Ieri am vazut o scena emotionanta. O mama care inota alaturi de copilul ei, care avea sindrom Down. Baietelul avea vreo 10 ani… Era si tatal prin preajma. Amandoi parintii erau plini de dragoste si devotament pentru copilul lor, desi cu ochii putin cam tristi (lucru de inteles de altfel).
Vazand scena, am cazut putin pe ganduri (am fost recunoscator pentru ceea ce sunt si ceea ce am, am simtit empatie, am incercat sa inteleg ce este in sufletul parintilor, etc). Dupa care mi-a trecut un gand prin minte: ca mi-as da o zi din viata mea ca sa ajut acel copil sa fie sanatos. Nu a fost ceva gandit, calculat, ci o pornire instinctiva, care mi-a pus ulterior la incercare egoismul si capacitatea de auto-conservare. As face un sacrificiu foarte mare, ca sa am o satisfactie foarte mare.
Buun. O zi din viata. E mult, e putin? Dar daca aceasta zi “data” ar insemna ca o zi din viata sa muncesti 24/24 pentru acel ceva? In contul datoriei. Parca nu mai suna atat de dramatic. Deja parca suna a voluntariat, iar voluntariat este o actiune mult mai acceptabila social. Plus ca voluntarii, cand muncesc, o fac cu zambetul pe buze, pentru ca au satisfactia muncii. Voluntarii nu se duc la SCARBICI! (altfel ar fi niste voluntari nu foarte destepti).
Dar daca in loc de o zi ai da un an din viata ta? Sau 20 de ani?
Si schimband putin rationamentul, dar daca ai da acelasi numar de zile/ani nu pentru o cauza nobila, care sa iti dea o plusvaloare, ci pentru o cauza rea? Sa fie unitati de timp risipite in van, dupa care sa iti para rau?
Si pe urma am constientizat ca fiecare dintre noi dam “zile de la mineeeeeee” pentru o gramada de lucruri, pe care ulterior le regretam. Cum e reclama la Practiker “Cu banii pe 6 ore de munca mi-am luat un ghiveci cu flori”.
De exemplu, sa dai “zile de la tineeee” pentru produse de care nu ai nevoie, cu bani pe care nu ii ai, ca sa impresionezi oameni care nu iti plac.
Sau alt exemplu: sa stai ani de zile la un serviciu la care sa te duci in scarba. Deci, ai dat zile de la tine (o multime) ca sa fii nefericit (si sa iti platesti niste facturi). Dar cand tragi linie, daca anii munciti nu i-ai muncit fericit, e destul de neagra situatia.
Deja 5 ani de zile poti sa-i exprimi in procente mari din viata (15% din viata mea mi-am cedat-o si in schimb am fost si nefericit).
Pe vremuri ma uitam la toate prostiile pe care le debitau “prietenii” mei pe facebook.
Pe vremuri citeam cu nesat titluri si articole din presa online romaneasca de genul: “A calcat-o TIR-ul. Vezi cum arata dupa”.
Pe vremuri ma incarcam cu negativism din jurul meu.
Pe vremuri imi pasa ce ziceau oamenii despre mine, despre felul cum arat, despre defectele mele de “fabricatie”.
Pe vremuri chiar imi placea Mircea Badea.
Pe vremuri dadeam claxoane in trafic, ii claxonam pe cei care deabia se miscau cand se facea verde la semafor (recunosc, inca mai fac asta!).
Pe vremuri ma suparam cand gaseam masina zgariata sau lovita in parcare…
Pe vremuri ma concentram pe minusuri, nu pe plusuri, considerandu-ma o persoana “realista” si oarecum cinica, in loc de una pozitiva.
Dar am realizat ca sunt prost daca ma las influentat negativ de astfel de lucruri. Ma suparam total gratuit. Imi scadeam singur calitatea vietii – iar asta e dovada de prostie imaturitate!
Pe vremuri, am vazut la Tele-Enciclopedia un documentar despre rechini, in care se spunea ca, spre deosebire de alti pesti, rechinii nu dorm niciodata. Daca ar fi dormit, nu ar mai fi trecut suficient de multa apa cu oxigen prin branhiile lor si s-ar fi sufocat. Asa ca erau condamnati la miscare continua, daca vor sa supravietuiasca. (Intre timp s-a descoperit ca sunt rechini care mai trag aghioase, fara sa isi puna in pericol existenta)
Mi s-a parut foarte greu pentru o vietate sa faca asta.
