Eu sunt barbat. Ca toti barbatii care se respecta, urasc din tot sufletul sa merg la shopping. Este ceva visceral. Pe langa nervii aferenti, am observat insa ca in acele putine dati cand sunt obligat de consoarta sa fac ture prin magazine, obosesc.
Si am zis: Daca obosesc, inseamna ca se consuma si niste calorii. Daca se consuma calorii, poate pot fi cat de cat masurate si comparate, cu activitati, care, de exemplu imi fac placere.
Asa ca, vinerea trecuta, in timp ce eram prin AFI Cotroceni la o sesiune de plimbari prin magazine, am zis sa fac un experiment. Si am dat drumul la aplicatia Nike Plus Running, sa imi calculeze traseul, caloriile si timpul. Din pacate, nu mi-a venit idea mai repede, asa ca am imortalizat doar 18,41 de minute, dar este suficient cat sa ne facem o parere despre aceasta comparatie.
Intr-o zi cu soare am fost in Cismigiu sa il intrebam pe dl. Daniel Barbu (daca numele nu va suna cunoscut, sigur il stiti de la televizor) despre povestea dumnealui si ce a invatat in acesti ani, care i se par lucrurile cele mai relevante apropo de subiectul succesului personal. Ca de obicei, lucrurile cu adevarat interesante sunt spre finalul interviului 🙂
Va invitam sa il urmariti:
Sunt profesor in Stiinte Politice la Universitatea Bucuresti si de doua zile consilier al presedintelor Romaniei, Crin Antonescu. Ambele lucruri sunt ciudate pentru biografia mea.
Daniel Barbu: Am studiat istoria artei si istorie. Ca sa faci dreptul si filozofia, facultatile care mi-ar fi placut sa le fac, trebuia sa ai recomandare. Acea recomandare, desi am cerut-o nu am primit-o de la organizatiile comuniste.
Am fost si cercetator […]. Am inceput ca “medievist”. Am invatat stiinta cercetarii, manuscrisele, paleografia, […] asta iti da o disciplina a mintii, a utilizarii timpului.
In plus, ocupandu-te pe evul mediu, ocupai o nisa in regim… Aveai un oarecare grad de libertate academica. In primii ani dupa ’90 am inceput sa predau. Viata de cercetator este foarte comoda – nu prea dai socoteala nimanui.[…]
Daniel Barbu: Mi-am descoperit vocatia de pedagog. […] M-am indreptat spre alt domeniu spre cel care ma formasem in 80. Am inceput sa ma interesez de fenomenul politic. Am publicat in fiecare an relativ consistent.
Cred ca am contribuit in mod semnificativ la geneza stiintei politice in spatiul universitar romanesc. In 1995 am intemeiat prima scoala de stiinte politice. Ulterior am infiintat prima scoala doctorala in domeniul politic.
Daniel Barbu: Succesul nu tine doar de profilul academic si public. Am avut aceasta sansa sa fiu creator de institutii. Cand te ocupi de stiinta politica, evident ca ai tentatia politicului.[…] Confucius a vrut toata viata sa aiba “urechea” unui principe chinez. Din pacate, celebritatea i-a venit dupa moarte.
Presedintele Constantinescu, cand a devenit presedinte, m-a chemat sa ii fiu consilier.[…] Pe atunci eram decanul Facultatii de Stiinte Politice.
Max Weber – “Doua lucruri sunt interzise acestuia (savantului in stiinte politice): sa fie demagog si sa fie profet”. […] (more…)
Daca este sa te uiti in presa (din Romania), ajungi inevitabil la concluzia ca o sa murim, ca lumea merge catre dezastru, ca apocalipsa este dupa colt. Inundatii, pandemii globale, crize financiare monstruoase, boli care tot apar, somaj, revolte, incalcarea drepturilor cetatenilor, teoria conspiratiei, meteoriti care ne trec pe langa ureche, accidente, dezastre ecologice, etc, etc.
Dar lucrurile nu stau chiar asa de rau, comparand cu toata istoria noastra de umanitate, de aprox 6000 de ani, de cand ne alergau mamutii pana acum.
