1. Stiti de ce oamenii care locuiesc la etajul 1 traiesc mai mult decat cei care traiesc la etajul 9? Pentru ca cei de la etajul 1 urca pe scari, pe cand cei de la etajul 9 merg cu liftul.
2. Stiati ca cei care merg cu masina traiesc mai putin decat cei care merg cu mijloacele de transport in comun?
3. De ce in New-York rata obezitatii este cea mai mica din SUA? Pentru ca aproape toti sunt obligati sa mearga cu metroul. Iar mersul pana la si de la metrou ajuta sa mentinerea siluetei mai bune decat la cei care merg cu masina peste tot.
Am citit ieri in forbes.com un articol foarte interesant (scuze, azi nu am mai gasit linkul exact sa il pun). Doctorii au descoperit ca 30 de minute de miscare pe zi sunt aproape nesemnificative (in sensul ca ajuta, dar este prea putin). Conteaza cat la suta din timpul din stare de veghe il folosesti ca sa te misti si cat il folosesti ca sa stai. Si explicatiile erau multiple:
– prin miscarea muschilor se elimina mult mai eficient toxinele prin sistemul circulator (limfatic si sanguin), care toxine duc la tot felul de cancere – imbunatatirea circulatiei sanguine reduce dramatic riscul de boli cardiovasculare, etc, etc
Toata lumea stie ca oamenii din mediul rural, care se misca de dimineata pana seara, sunt mai sanatosi decat tinerii din ziua de azi.
Acum, intrebarea de 100 puncte este: “Ce dracu sa fac ca sa imi schimb TOT stilul de viata, sa ma misc cat mai mult, dar sa imi faca si placere?”. Pentru ca daca esti atras mai mult de confort decat de efort, nu o sa faci purici prea multi pe planeta asta. Si atunci activitatea trebuie sa faca placere, altfel ajungi urgent pe canapea din nou.
La munca stam 10 ore cu fundul pe scaun. Dupa care (more…)
Sunt foarte incantat de o descoperire personala. In domeniul managementului de proiect, e un fel de reinventare a apei calde, dar, chiar si asa, sunt foarte entuziast. 🙂 Si vreau sa v-o impartasesc si voua, poate va ajuta.
Pentru cine nu stie, Kanban-ul este o metoda de procedurizare inventata de japonezi, care sa te faca sa te organizezi mai bine si sa fii mai eficient. Intrucat eu ma ocup de mai multe proiecte simultan si lucrez cu mai multi colegi in acelasi timp pentru tot felul de proiecte, de diverse magnitudini, proveniente si specificitati, care evoluau constant, trebuia sa gasesc o modalitate prin care sa ma eficientizez. Nu de alta, dar conform trendului actual, urma sa dau coltul, cu toate externalizarile de responsabilitati… 🙂
Asa ca:
– am fost in Bricostore si am luat o placa de pluta de 1 metru x 0.5.
– am atarnat-o de peretele biroului meu
– am luat o gramada de bolduri colorate si post-it-uri fosforescente si am inceput sa ma joc cu proiectele personale. Fiecare culoare are propria insemnatate, fiecare manager de proiect are propria coloana.
Sper sa nu ajung asa 🙂
Care sunt beneficiile:
– vad dintr-o privire cum sta situatia. Cate proiecte am eu si colegii sefi de proiecte, magnitudinea, importanta, etc.
– nu se mai pierd proiecte “de pe radar”
– se vede gradul de incarcare per echipe si pentru mine personal
Cateodata variantele cele mai simple sunt cele mai bune. Noi lucram si cu Basecamp, cu AtTask, cu Google Docs, calendare sincronizate, etc… dar am vazut ca o simpla bucata de pluta imi arata clar prioritatile, si nu ma mai pacalesc singur 🙂
Asa ca va recomand si voua, daca aveti probleme de organizare interna, sa rupeti pisica in doua si sa incercati sa va reinventati activitatea. Incercati lucruri simple, pentru ca merita.
Pe vremuri, cand lucram la BestJobs, am facut un studiu pe vreo 2000 de respondenti, reprezentativ la nivelul tarii, referitor la intentia de a deveni antreprenor. Cifrele erau socante: peste 60-70% din romani sustineau sus si tare ca asta vor face in viata: antreprenoriat!
Toti se saturasera de sefii lor, majoritatea spunea ca daca ar fi in locul lor ar mari salariile angajatilor (adica ei)… Ce sa mai, parea ca tara asta o sa devina un Pamantul Fagaduintei pentru antreprenori.