Pe urma, am mai avut o imagine cat de cat similara la oameni. Expresia “stau la suprafata apei”. Este destul de costisitor energetic sa stai la suprafata si sa nu te ineci. Trebuie sa dai din maini, din picioare, sa faci pluta, sa respiri. Daca abandonezi lupta, mori in cateva minute.
Ei bine, si in viata de zi cu zi intalnim acest fenomen. Cu totii. Trebuie sa inotam, sa depunem energie, sa cheltuim resurse (gen bani, munca, nervi, stres) ca sa stam la suprafata. Cateodata ni se pare al dracului de greu, mai ales daca suntem in mijlocul oceanului si ne agatam de o bucata de lemn cu o flotabilitate insuficienta. Mai luam o gura de apa, ne mai panicam, mai dam din maini, mai vine un val, mai tragem o gura de aer, ne mai deprimam, ce sa mai, o taraim… Altii, si-au asigurat o flotabilitate suficienta. Stau intr-o barcuta, vaporas sau ditamai vaporul. Altii stau in avion, nici macar nu ating apa (decat atunci cand li se termina combustibilul sau au vreun accident).
Ce sa mai vorbim, ideea e ca fiecare din noi ar prefera sa stea cat mai departe de apa, sa ii scada riscul de inec.
Dar fiecare respiratie costa.
Si sunt costuri fixe si costuri variabile.
Costurile variabile le stim (cate cifre burtiforme):
– intretinerea = 90 eur
– curentul = 15 eur
– internetul + cablul =15 eur
– transportul = 40 eur (daca faceti naveta cu fundul in masina, puteti sa ajungeti la sume cu 3 cifre lunar)
– sanatatea = 100 eur (pastile, doctori, spagi, suplimente)
– sport = 50 eur
– mancarea = 500 eur
– etc, etc, etc
Costurile fixe, de exemplu amortizarile, daca esti proprietar:
– apartament: 145 eur/luna
(sa zicem ca blocul este din 1960, are vechime de 52 de ani, este subrezit de cutremure, durata de viata estimata pana cade, maxim 20 de ani, valoare pe piata acum aprox 35,000 eur. 35,000 eur:240 luni = 145 eur)
Eu personal nu suport plangaciosii. Cei care tot timpul se plang de ceva, se lamenteaza ca universul comploteaza impotriva lor. Toti ceilalti sunt rai, interesati, peste tot vad minusuri, dezastre, o suta de motive pentru care traim intr-o tara de kko, …. Plangaciosii spun ca toata lumea e de vina, mai putin ei: politicienii, sistemul de educatie, manelistii, tiganii, vecinii rai, companiile capitaliste care exploateaza, rockerii soiosi, tinerii din ziua de azi, basescu, cercurile de interese, familia, etc. Toti sunt de vina, doar ei sunt cei mai apropiati de perfectiune. Sunt neintelesi.
Plangaciosii sunt niste oameni slabi. Oameni care nu merita sa le acord atentie. Ei sug energia oricarui om normal si orice incercare sa ii ajuti se soldeaza cu un mare consum nervos. In plus, plangaciosii, chiar daca ii ajuti, la sfarsit ajungi la concluzia ca i-ai ajutat degeaba. Ti-ai pierdut si timpul, te-ai si enervat si nici nu ai facut o diferenta notabila.
Plangaciosii sunt oameni PROSTI. Pentru ca ei ALEG sa se lamenteze, in loc sa faca ceva ce tine de ei. Pentru ca refuza sa vada ce tine de ei sa rezolve si dau vina pe factori externi.
Cati plangaciosi avem in Romania? Din pacate, Majoritatea. Pentru ca plangaciosii sunt CARCOTASII. Iar noi, ca natie, suntem carcotasi prin definitie. La naiba, chiar si acest articol este unul carcotas 🙂
Cand am un plangacios intr-un cerc in care ma invart, imediat incerc sa ma departez de el. Pentru ca iti scade calitatea vietii sa interactionezi cu asemenea oameni. Odata de constientizezi ca tine de tine sa iti faci viata mai frumoasa, te concentrezi pe lucrurile pe care tu poti sa le schimbi.
Nu iti place tara? Pleaca, schimb-o sau alege sa ignori partile urate
Nu iti place jobul? Pleaca, schimba-l sau traieste in ignoranta
Nu iti place partea goala a paharului? Uite-te la partea plina.
