altele. Tot apareau alte proiecte si prioritati si nu se mai lucra aici cu zilele. Si tot asa.
Si strangeam din dinti, simtind cum bat pasul pe loc si incercam sa gasesc solutii sa ies din cercul vicios. Foarte greu. Dar satisfactia este foarte mare cand vezi ca este functional totul.
Oamenii ambitiosi invariabil dau de greutati. Si, daca au motivare suficienta, gasesc energia sa mearga mai departe. Diferenta dintre un om de succes si unul mediu este gradul de toleranta la efort. Cu cat renunta mai tarziu la idealul sau.
Aici mai intervine un aspect. Se zice ca trebuie sa stii cand trebuie sa renunti. Si aceasta e in deplina contradictie cu ce am zis pana acum “Never give up”. Intradevar, este o dilema. Poate faci munca de Sisif intr-un domeniu stupid, fara viitor. Poate esti sapator de santuri. Si dai la tarnacop mai bine si mai mult decat toti ceilalti coechipieri ai tai. Dar, chiar daca ai castiga campionatul mondial la sapat viteza, tot nu ai ajunge departe, mai ales daca visul tau este sa iesi la liman cu banii. Si la un moment dat trebuie sa zici “STOP, ma apuc de altceva.” Ca sa nu persisti in propria prostie 🙂
Intrebarea de 100 de puncte este: cum alegi tintele pentru care merita sa te bagi? Raspunsul aici depinde de voi. 🙂 Bafta!
Vreau sa va impartasesc unul din cele mai tari invataminte care le-am tras in ultima vreme.
Noi lucram cu 5 agentii de publicitate din New-York. Una dintre ele in ultima vreme a decis ca vrea sa se reinventeze. Si-a gasit un mentor/consultant pe la vreo 60 de ani, expert in business, care face o gramada de bani vanzandu-si experienta indelungata. Si respectivul mentor a zis asa:
“Ia sa ne uitam noi la cifra voastra de afaceri pe ultimii ani. Buuun. Se vede trendul pozitiv. Se vede ca progresati. Dar va miscati foarte greu. Cresterea de la an la an este mica. Voi aveti cateva puncte forte extraordinare pe care nu le monetizati corespunzator. Nu sunteti logici in ceea ce faceti. Va ocupati prea mult de ‘micimi’ si nu de viitor. Tu, patronul, in loc sa faci lucruri care sa asigure cresterea sustenabila a companiei te bagi in taskurile zilei, in loc sa externalizezi. Etc, etc….
Daca voi faceti aceleasi lucruri care le faceti pana acum probabil ca o sa cresteti cu acelasi procentaj si anul asta si anul urmator. Si eventual o sa muriti sau o sa va reinventati, pentru ca ritmul in care munciti nu este sustenabil pe termen lung.
Hai sa facem in felul urmator.
Va iau sub aripa mea. Va zic ce trebuie facut si va bat la cap sa le faceti. Voi le faceti. Peste 12 luni, daca depasim cu x% cifra de afaceri care oricum o sa o faceti, atunci imi dati y% din profitul incremental sau actiuni in firma. Este mai bine sa detii 90% din ceva mare decat 100% din ceva mic. “
Zis si facut. Au batut palma si s-au apucat de lucru.
Primul lucru care l-au facut a fost unul foarte curajos. Concedierea clientilor mici care genereaza pierdere pe termen lung.
Cum au facut asta? Ei taxeaza ora cu 125 usd. Le-au dat un mail la toti clientii mici si le-au zis ceva de genul:
“Dragi clienti, noi ne reinventam. Asa ca va dam doua optiuni. Ori ne platiti in avans cate 10-20-50 de ore la pretul de 150 usd/ora si consumam din ele iar cand ajungem aproape de zero refacturam, ori cand o sa aveti nevoie de noi, o sa va punem ultimii pe lista de prioritati si o sa va taxam 300 usd/ora.“
Foarte curajos gestul. Surprinzator e ca au avut clienti care au si ales unele din aceste variante 🙂
Zilele trecute, consultantul a facut o “sezatoare” unde i-a adus pe toti clientii lui, si pe cei cu bani si pe cei fara bani. Si le-a dat un test foarte important, in urma caruia a concediat toti clientii lui care NU plateau, in afara de aceasta agentie. De ce? Pentru ca nu au raspuns corect la o intrebare foarte importanta,.
Intrebarea era: “Care este motivul pentru care voi, cu firmele voastre, sunteti in aceasta situatie, in care sunteti acum?“
Voi ce ati fi raspuns? Dati-ne un mail la go-at-startevo.com cu raspunsul vostru, sa vedem daca este corect. Eu l-am ghicit 🙂
Acum, ideea este in felul urmator. Acest mod de operare, in care cel care ajuta primeste un comision/actiuni din cresterea suplimentara adusa de el DUPA ce a adus-o este o super idee. Cred ca multi dintre noi romanii am semna pentru ea. Atat ca firme cat si ca persoane.
Problema e, asa cum discutam si cu Scarlatescu saptamana trecuta la carciuma, ca romanii ar face doar jumatate de promisiune. Cand s-ar vedea cu sacii in caruta, i-ar da papucii celui care i-a ajutat. Acest lucru mi s-a intamplat de cateva ori in Romania si de aceea cred ca este foarte greu implementabil datorita neseriozitatii noastre.
“De ce sa ii dau omului 20% din firma? Doar pentru ca m-a ajutat? Ia mai da-l dracului…. Ca de acum ma descurc singur. La revedere fraiere!!!! :))“
Voi ati accepta acest mod de business ca accelerare a cresterii personale? Pana la capat?