Problema este ca, si atunci si acum, suntem varza la acest capitol. Ca procent in populatie, stam pe penultimul loc in Europa la acest capitol.
Dar, de ce este asa mare discrepanta intre ce zicem si ce facem? Stiu, suna ca o intrebare retorica 🙂
Evident, din cauza scuzelor MOTIVELOR 🙂 Nu am timp, am prea mult de munca la job, sunt prea obosit, e criza, e iarna, nu e momentul potrivit, nu stiu ce sa fac exact, taxele, capul plecat sabia nu-l taie, dar de ce sa ma stresez acum… Si multe altele
Dar care este scuza PRINCIPALA? NU AM BANI DE INVESTIT.
Am vorbit cu mai multi doritori de antreprenoriat, sa vedem de ce este asa de mare piedica. Si ce am descoperit este ca in timp ce 1/3 sunt niste probleme reale, restul de 2/3 sunt aberatii venind din necunoastere.
Sa le luam pe rand:
Bani pentru infiintarea unei firme
Ca sa faci o firma in Romania este foarte simplu fata de cum era pe vremuri. Te duci frumos la Registrul Comertului pe propriile tale picioare, de la Informatii ti se da o foita cu o lista de documente de care ai nevoie (copii buletine, acordul vecinilor, act societate, etc). Faci rost de respectivele documente, le pui intr-un dosar si vii din nou. Tot de acolo iei disponibilitatea pentru numele firmei, depui actele si gata, te cheama dupa cateva zile. Costurile, impreuna cu stampilele sunt undeva sub 150 eur. Nu ai nevoie de avocat, de notar sau altele de genul.
Sediu
Intr-o vreme de criza, este ideal sa nu dai bani pe sediu. Multi isi iau sediu, mobila, calculatoare, licente, etc. Platesc costurile de servicii ca pentru firme, care toate sunt mai mari (de la Internet pana la gaze). Chiria e mai mare, chiar si la intretinere te umfla daca esti firma. Incepe cu MINIMUL necesar, salveaza fiecare euroi, pentru ca, cel putin la inceput, nu se justifica sa te arunci la costuri. Evident, conteaza si domeniul de activitate, dar, acum, cum sunt foarte multe afaceri care NU au musai nevoie de sediu fizic, problema este mult si simpla.
Costuri periodice, indiferent de cata activitate o sa ai, sunt minim 3:
Contabila (stiu firme mici care prefera sa isi faca ele contabilitatea, sa stea pe la cozi, pe la ITM, etc). Parerea mea este ca nu se justifica de nici o culoare sa iti pierzi timpul pentru aprox 100 eur + TVA/luna. In schimb asigura-te ca ai o contabila careia ii merge creierul, nu doar face inregistrari in inertie. Ar fi bine sa te si sfatuiasca ce sa faci, ca sa iti optimizezi costurile.
Costurile cu contul bancar
Costurile minime cu cheltuielile salariale (tot trebuie sa ai un angajat pe firma, chiar daca esti tu si chiar daca esti cu 1-2 ore pe zi)
Transport: Unii patroni “proaspeti” primul lucru care il vor este masina. Ce patron o sa fiu daca merg cu metroul? Raspuns: (more…)
Eram cat pe ce sa scriu un articol referitor la trenduri, cand m-am oprit, aducandu-mi aminte ca am spus ceva diametral opus acum ceva vreme (Teoria Punctelor de Inflexiune), lucru in care cred in continuare cu tarie. Asa ca am ajuns intr-o dilema, fapt pentru care va cer ajutorul. 😉
Dar cum am ajuns aici: multi dintre noi zic ca vor sa evolueze, dar cand se mai termina un an vad ca sunt tot acolo. Si mai trece un an si sunt tot acolo. Bat pasul pe loc.
Am ajuns la concluzia ca poti sa estimezi ce ti se va intampla peste un an (evident cu oaresicare marja de eroare) uitandu-te la o unitate de timp suficient de mare cat sa poti scala rezultatele. Cu alte cuvinte “Daca freci menta acum, o sa freci menta si peste un an“.
Trendurile sunt, pentru cine isi aduce aminte de matematica din liceu/facultate, o modalitate prin care poti prevedea viitorul apropiat pe baza evolutiei trecute. Adica se face un grafic cu, sa zicem, evolutia pe ani a cifrei de afaceri a unei firme pe ultimii x ani, tragi o mediana si poti sa iti dai seama, cu un grad de predictibilitate X evolutia pe anii urmatori. Evident, daca peste respectiva firma cade un meteorit, s-au dus naibii estimarile, cu sau fara trenduri.