Nu va suparati pe mine, nu e o intrebare peiorativa 🙂 Ci una foarte legitima, validata de multi oameni destepti cu care am vorbit de-a lungul timpului.
Noi, oamenii nu prea gandim. Si nu ma refer la:
trebuie sa inspir, trebuie sa expir, trebuie sa inspir, …
ia mustarul, trage apa, unde am pus hainele, unde sa ma duc azi
o avea DD bani pentru Oltchim, etc
Ma refer la a te GANDI STRATEGIC PENTRU TINE. Sa stai si sa analizezi situatia in care esti, fara intreruperi externe, sa tragi niste concluzii, sa iti stabilesti un plan, niste obiective. Sa gasesti solutii complexe la probleme complexe. Sa gandesti STRATEGIC, nu operational (in “micimi“, care iti fac rutina zilnica)
Ce este interesant este ca noi avem toate raspunsurile in noi. Trebuie doar sa stam si sa GANDIM. Sa ne punem procesorul la treaba, suficient de mult cat sa gasim solutia.
Vi s-a intamplat vreodata sa vedeti o idee geniala, la care sa reactionati: “Vai, cat de simpla este! Cum de nu s-a gandit nimeni la ea pana acum? Chiar, ma oftic ca nu mi-a venit si mie aceasta idee, pentru ca este foarte accesibila”. Sau vi s-a intamplat sa aveti o problema in cap, la care sa nu ii gasiti solutia mult timp, dar care sa va framante. Si cand ati zis EVRIKA, atunci brusc sa va mirati cum nu ati vazut solutia pana atunci, ca era langa voi?
Ei bine, majoritatea solutiilor la probleme sunt foarte usor de gasit, daca depui putina GANDIRE structurata. Asa, daca speri sa visezi intr-o noapte solutia, poate sa treaca viata intreaga. Oportunitati pierdute.
Noua oamenilor, ni se pare ca gandim mult. Asa e, dar majoritatea proceselor din procesor sunt pentru lucruri operationale, tactice, care ne asigura supravietuirea zi de zi. Ne fac sa fim niste parameci intr-o supa de nutrienti, cuprinsi intr-o miscare browniana fara inceput si sfarsit. Foarte putini dintre noi, paramecii, ajungem sa ne stabilim o directie mai lunga decat lungul nasului si sa o urmam cu determinare. Creierasul nostru trebuie sa se zmulga din lenea gandurilor pe termen scurt si sa se concentreze si pe termen lung. Si nici nu trebuie sa fie foarte des. Dar aceste momente trebuie sa existe.
In ultima saptamana, toti fondatorii StartEvo am fost in vacanta. Unii la turci (Alina si Noro), Iulian la greci. Noi, la turci, ne-am luat inima in dinti si am mers sa facem scuba diving, in conditiile in care amandoi eram convinsi ca nu o sa depasim frica de a respira sub apa.
Ei bine, AM REUSIT, motiv pentru care suntem foarte mandri de noi insine. 🙂
Mai mult decat atat, ne-a placut enorm. Si am gasit un fir rosu, care ar putea explica si de ce.
Noua, oamenilor, din cele mai vechi timpuri, ne place sa traim in realitati virtuale, unde sa ne facem viata perfecta, unde sa nu mai avem grijile zilnice, unde sa scapam (macar partial) de frustrarile care pe unii ne macina. Cat de bine ar fi sa ai un locsor al tau care sa te scoata din rutina zilnica, sa iti ofere un respiro? Sau, chiar mai multe locusoare?
Exemple:
jocurile video, gen WOW, Starcraft, Farmville, etc, unde uiti de tine cu anii. Si daca nu esti in fata calculatorului tot timpul, echipa ta pierde puncte pretioase
realitatile virtuale (mai stiti Second Life, unde iti creai un avatar si iti traiai viata pe calculator?)
Facebook-ul (sau alte situri de social media) – unde te uita dumnezeu dand likeuri la pozele idioate puse de prietenii tai, din care pe multi nu i-ai vazut niciodata la fata. Unde totul este perfect, si toti o duc super…
filmele (pe unii ii uita dumnezeu in fata serialelor, a filmelor)
role playing (genul de contabil cuminte care 5 zile pe saptamana sta cuminte in cubiculul sau, lucrand, iar in weekend isi vopseste unghiile cu negru si se duce la cluburi de rock gothic, sau cu rucsacul in spinare se duce la festivale de muzica, unde se bestializeaza, complet)
Eu sunt barbat. Ca toti barbatii care se respecta, urasc din tot sufletul sa merg la shopping. Este ceva visceral. Pe langa nervii aferenti, am observat insa ca in acele putine dati cand sunt obligat de consoarta sa fac ture prin magazine, obosesc.