Speranta de viata a crescut. Cine trecea de 30 de ani era considerat batran. Toti faceau copii repede, pentru ca stiau ca or sa dea coltul destul de repede
Mortalitatea infantila a scazut
Numarul de morti datorate bolilor mai mult sau mai putin simple a scazut: Inainte, orice apendicita, orice infectie la o masea sau o pneumonie erau fatale. Acum sunt exceptii.
Curatenia a crescut: Acum 400 de ani, toate orasele din Europa civilizata erau o hazna infecta. Oamenii aruncau galeata cu nevoi direct in capul trecatorilor. Acum e mai curat. Chiar si oamenii sunt mai curati: inainte era conceptul ca daca faci baie mai des de odata pe an te poti imbolnavi si muri. Oamenii de la curtea Regelui Soare, Ludovic al XIV, toti erau plini de paduchi si puteau groaznic.
Incendiile au scazut ca pondere distructiva per eveniment. Inainte, cand lovea un incendiu, jumatate dintr-un oras disparea. Acum exista metode de interventie mult mai eficiente. 1-2 case maxim. (more…)
Multitaskingul este prea ridicat in slavi. Pur si simplu, cand alergi dupa mai multi iepuri risti sa nu prinzi nici unul. Mai ales daca esti barbat, si noi barbatii suntem cunoscuti notoriu ca nu prea putem sa facem mai multe lucruri simultan 🙂
Apropo, la tine la munca, seful tau ce parere are de faptul ca ai lucra si in alta parte? Din punct de vedere legal nu are cum sa iti interzica – este restrangerea dreptului la munca. Dar din punct de vedere practic, multi sefi nu sunt de acord cu 2 locuri de munca simultane. Logica pentru firma este buna: iti pierzi eficienta daca nu iti concentrezi mintea 100% intr-o singura directie. Chiar si logica pentru tine face sens pana la un moment dat sa te concentrezi doar intr-o directie.
De fapt, chiar multitaskingul la calculatoare nu inseamna procesare in paralel continua. Procesorul proceseaza cate putin din fiecare program, intr-o secventa rapida, astfel incat sa mearga cu fiecare in paralel. Dar, tehnic, inseamna ca tot un lucru pe rand face. 🙂
Acum, daca incerci tu ca om sa fii multitasking, cu cat ai fragmentarea mentala mai mare, cu atat pierzi timp inutil. Trebuie sa iti aduci aminte care erau premizele proiectului, sa gandesti, sa implementezi, sa pui pauza ca sa te apuci de alt proiect. De aceea, unul din cele mai eficiente sfaturi cand este vorba de crescut productivitatea, este sa ai cat mai putine intreruperi.
Cu cat faci un lucru mai mult timp, neintrerupt, cu atat devii mai eficient.
Asa ca, daca nu esti un geniu al jonglarii eficiente cu mai multe proiecte in acelasi timp, incearca sa iti simplifici activitatea cat mai mult. Fa un singur lucru si bun. Dupa care treci la urmatorul. Si asa evoluezi mai rapid!
Ai prieteni care TE INSPIRA? Care te fac mandru ca esti roman? Care te energizeaza sa faci lucruri mai bune? Care te ambitioneaza? De la care stii ca ai de invatat? Care iti arata ca SE POATE?
Chiar daca sunt putini, ei merita recunoasterea noastra.
…. Lasa suma si adresa si te contactam noi :))) Lasand gluma la o parte, la sfarsitul articolului o sa va povestesc ceva apropo de asta 🙂
Cu totii stim ca este foarte bine sa ai rezerve financiare, din mai multe considerente, cel mai important este factorul psihologic: iti confera o libertate mai mare (sa gandesti, sa lucrezi, sa iti cresti calitatea vietii) si absoarbe o parte din riscul vietii moderne. Daca ai o rezerva care sa acopere cateva luni/ani de costuri curente (mancare, cazare, distractii, rate, etc), nu mai muncesti ca un sclav, de la luna la alta, disperat, alergand ca un hamster intr-o roata.