Dar, statistic vorbind, poti emite o ipoteza despre viitorul apropiat. 🙂
Asa cum poti sa emiti judecati matematice despre trenduri economice, cam la fel te poti hazarda sa estimezi evolutia personala a cuiva. Cu alte cuvinte, daca vezi pe cineva ca de 5 ani freaca menta si se rateaza, poti spune, cu un grad destul de mare de certitudine ca asta o sa faca si in urmatorii 1-2 ani.
Unii oameni, printre care ma numar si eu, am incercat la un moment sa gasesc niste relatii intre starea initiala a unei persoane si evolutia ei peste multi ani. Evident, daca cunosti o persoana de 2 ani de zile, este o probabilitate foarte mica sa ai dreptate daca estimezi ca o sa se rateze sau nu peste alti 20 de ani. Dar chiar si asa, am incercat si am testat acest lucru, concluzia nefiind una extrem de relevanta.
Exista o stare inertiala foarte mare. Si voi, daca va uitati in jurul vostru, veti vedea “lepre” care sunt asa de ani de zile si care vor fi la fel si in viitor. La fel, vedeti ca sunt oameni care au crescut pana acum si puteti sa estimati ca vor creste si in continuare.
Dupa cum va spuneam, eu sunt din ADN o persoana introverta. Cand eram in liceu, eram introvert hard-core. Va mai povesteam eu de asta aici.
Din dorinta mea de a-mi depasi conditia, am inceput sa fac tot felul de experimente. In special experimente care ma scot din zona de confort. De exemplu:
In decembrie am impartit fluturasi cu Iulian Craciun la metrou la Brancoveanu, de ma intalneam cu diversi cunoscuti, care se mirau si ziceau: “Ce dracu cauti aici, nu ai o companie de condus???”
Am facut “vanzare” cu Iulian Craciun, cand a candidat la Senat anul trecut. Adica eram imbracat cu o canadiana colorata strident, cu “Iulian Craciun Senator” si abordam oamenii pe strada, incercand sa le “vand” candidatul. Intr-o singura zi am vorbit cu mai multi oameni straini decat am vorbit in TOATA viata mea. Vreo 400. Enorm!
De ceva vreme am inceput sa testez sa fiu mai “vorbaret”. Adica sa vorbesc mai mult decat trebuie cu persoane pe care nu le cunosc. 🙂
Vreau sa dau un exemplu o situatie – “Vrei sa cumperi cartofi la piata.” Cum arata un exemplu clasic de conversatie?
Tu: “Dati-mi si mie 2 kile de cartofi”
Vanzator: “4 lei”
Tu (eventual, daca esti bine-crescut): “Multumesc. O zi buna.”
Vanzator (daca nu este “miticul” perfect, prototipul perfect de vanzator bucurestean sictirit): “Eu multumesc. Va mai asteptam.”
Cum arata acum o conversatie de achizitie cartofi purtata de mine?
Eu: “Sarumanaaaaa! Ce mai faceti?” (inca o data mentionez ca nu le cunosc pe respectabile dudui care vand in piata.)
Ea (socata): “Aaaa…. bine”
Eu: “Cum merge vanzarea? Vad ca nu prea sunt clienti.”
Ea: “…Pai e cam greu, criza…”
Eu: “Dati-mi si mie niste dovlecei d’aia mai frumosi, care va plac dvs. Si 2 kile de cartofi, asa mai potriviti. Dar sunteti bine, ca va vad cam suparata?”
Ea (mai relaxata): “Pfiuuu. Pai am crezut ca sunteti Garda. Ca a venit de 2 ori saptamana asta. Si ma si gandeam. Nici nu prea am vanzari si iar au venit astia…”
Eu: “Adica, cum, daca va dau “sarumana” inseamna ca sunt de la Garda? Clientii nu va dau Buna ziua? :)”
Ea: “Pai… nu prea.”
…
(aici mai discutam diverse)
…
Ea: “Uitati si restul. Multumim frumos si va mai asteptam pe la noi.”
Eu: “Eu mersi. 🙂 Si acum actele la control! Hahaha. Glumeam. Sa aveti o zi buna!”
Desi nu toate conversatiile sunt atat de pitoresti, incerc sa ma bag in seama cu toate babele (indiferent daca vand patrunjel sau papaya). Si am vazut ca sunt mult mai prietenoase.
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