Si am zis: Daca obosesc, inseamna ca se consuma si niste calorii. Daca se consuma calorii, poate pot fi cat de cat masurate si comparate, cu activitati, care, de exemplu imi fac placere.
Asa ca, vinerea trecuta, in timp ce eram prin AFI Cotroceni la o sesiune de plimbari prin magazine, am zis sa fac un experiment. Si am dat drumul la aplicatia Nike Plus Running, sa imi calculeze traseul, caloriile si timpul. Din pacate, nu mi-a venit idea mai repede, asa ca am imortalizat doar 18,41 de minute, dar este suficient cat sa ne facem o parere despre aceasta comparatie.
Daca este sa te uiti in presa (din Romania), ajungi inevitabil la concluzia ca o sa murim, ca lumea merge catre dezastru, ca apocalipsa este dupa colt. Inundatii, pandemii globale, crize financiare monstruoase, boli care tot apar, somaj, revolte, incalcarea drepturilor cetatenilor, teoria conspiratiei, meteoriti care ne trec pe langa ureche, accidente, dezastre ecologice, etc, etc.
Dar lucrurile nu stau chiar asa de rau, comparand cu toata istoria noastra de umanitate, de aprox 6000 de ani, de cand ne alergau mamutii pana acum.
Speranta de viata a crescut. Cine trecea de 30 de ani era considerat batran. Toti faceau copii repede, pentru ca stiau ca or sa dea coltul destul de repede
Mortalitatea infantila a scazut
Numarul de morti datorate bolilor mai mult sau mai putin simple a scazut: Inainte, orice apendicita, orice infectie la o masea sau o pneumonie erau fatale. Acum sunt exceptii.
Curatenia a crescut: Acum 400 de ani, toate orasele din Europa civilizata erau o hazna infecta. Oamenii aruncau galeata cu nevoi direct in capul trecatorilor. Acum e mai curat. Chiar si oamenii sunt mai curati: inainte era conceptul ca daca faci baie mai des de odata pe an te poti imbolnavi si muri. Oamenii de la curtea Regelui Soare, Ludovic al XIV, toti erau plini de paduchi si puteau groaznic.
Incendiile au scazut ca pondere distructiva per eveniment. Inainte, cand lovea un incendiu, jumatate dintr-un oras disparea. Acum exista metode de interventie mult mai eficiente. 1-2 case maxim. (more…)
Multitaskingul este prea ridicat in slavi. Pur si simplu, cand alergi dupa mai multi iepuri risti sa nu prinzi nici unul. Mai ales daca esti barbat, si noi barbatii suntem cunoscuti notoriu ca nu prea putem sa facem mai multe lucruri simultan 🙂
Apropo, la tine la munca, seful tau ce parere are de faptul ca ai lucra si in alta parte? Din punct de vedere legal nu are cum sa iti interzica – este restrangerea dreptului la munca. Dar din punct de vedere practic, multi sefi nu sunt de acord cu 2 locuri de munca simultane. Logica pentru firma este buna: iti pierzi eficienta daca nu iti concentrezi mintea 100% intr-o singura directie. Chiar si logica pentru tine face sens pana la un moment dat sa te concentrezi doar intr-o directie.
De fapt, chiar multitaskingul la calculatoare nu inseamna procesare in paralel continua. Procesorul proceseaza cate putin din fiecare program, intr-o secventa rapida, astfel incat sa mearga cu fiecare in paralel. Dar, tehnic, inseamna ca tot un lucru pe rand face. 🙂
Acum, daca incerci tu ca om sa fii multitasking, cu cat ai fragmentarea mentala mai mare, cu atat pierzi timp inutil. Trebuie sa iti aduci aminte care erau premizele proiectului, sa gandesti, sa implementezi, sa pui pauza ca sa te apuci de alt proiect. De aceea, unul din cele mai eficiente sfaturi cand este vorba de crescut productivitatea, este sa ai cat mai putine intreruperi.
Cu cat faci un lucru mai mult timp, neintrerupt, cu atat devii mai eficient.
Asa ca, daca nu esti un geniu al jonglarii eficiente cu mai multe proiecte in acelasi timp, incearca sa iti simplifici activitatea cat mai mult. Fa un singur lucru si bun. Dupa care treci la urmatorul. Si asa evoluezi mai rapid!