Cand te gandesti la rezerve, sunt 2 categorii:
1. banii pusi deoparte
2. surse de cashflow independente de tine si prezenta ta
1. Banii pusi deoparte (aici intrand partial si valorile pe care le ai si pe care poti sa le monetizezi intr-un interval scurt prin vanzare) sunt zona ta de siguranta. Partea proasta e ca oricati ai avea, daca incepi sa consumi din ei, la un moment dat se duc. Si atunci, daca nu poti/vrei sa iti reiei activitatea productiva, ramai la mila celorlalti: familie, stat, primarie, trecatori. Nasol. Si e doar o chestiune de timp pana cand o sa devii batran, obosit, sa nu mai vezi bine, sa te doara salele – cu alte cuvinte sa iti pierzi capacitatea productiva. Deci este foarte bine sa ai rezerve, dar nu suficient…
2. Sursele de cashflow independente sunt sfantul graal al finantelor personale. Daca vrei relaxare cu adevarat, atunci ar trebui sa ai niste surse de venit care sa iti intre in visterie, chit ca esti in spital, tot in gips, ca esti plecat din tara sau in coma. Exemple de astfel de cashflow-uri:
a. sa ai un imobil care sa genereze chirie
b. sa inventezi ceva, de pe urma careia sa incasezi redevente (more…)
Va plac inceputurile de an? Mie da. Sunt ocazia unui nou inceput. Sunt optimiste. Cu totii spunem: anul asta o sa fac si o sa dreg. O sa dau jos din burta. O sa invat sa skiez. O sa castig mai multi bani. O sa stau mai mult cu familia. O sa… o sa… o sa…
Si de multe ori, cand ajungem in T1, stam si ne miram: a mai trecut un an si nu am facut un anume lucru pe care mi l-am propus. Din nou :). De ce oare? Totusi, au fost 365 de zile… Cum de nu am reusit? Au fost stelele potrivnice? Soarta? Am avut alte prioritati? Si daca te iei la bani marunti si nu te minti singur, ajungi sa gasesti raspunsul, oricat de neplacut ar fi el pentru tine. Si de obicei, una din problemele majore este ALOCAREA TIMPULUI.
Ei bine, am ajuns la concluzia ca pierdutul alocarea timpului are un grad mare de similaritate cu luatul pulsului.
Pulsul se exprima in batai de inima pe minut. Nu trebuie sa stai 1 minut sa numeri de cate ori iti zvacneste artera. Trebuie doar sa numeri timp de 10 secunde si pe urma sa inmultesti cu 6.
La fel si cu administrarea propriului timp. Este suficient sa observi cum incerci sa iti indeplinesti obiectivul initial intr-un interval de timp fractionat care sa fie relevant ulterior multiplicarea lui. Poti spune ca daca urmaresti ce faci intr-o zi/saptamana/luna/trimestru, poti emula rezultatul pentru un an intreg. Cu alte cuvinte, daca freci menta 3 luni intr-o anumita privinta, sunt sanse mari sa continui aceasta activitate nelucrativa si restul de luni…. Si atunci, daca inmultesti rezultatele de pe un trimestru (care sa zicem sunt aproape de zero) cu 4, rezulta tot aproape zero.
Sigur, aici sunt cateva discutii:
1. Simptomul de ingrasatul porcului in ajun, care este reprezentativ pentru romani. Lasi totul pe ultima suta de metri. Poate sa functioneze sau nu. De 2 ani de zile, copii care dau bacalaureatul pot spune mai bine. 😉
2. Nu o sa vedeti niciodata un sportiv de performanta care sta o saptamana si zace uitandu-se la seriale, si apoi se antreneaza o saptamana, dupa care (more…)
Ieri m-am intalnit cu Emanuel Grigoras (scriitor, project manager, consultant social media, prieten) si mi-a zis o vorba care mi-a placut atat de mult, incat l-am rugat sa scrie un articol pe tema asta: Mie nu mi-e rusine ca sunt roman. Insa mi-e rusine ca ALTII sunt romani! Va invit sa il cititi 🙂
Familia si tara sunt oamenii si locurile cu care te nasti. Nu poti sa le alegi si, de obicei, esti fericit cu ce ti-a dat soarta… pana cresti mare.
Pe masura ce cresti, oamenii si locurile din viata ta capata o definitie diferita. Oamenii apropiati din jurul tau iti devin familie. Locurile in care traiesti, chiar daca fac parte din tara in care te-ai nascut sau in care traiesti, se individualizeaza. Ele devin: acasa, serviciu, cafeneaua favorita, muzeu, cinema, mall si asa mai departe.