Week-end-ul trecut am vorbit cu un prieten vechi de prin Ploiesti. Ne vazuse masina cand am fost joia trecuta sa dam bursa StartEvo la Colegiul National Economic Virgil Madgearu. Si curios din fire, m-a intrebat ce caut prin Ploiesti in mijlocul saptamanii?
I-am raspuns ca am venit special de la Bucuresti sa filmam castigatorii Burselor StartEvo. Dupa care, pauza…. Dupa care, tirada.
Hai ma Norule (asa ma alinta el), ce-ai fumat? Tu nu ai ce face cu banii??? 30 eur/liceu x 10 licee = 300 euro. Doar intr-o luna. Plus motorina. Plus timp. Si pana la Targoviste, Moreni, Targu Jiu, Brasov…. Si luna urmatoare la fel… Tu nu esti sanatos la cap? De ce nu le cumperi copiilor tai bomboane? De ce te intereseaza copiii altora? Doar nu vrei sa salvezi tara asta? Ia zi, tie ce iti iese din afacerea asta…. Vrei sa ajungi in rai, sau ce?…..
Si intrucat de-a lungul celor 2 ani de existenta StartEvo am mai primit intrebarea asta, poate nu asa de virulent, am zis sa raspund.
Ce ne iese noua (fondatorilor) la treaba asta cu StartEvo. 🙂
Pai, avem o gramada de avantaje. Sa le luam pe rand.
SATISFACTIE
Avem o mega satisfactie de sine. Ne simtim bine sa facem mici schimbari in tara asta. Am facut asta cu mult inainte de a crea StartEvo. Am facut “Romane, Fii mai neamt!“. Am incercat la toate brandurile la care am lucrat sa ma/ne implicam in activitati sociale, sa facem BINE. La BestJobs, acum 7 ani de zile, cand am mers pe pozitionarea e-Volueaza si am incercat sa cointeresam (fara prea mare succes) oamenii sa vada ca tine de ei sa fie mai usor angajabili. La Coca-Cola Romania, cand am avut multe initiative bune in acest sens. Alina, pe vremea cand lucra la Volksbank se implica in tot felul de actiuni de caritate. De 6 ani facem Craciun Special, prin care mergem la copii bolnavi de cancer in stadii terminale, la orfelinate si la scoli speciale… Iulian se implica de cand se stie sa ii ajute pe altii, prin forta exemplului.
BILE ALBE
Facand bine am vazut ca se acumuleaza bile albe (karma pozitiva, fengshui-uri sau cum vreti sa ii spuneti) – ce conteaza e ca facand bine ni se intoarce inmultit. Si ne simtim bine. Si e fain.
Desi pare o intrebare sugubeata, nu este. Chiar este un foarte serioasa, cu un scop anume. 🙂
Imi aduc aminte ca acum ceva vreme aveam o dezbatere aprinsa cu cineva care nu credea in existenta extraterestrilor (eu fiind o persoana rationala, am ajuns la concluzia ca ar trebui sa existe, macar luand in calcul argumentul pur statistic, formula lui Drake). Si interlocutorul meu la un moment dat spune argumentul suprem (al non-existentei): “Domne’, daca exista extraterestrii astia, de ce nu ne-au contactat? Ca suntem inteligenti, am putea purta un dialog civilizat.” (….pauza de ras….)
Asa este. Suntem inteligenti si putem purta un dialog civilizat. Chiar mai mult decat o bacterie. 🙂
Una dintre marile noastre limitari cerebrale este ca traim prea mult orbiti de situatia actuala si nu prea avem capabilitati reale de previzionare. Cu alte cuvinte, suntem putin mai evoluati decat un caine, care daca e satul, se joaca, daca ii este foame, se apuca de hoinarit sa manance.
La fel, daca suntem intr-o situatie grea, nu vedem iesirea. Consideram ca situatia este grea acum si pe viitor si nu vedem solutii.
Cand trimitem CV-uri, ne gandim ca joburile s-au dat pe sub mana, nu ca avem un CV varza.
Cand suntem angajati, injuram patronii ca nu ne dau salarii mai mari, fara sa ne punem in locul lor, sa vedem daca se justifica economic ceea ce dorim noi.
Cei care sunt deprimati, nu vad iesirea din acea stare.
Nu gandim mai mult decat lungul nasului. Nu neaparat pentru ca nu am putea, dar pentru ca ne este lene.
Trebuie intotdeauna sa ne gandim mai plenar, la o scara mai mare. Nu poti sa evoluezi daca gandesti doar la nivelul tau micro. Nu ai cum. Evolutia incepe cu componenta mentala. Stiti, cum zic toate cartile de motivare: “gandeste bogat, ca sa fii bogat”, “vizualizeaza succesul”, “Think Big” si alte prostii similare.
Ca este optimist desi soarta ii da crosee dupa crosee.
Ca este incapatanat sa creada ca lucrurile vor fi mai bune.
Ca nu se da batut cand i se ineaca corabiile.
Tu ce grad de toleranta ai la esecuri/lovituri? Mai mare, mai mica? Spre deosebire de loviturile fizice, care iti pot “stinge lumina”, cele psihice de multe ori se pot contracara prin DECIZIE personala.
Spune asa: Eu DECID sa nu ma las influentat de asta. Decid sa nu ma supar ca un bou mi-a zgariat masina. Decid sa nu ma supar ca am un sef idiot. Decid sa nu pun la suflet ca Steaua a luat bataie (presupunand ca tii cu Steaua) sau ca ai primit numai refuzuri.
Puterea este o chestiune de optiune personala. Oamenii determinati si ambitiosi, puternici mental, sunt ceea ce se cheama oameni puternici.
Alege sa fii un om puternic. Chiar daca soarta tine sa te testeze. Ce alta optiune ai?
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Vreau sa va impartasesc unul din cele mai tari invataminte care le-am tras in ultima vreme.