…. Lasa suma si adresa si te contactam noi :))) Lasand gluma la o parte, la sfarsitul articolului o sa va povestesc ceva apropo de asta 🙂
Cu totii stim ca este foarte bine sa ai rezerve financiare, din mai multe considerente, cel mai important este factorul psihologic: iti confera o libertate mai mare (sa gandesti, sa lucrezi, sa iti cresti calitatea vietii) si absoarbe o parte din riscul vietii moderne. Daca ai o rezerva care sa acopere cateva luni/ani de costuri curente (mancare, cazare, distractii, rate, etc), nu mai muncesti ca un sclav, de la luna la alta, disperat, alergand ca un hamster intr-o roata.
Cand te gandesti la rezerve, sunt 2 categorii:
1. banii pusi deoparte
2. surse de cashflow independente de tine si prezenta ta
1. Banii pusi deoparte (aici intrand partial si valorile pe care le ai si pe care poti sa le monetizezi intr-un interval scurt prin vanzare) sunt zona ta de siguranta. Partea proasta e ca oricati ai avea, daca incepi sa consumi din ei, la un moment dat se duc. Si atunci, daca nu poti/vrei sa iti reiei activitatea productiva, ramai la mila celorlalti: familie, stat, primarie, trecatori. Nasol. Si e doar o chestiune de timp pana cand o sa devii batran, obosit, sa nu mai vezi bine, sa te doara salele – cu alte cuvinte sa iti pierzi capacitatea productiva. Deci este foarte bine sa ai rezerve, dar nu suficient…
2. Sursele de cashflow independente sunt sfantul graal al finantelor personale. Daca vrei relaxare cu adevarat, atunci ar trebui sa ai niste surse de venit care sa iti intre in visterie, chit ca esti in spital, tot in gips, ca esti plecat din tara sau in coma. Exemple de astfel de cashflow-uri:
a. sa ai un imobil care sa genereze chirie
b. sa inventezi ceva, de pe urma careia sa incasezi redevente (more…)
Va plac inceputurile de an? Mie da. Sunt ocazia unui nou inceput. Sunt optimiste. Cu totii spunem: anul asta o sa fac si o sa dreg. O sa dau jos din burta. O sa invat sa skiez. O sa castig mai multi bani. O sa stau mai mult cu familia. O sa… o sa… o sa…
Si de multe ori, cand ajungem in T1, stam si ne miram: a mai trecut un an si nu am facut un anume lucru pe care mi l-am propus. Din nou :). De ce oare? Totusi, au fost 365 de zile… Cum de nu am reusit? Au fost stelele potrivnice? Soarta? Am avut alte prioritati? Si daca te iei la bani marunti si nu te minti singur, ajungi sa gasesti raspunsul, oricat de neplacut ar fi el pentru tine. Si de obicei, una din problemele majore este ALOCAREA TIMPULUI.
Ei bine, am ajuns la concluzia ca pierdutul alocarea timpului are un grad mare de similaritate cu luatul pulsului.
Pulsul se exprima in batai de inima pe minut. Nu trebuie sa stai 1 minut sa numeri de cate ori iti zvacneste artera. Trebuie doar sa numeri timp de 10 secunde si pe urma sa inmultesti cu 6.
La fel si cu administrarea propriului timp. Este suficient sa observi cum incerci sa iti indeplinesti obiectivul initial intr-un interval de timp fractionat care sa fie relevant ulterior multiplicarea lui. Poti spune ca daca urmaresti ce faci intr-o zi/saptamana/luna/trimestru, poti emula rezultatul pentru un an intreg. Cu alte cuvinte, daca freci menta 3 luni intr-o anumita privinta, sunt sanse mari sa continui aceasta activitate nelucrativa si restul de luni…. Si atunci, daca inmultesti rezultatele de pe un trimestru (care sa zicem sunt aproape de zero) cu 4, rezulta tot aproape zero.