Iubesc Romania si nu mi-e rusine ca sunt roman.
Este Romania mea identica cu teritoriul pe care il ocupa Romania pe harta? Cu siguranta nu. Romania mea este formata din istoria si cultura acestui popor si din modul in care acestea au influentat alte locuri de pe aceasta planeta.
Romania mea este acolo unde ma simt acasa. Am fost in Romania pe un stadion in Bolivia unde, la pauza, un sfert din stadion striga Haghi doar pentru ca aflasera ca sunt roman. Sunt in Romania si atunci cand sunt in Bucuresti, inconjurat de prieteni, sau in fata tablourilor lui Grigorescu.
Sunt sigur ca si tu iti poti defini ce este Romania in functie de ce este important pentru tine.
Toate aceste locuri si mai ales acasa exista insa doar prin modul in care le vad ochii tai si prin oamenii cu care interactionezi. Cei care imi sunt dragi sunt romani. Despre cei care s-au nascut in alta parte cu care am in comun aceleasi valori si aceeasi dorinta de a face viata mai buna pentru mine si pentru ceilalti spun ca au suflet de roman.
Singurii oamenii pe care nu ii doresc in jurul meu sunt cei care s-au nascut romani, au primit acest dar minunat de-a gata, si nu fac nimic bun. Niciuna din actiunile lor ca politicieni, oameni de presa sau orice alta profesie nu este in interesul romanilor.
Nu mi-e rusine ca sunt roman, insa mi-e rusine ca ALTII sunt romani!
Il stiti pe Nicusor Dan? Este acel om idealist, matematician, putin stangaci, cu mai putina carisma decat te-ai astepta, dar cu o determinare fenomenala sa faca lucruri sa se intample. E genul de oameni de care are nevoie Romania. Cu cojones! Care sa nu inghita toate prostiile autoritatilor, care sa spere in luminita de la capatul tunelului cand toti ceilalti s-au resemnat deja. Este un exemplu de implicare in societate. Cu totii ar trebui sa ne implicam mai mult, sa nu lasam pe altii sa ne hotarasca viata.
Asa ca l-am filmat zilele trecute, sa vedem care e povestea lui. Poate ca unii din voi o stiti deja, daca ati urmarit campania electorala pe Bucuresti, dar cred ca majoritatea nu. Asa ca va invitam sa urmariti povestea unui om care INSPIRA alti oameni si care merita aplaudat pentru initiativa.
Dintotdeauna am fost bun la matematica. Din scoala generala. Am mers la toate olimpiadele posibile. In clasa 11 si a 12 am luat premiul 1 la olimpiada internationala. M-am dus la facultatea de matematica. Am facut doctorat in Franta. M-am intors in 98. Desi puteam sa raman acolo, ma simteam neimplinit si simteam diferenta culturala.
In 1999 am infiintat cu un prieten o asociatie: (more…)
Ati auzit de Sorin Boriceanu? Daca va pasioneaza sportul, in special triatlonul, sigur ca da. Este unul din cei mai buni romani din domeniu. A inceput sa practice sportul dintr-o joaca si acum se duce la competitii internationale. A fost la Beijing, iar in 2 luni o sa se duca in Noua Zeelanda, la Campionatul Mondial de Triatlon, unde s-a calificat deja. Intre competitii, in limita timpului este trainer personal, antrenor de triatlon (si partile lui componente). V-am zis ca se trezeste la 5 si la 6 deja este in bazin? 🙂 WOW!
Sorin a venit la intalnire pe bicicleta, extrem de punctual. Ne-am vazut la Piata Muncii, ne-am pus pe o banca si a inceput sa ne povesteasca cum este sa devii cel mai bun intr-un domeniu. Scuzati circulatia din fundal, dar intr-o lume dinamica trebuie sa ne miscam repede 🙂
Si daca vreti niste sfaturi foarte utile despre inot/alergat/ciclism, va invit sa intrati pe situl lui. Dar pana atunci urmariti cele 9 minute de film StartEvo! Si NU uitati sa faceti sport!
Pentru cine nu stie, triatlonul este o competitie foarte grea. Inoti, dupa care mergi pe bicicleta, dupa care alergi. Distantele difera, de la distante mici pana la competitii de genul Iron Man, unde se inoata 4km + 180km bicicleta + 42km alergare. Mai multe detalii pe wikipedia.
Sorin Boriceanu: Am inceput de mic copil sa fac sport. Am inceput la 3 ani cu inotul. Pe la 5 ani am revenit. Am trecut prin toate sporturile: basket, karate, judo.[…] Am ajuns in sport. Am descoperit inotul, bicicleta si in facultate, alergarea. Si apoi le-am imbinat pe toate trei, in triatlon. E un sport nou in Romania. La Jocurile Olimpice a aparut deabia in anul 2000.
StartEvo: Dintotdeauna ai stiut ca vrei sa faci sport? Sorin Boriceanu: Am mers pe varianta daca nu ai carte nu ai parte. Liceu, facultatea, mai multe facultati chiar. Am incercat medicina, drept, filozofie. Am ramas doar cu studii economice. Si pe urma sport!
StartEvo: Cand erai mic si ti se punea intrebarea “Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?” Sorin Boriceanu: Aviator, ulterior pompier. Era ceva fascinanta lumea aviatiei. La 5 ani stiam toate avioanele de pasageri care exista. Bunicii noi stateau langa aeroportul Otopeni.[…]
StartEvo: Pe parte sportiva, ce ai reusit sa faci? Sorin Boriceanu: Anul trecut am ajuns pentru prima data la Campionatul Mondial. Am fost PRIMUL Roman care a ajuns la Campionatul Mondial de Triatlon. Anul trecut am fost la Beijing. Si sunt calificat pentru 2012 pentru Campionatul Mondial din Noua Zeelanda.[…]
StartEvo: Cat de greu ti-a fost sa ajungi aici? Sorin Boriceanu: Totul a inceput dintr-o joaca. Daca mi-as fi dat seama de la inceput… Nu stiam mare lucru despre triatlon. Aveam o bicicleta veche “piesa de muzeu”.
Am ajuns sa concurez in campionatul national, urmand sa concurez la nivel international.
StartEvo: Ce sfaturi ai da? Sorin Boriceanu: Mai degraba recomandari: Sa inceapa dintr-o joaca. Sa inceapa cu ceva care ii place. Indiferent de natura activitatii, sa inceapa dintr-o joaca. (more…)
Simplu. Faci o carte, pe care o intitulezi: “Cum sa castigi 1 milion de eur”. O vinzi cu 10 eur la 100,000 de doritori. Si textul din carte este” Raspuns: Uite asa!”. Genial, nu?:)
Iulian mi-a spus zilele trecute o vorba de duh, spusa de Balzac sau Mark Twain sau… care mi s-a parut wow: “Oamenii sunt asa de usor de prostit, dar sunt atat de greu de convins ulterior ca au fost prostiti!”. Toti credem ca stim adevarul absolut. Toti suntem convinsi ca noi suntem destepti si restul prosti. E in natura noastra. Constientizarea propriei conditii este cel mai greu de facut.
Vad peste tot in jurul meu oameni care ori sunt idioti defetisti convinsi (nu se poate, nu avem nici o sansa in tara asta, este oribil, nu pot sa fac nimic aici…) ori sunt flower-power (care forteaza la maxim limitele gandirii pozitive), in general tinerii fara experienta, viitori candidati pentru prima categorie.
Foarte putini sunt la mijloc, oameni cu scaun la cap, muncitori, optimisti si destepti, care sa stie in ce sa isi investeasca resursele. Si care se uita cum construiesc caramida cu caramida, isi analizeaza traseul profesional si il accelereaza.
StartEvo isi propune sa ingroase randurile acestei de-a 3-a categorie.
ESTE ORIBIL DE GREU SA REUSESTI sa iesi in fata. Cine iti spune ca e usor, abereaza. Este oribil de greu. Dar este bine ca e asa. Altfel, toti am fi (more…)
Nu ma refer la piatra din rinichii tai, pentru ca nu bei suficienta apa :). Ma refer la o tehnica de clarificare a gandurilor, prin meditatie.