Sigur, aici sunt cateva discutii:
1. Simptomul de ingrasatul porcului in ajun, care este reprezentativ pentru romani. Lasi totul pe ultima suta de metri. Poate sa functioneze sau nu. De 2 ani de zile, copii care dau bacalaureatul pot spune mai bine. 😉
2. Nu o sa vedeti niciodata un sportiv de performanta care sta o saptamana si zace uitandu-se la seriale, si apoi se antreneaza o saptamana, dupa care (more…)
Simplu. Faci o carte, pe care o intitulezi: “Cum sa castigi 1 milion de eur”. O vinzi cu 10 eur la 100,000 de doritori. Si textul din carte este” Raspuns: Uite asa!”. Genial, nu?:)
Iulian mi-a spus zilele trecute o vorba de duh, spusa de Balzac sau Mark Twain sau… care mi s-a parut wow: “Oamenii sunt asa de usor de prostit, dar sunt atat de greu de convins ulterior ca au fost prostiti!”. Toti credem ca stim adevarul absolut. Toti suntem convinsi ca noi suntem destepti si restul prosti. E in natura noastra. Constientizarea propriei conditii este cel mai greu de facut.
Vad peste tot in jurul meu oameni care ori sunt idioti defetisti convinsi (nu se poate, nu avem nici o sansa in tara asta, este oribil, nu pot sa fac nimic aici…) ori sunt flower-power (care forteaza la maxim limitele gandirii pozitive), in general tinerii fara experienta, viitori candidati pentru prima categorie.
Foarte putini sunt la mijloc, oameni cu scaun la cap, muncitori, optimisti si destepti, care sa stie in ce sa isi investeasca resursele. Si care se uita cum construiesc caramida cu caramida, isi analizeaza traseul profesional si il accelereaza.
StartEvo isi propune sa ingroase randurile acestei de-a 3-a categorie.
ESTE ORIBIL DE GREU SA REUSESTI sa iesi in fata. Cine iti spune ca e usor, abereaza. Este oribil de greu. Dar este bine ca e asa. Altfel, toti am fi (more…)
Nu ma refer la piatra din rinichii tai, pentru ca nu bei suficienta apa :). Ma refer la o tehnica de clarificare a gandurilor, prin meditatie.
Nu e mare filozofie: Sa te uiti la o piatra si sa iti concentrezi toate gandurile, pana cand intri intr-o stare de constiinta profunda. Si atunci sa incepi sa te “defragmentezi”, sa iti pui ordine in ganduri, in ordinea prioritatilor.
In general, din experienta personala, am vazut ca oamenii se impart in 2 categorii:
– cei carora le merge mintea non-stop, au milioane de ganduri, sunt mai mult sau mai putin haotici (majoritatea)
– cei care au mintea mai mult goala si care se gandesc CONSTIENT la anumite probleme doar cand se concentreaza anume. In rest sunt pusi pe un fel de pilot automat. Atentie, nu este Prostie, pur si simplu este utilizarea mai eficienta a procesorului. (Va mai aduceti aminte de Mel Gibson in “Ce gandesc femeile?”, cand le auzea gandurile si la un moment dat, la secretarele lui nu auzea nimic, pentru ca nu gandeau?:) Ceva de genul asta:) )
Cea mai mare problema acum este ca in capul nostru (generic vorbind), este o varza continua. Si la aceasta varza contribuie 3 lucruri:
1. Avem un asalt informational GIGANT din exterior,
2. Mintea noastra incepe sa faca multitasking si ajungem sa fim tot timpul grabiti, stresati, cu multe probleme pe cap, care se bat pentru suprematie si pentru atentie.
3. Nu avem educatia necesara sa ne facem ordine in propriul cap
Paradoxul este ca din cauza atator ganduri, nu mai poti sa gandesti ceea ce este IMPORTANT pentru tine. Tot felul de nimicuri iti consuma energia si ajungi seara obosit mort. Dormi (agitat) si a doua zi o iei de la capat…. Cum ziceam mai demult, “munca dauneaza grav sanatatii“. Ei bine, poti spune ca Gandirea (haotica, necontrolota), dauneaza grav sanatatii.
Toti cautam solutii. Unele solutii sunt minore, la probleme minore (“De unde gasesc un electrician bun?”, “Cum sa plec mai repede de la munca”, “Sa aleg culoarea rosu sau violet? Care s-o potrivi mai bine cu ochii mei?”). Luam mii de astfel de decizii in FIECARE ZI. Si ne complacem sa ne pierdem timpul si energia gandirii pe tot felul de probleme punctiforme, NEESENTIALE, dar cand vine vorba sa stam sa si ne punem procesorul la treaba pentru o problema MAJORA, existentiala, o amanam.
Cu totii avem probleme mici si mari. Problemele MARI, existentiale chiar, necesita procesare prioritara, nu lasate la coada listei… Asa ca, uitati cum va sugerez sa faceti: (more…)
Intai a fost Japonia. Dupa al doilea razboi mondial, au inceput sa faca produse in cantitati uriase, de o calitate indoielnica. Erau vazuti precum chinezii. Usor, usor, dupa anii ’60 au inceput sa isi faca propriile branduri si dupa anii 80 deja lucrurul “Made in Japan” era sinonim calitatii extreme, fara defecte.
Pe urma a venit China. Cu o forta de munca enorma, costuri mici, si zero respect pentru proprietate intelectuala, sustinuti de guvern, a spart piata. Toate statele lumii dezvoltate au inceput sa isi mute productia din tarile lor catre China (si India). S-au inchis fabrici peste tot in lumea dezvoltata, oamenii dati afara, totul mutat. Pana si o parte din servicii au putut fi relocate.
Acum este un fenomen interesant. China de cateva zeci de ani ii calca pe urme Japoniei. Dupa ce au acumulat resurse financiare uriase, au inceput sa creasca costurile. Daca inainte un chinez era platit 30 usd pe luna, acum salariul mediu in zonele industriale a crescut si a ajuns similar cu tarile din estul europei (parca pe la 200-300 usd). Deja nu mai este asa de ieftin sa produci in China. Se si vede ca s-au imbunatati conditiile de viata – acum chinezii chiar au o bula imobiliara, care se tot umfla… Plus ca odata ce produci in China, guvernul are acces la patentele tale mult mai usor 🙂
Dar in ultima vreme, odata cu evolutia tehnologiei, se simte un nou fenomen. O parte din productia industriala se muta inapoi in statele dezvoltate. Doar ca nu se angajeaza noi oameni de pe pietele locale. Nu. Este vorba despre fabrici complet automatizate, in care nevoia de oameni este aproape de zero. Robotizare! Chinezii, oricat de ieftini ar fi (ceea ce oricum nu mai sunt) sunt enormi de scumpi fata de munca unor roboti! Robotii nu se supara, nu cer marire de salariu, nu au NGO-uri care sa faca scandal ca lucreaza in conditii mizere…
Acum, sunt cateva lucruri care ridica niste intrebari:
1. rata de crestere a populatiei este exponentiala. In ultimii 200 de ani am crescut cu 6 miliarde! Trendul se pastreaza. Deci numarul de guri de hranit (si orgolii aferente) creste fantastic de mult
2. resursele planetei scad
3. automatizarea muncii prin robotizare creste, la fel si productivitatea.
In momentul de fata cei 7 miliarde de oamenii (in crestere) ca sa manance, au trei optiuni:(more…)
“Oau, ce smecheras este copilasul tau!:)” spune un vecin, cu admiratie in priviri. Se uita la un kinder de cativa anisori, imbracat mai “smechereste” si cu o anumita atitudine, pe care o au copii mici care se dau in spectacol cand sunt priviti. Chiar spunand copilasului ca este “smecheras”, respectiva entitate umana se umfla in pene si se comporta mandru de aceasta etichetare. “Oamenii mari ma apreciaza. Ce tare sunt!”
De mici copii parintii vor ca odraslele lor sa fie smechere. De ce? Pentru ca in ultimii 20 de ani, dupa revolutie, s-a dovedit ca “smecheria” este o atitudine asociata cu succesul. Noi oricum, ca romani suntem descurcareti (cea mai descurcareata natie de pe planeta) – daca am avea si curaj si mandrie de sine mai mare ar fi perfect.
Din pacate, smecheria si tupeul au fost asociate cu lucrurile negative. Cu bagatul in fata la coada. Cu nerespectarea celorlalti participanti la trafic. Cu incalcarea flagranta a drepturilor celorlalti.
La fel ca “democratia”, si termenii “tupeu” si “smecher” au fost prost intelese.
Dar sa ne intelegem: Este bine sa avem CURAJ (tupeu). Este bine sa (more…)
Se stie ca, cel putin declarativ, toti oamenii vor mai multi bani. Banii confera o stabilitate si o satisfactie mai mare celor care ii au versus cei care nu ii au. Cele mai multe certuri in cupluri sunt datorita problemelor financiare…. Majoritatea frustrarilor personale sunt legate direct si indirect de bani si mai precis lipsa lor…. Cam toti oamenii vor mai multi bani, desi exista si voci care spun ca banul e ochiul dracului, si ca nu merita sa te agiti pentru asta… Ma rog, fiecare cu sistemul lui de valori 🙂
Am citit zilele trecute in Forbes.com un articol foarte interesant (din pacate, nu l-am mai gasit sa pun link catre el) in care se spunea ca s-au facut studii, din care reiese ca exista un plafon de comoditate financiara pentru fiecare om, si fiecare tara a lumii. Cand il atingem, cresterea ulterioara a veniturilor este superioara cresterii satisfactiei generata de aceasta crestere. Cu alte cuvinte, o dublare a castigurilor peste respectivul plafon nu inseamna si o dublare a satisfactiei.