Nu e mare filozofie: Sa te uiti la o piatra si sa iti concentrezi toate gandurile, pana cand intri intr-o stare de constiinta profunda. Si atunci sa incepi sa te “defragmentezi”, sa iti pui ordine in ganduri, in ordinea prioritatilor.
In general, din experienta personala, am vazut ca oamenii se impart in 2 categorii:
– cei carora le merge mintea non-stop, au milioane de ganduri, sunt mai mult sau mai putin haotici (majoritatea)
– cei care au mintea mai mult goala si care se gandesc CONSTIENT la anumite probleme doar cand se concentreaza anume. In rest sunt pusi pe un fel de pilot automat. Atentie, nu este Prostie, pur si simplu este utilizarea mai eficienta a procesorului. (Va mai aduceti aminte de Mel Gibson in “Ce gandesc femeile?”, cand le auzea gandurile si la un moment dat, la secretarele lui nu auzea nimic, pentru ca nu gandeau?:) Ceva de genul asta:) )
Cea mai mare problema acum este ca in capul nostru (generic vorbind), este o varza continua. Si la aceasta varza contribuie 3 lucruri:
1. Avem un asalt informational GIGANT din exterior,
2. Mintea noastra incepe sa faca multitasking si ajungem sa fim tot timpul grabiti, stresati, cu multe probleme pe cap, care se bat pentru suprematie si pentru atentie.
3. Nu avem educatia necesara sa ne facem ordine in propriul cap
Paradoxul este ca din cauza atator ganduri, nu mai poti sa gandesti ceea ce este IMPORTANT pentru tine. Tot felul de nimicuri iti consuma energia si ajungi seara obosit mort. Dormi (agitat) si a doua zi o iei de la capat…. Cum ziceam mai demult, “munca dauneaza grav sanatatii“. Ei bine, poti spune ca Gandirea (haotica, necontrolota), dauneaza grav sanatatii.
Toti cautam solutii. Unele solutii sunt minore, la probleme minore (“De unde gasesc un electrician bun?”, “Cum sa plec mai repede de la munca”, “Sa aleg culoarea rosu sau violet? Care s-o potrivi mai bine cu ochii mei?”). Luam mii de astfel de decizii in FIECARE ZI. Si ne complacem sa ne pierdem timpul si energia gandirii pe tot felul de probleme punctiforme, NEESENTIALE, dar cand vine vorba sa stam sa si ne punem procesorul la treaba pentru o problema MAJORA, existentiala, o amanam.
Cu totii avem probleme mici si mari. Problemele MARI, existentiale chiar, necesita procesare prioritara, nu lasate la coada listei… Asa ca, uitati cum va sugerez sa faceti: (more…)
Intai a fost Japonia. Dupa al doilea razboi mondial, au inceput sa faca produse in cantitati uriase, de o calitate indoielnica. Erau vazuti precum chinezii. Usor, usor, dupa anii ’60 au inceput sa isi faca propriile branduri si dupa anii 80 deja lucrurul “Made in Japan” era sinonim calitatii extreme, fara defecte.
Pe urma a venit China. Cu o forta de munca enorma, costuri mici, si zero respect pentru proprietate intelectuala, sustinuti de guvern, a spart piata. Toate statele lumii dezvoltate au inceput sa isi mute productia din tarile lor catre China (si India). S-au inchis fabrici peste tot in lumea dezvoltata, oamenii dati afara, totul mutat. Pana si o parte din servicii au putut fi relocate.