Evident, aceasta regula NU se aplica la toata lumea, dar se aplica la majoritatea. Si face si sens cat de cat, in idea ca daca atingi un confort financiar, iti permiti sa mai faci si lucruri pentru suflet. Este vorba de prioritati si piramida lui Maslow.
In USA, s-a stabilit ca aceasta limita este undeva in jurul a (more…)
Cat suntem tineri la scoala, ne invartim intr-un cerc foarte mare de cunostinte. Pe masura ce intram in activitatea profesionala, numarul de prieteni incepe usor usor sa scada, urmand ca atunci cand ajungem la varste mai inaintate, numarul de prieteni sa tinda catre zero.
De ce se intampla lucrul asta? Simplu: ne scade dorinta de a ne face noi prieteni + pe de alta parte, din cei existenti incep sa dispara usor usor: ba ne certam cu ei, ba pleaca in diverse zari, ba mor, ba isi iau neveste de tip “ciuma” care nu ii mai lasa sa mai iasa in lume…
Si cu cat ai mai putini prieteni, cu atat e mai greu, cu atat esti mai predispus spre deprimare…
Dar nu trebuie sa fie asa!
Trebuie sa cunoastem oameni noi in mod constant. Este cel mai sanatos lucru. Trebuie sa nu ramanem incremeniti in proiect, deprimati si fara prieteni cu care sa vorbim. Si este asa de usor acum sa gasim oameni cu care sa ne faca placere sa vorbim, oricat de ciudati am fi!
Cunoasteti oameni noi. In fiecare saptamana! E cool, e interesant, iti tine creierul in viata. Merita! Stiu ca ne e lene, stiu ca de mici copii am fost spalati pe creier sa “nu vorbim cu strainii”, (more…)
Ieri am iesit cu kinderii in parc. Parc modern, facut dupa standardele din vest. Cum am intrat, am vazut niste mame putin supradimensionate, in slapi, care stateau pe banca si mancau seminte si scuipau pe jos, in timp ce copii se jucau in jegul lor.
Ma duc la ele si le zic textual: “Va rog frumos sa nu mai scuipati semintele pe jos, ca se face ca la porci si e pacat!”. Dupa care m-am departat, sa ma joc cu copii.
Din cand in cand ma mai uitam la ele si am observat ca mi-au ascultat rugamintea.:)
Dar stateam si ma gandeam: aveam de ales – sa intru intr-o situatie conflictuala cu niste oameni (eu nefiind o persoana conflictuala) sau (more…)
Si asta poti sa iti dai seama uitandu-te la EXEMPLELE din lumea asta.Uita-te la exemplele de langa tine. La prietenii, cunostintele si prietenii prietenilor tai care reusesc ceea ce isi propun!
Oameni care reusesc lucruri WOW.
Oameni cu handicap care reusesc sa faca lucruri pe care cei normali nici nu pot visa.
Oameni cu IQ normal care urca munti (la propriu sau la figurat).
Oameni pe care nu dai doi bani care te surprind ca reusesc, desi sortii le stau impotriva.
Oameni batuti de soarta care nu se dau batuti de tot si cu indarjire merg mai departe.
Oameni care refuza sa piarda.
Oameni care (more…)
Aseara alergam. Dupa jumate de ora, ma plictisisem.
Si “piticul” din spatele capului incepuse sa imi vorbeasca “De ce mai alergi? De ce nu te duci sa lucrezi? Ce sens mai are? Oricum stii ca poti sa alergi inca 2 ore. De ce nu iti utilizezi timpul mai eficient, facand ceva productiv decat alergand de colo colo?…… “. Si, spre rusinea mea, l-am ascultat. Pentru 10 secunde. Dupa care am realizat ca LOGIC era sa imi continui alergarea, pentru ca trebuia sa imi termin ciclul de sport pe ziua respectiva, ca sa ma incadrez in cele 30 de minute de sport pe zi.
In sport, ca si in viata, cel mai mare dusman este acel “mini-me”, (more…)
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