Acum este un fenomen interesant. China de cateva zeci de ani ii calca pe urme Japoniei. Dupa ce au acumulat resurse financiare uriase, au inceput sa creasca costurile. Daca inainte un chinez era platit 30 usd pe luna, acum salariul mediu in zonele industriale a crescut si a ajuns similar cu tarile din estul europei (parca pe la 200-300 usd). Deja nu mai este asa de ieftin sa produci in China. Se si vede ca s-au imbunatati conditiile de viata – acum chinezii chiar au o bula imobiliara, care se tot umfla… Plus ca odata ce produci in China, guvernul are acces la patentele tale mult mai usor 🙂
Dar in ultima vreme, odata cu evolutia tehnologiei, se simte un nou fenomen. O parte din productia industriala se muta inapoi in statele dezvoltate. Doar ca nu se angajeaza noi oameni de pe pietele locale. Nu. Este vorba despre fabrici complet automatizate, in care nevoia de oameni este aproape de zero. Robotizare! Chinezii, oricat de ieftini ar fi (ceea ce oricum nu mai sunt) sunt enormi de scumpi fata de munca unor roboti! Robotii nu se supara, nu cer marire de salariu, nu au NGO-uri care sa faca scandal ca lucreaza in conditii mizere…
Acum, sunt cateva lucruri care ridica niste intrebari:
1. rata de crestere a populatiei este exponentiala. In ultimii 200 de ani am crescut cu 6 miliarde! Trendul se pastreaza. Deci numarul de guri de hranit (si orgolii aferente) creste fantastic de mult
2. resursele planetei scad
3. automatizarea muncii prin robotizare creste, la fel si productivitatea.
In momentul de fata cei 7 miliarde de oamenii (in crestere) ca sa manance, au trei optiuni:(more…)
“Oau, ce smecheras este copilasul tau!:)” spune un vecin, cu admiratie in priviri. Se uita la un kinder de cativa anisori, imbracat mai “smechereste” si cu o anumita atitudine, pe care o au copii mici care se dau in spectacol cand sunt priviti. Chiar spunand copilasului ca este “smecheras”, respectiva entitate umana se umfla in pene si se comporta mandru de aceasta etichetare. “Oamenii mari ma apreciaza. Ce tare sunt!”
De mici copii parintii vor ca odraslele lor sa fie smechere. De ce? Pentru ca in ultimii 20 de ani, dupa revolutie, s-a dovedit ca “smecheria” este o atitudine asociata cu succesul. Noi oricum, ca romani suntem descurcareti (cea mai descurcareata natie de pe planeta) – daca am avea si curaj si mandrie de sine mai mare ar fi perfect.
Din pacate, smecheria si tupeul au fost asociate cu lucrurile negative. Cu bagatul in fata la coada. Cu nerespectarea celorlalti participanti la trafic. Cu incalcarea flagranta a drepturilor celorlalti.
La fel ca “democratia”, si termenii “tupeu” si “smecher” au fost prost intelese.
Dar sa ne intelegem: Este bine sa avem CURAJ (tupeu). Este bine sa (more…)
Dan Anghelescu – director general LaPiovra, ne-a dat un interviu. Pe Dan il stim de multi ani de zile, el avand una din cele mai vechi agentii de turism din Ro (20 de ani), fiind membru in consiliul director ANAT. Asa ca l-am rugat sa ne povesteasca cum a fost experienta. Si daca vreodata vreti sa mergeti intr-un loc exotic, sa il intrebati si pe el, pentru ca e foarte pasionat de scuba, snorkeling, kyte surfing si alte activitati similare:)
Acum 25 de ani eram elev la Liceul Ghe Lazar din Bucuresti. Am aflat de scoala de ghizi organizata de BTT (Biroul de Turism pentru Tineret). Am urmat 6 luni scoala de ghizi. Am invatat foarte multe lucruri.
In perioada de vara si in weekenduri, preluam grupuri.
A venit revolutia. A fost o scadere foarte mare de grupuri organizate. Toti vroiau sa iasa din tara, sa vada cat mai mult.
In 1992 eram student in anul 2 la facultate. Am facut o lucrare la care am luat un premiu de o cartela de o luna la cantina studenteasca. Mi-am dat seama ca cercetarea nu este pentru mine, asa ca atunci am infiintat Agentia de Turism La Piovra, care anul acesta face 20 de ani.
Eu am plecat pe piata studenteasca. Am facut grupuri de studenti, si studentii niciodata nu au avut bani. Eram si eu student… Primul sediu a fost la Universitatea Bucuresti, la Facultatea de Chimie 🙂 Pe urma usor usor am dezvoltat.
StartEvo: Cat de greu ti-a fost sa ai acest traseu profesional? Dan Anghelescu: Cand am infiintat agentia, afisele le desenam, le pictam cu carioca si le puneam la avizierele caminelor studentesti 🙂 […]
Am dezvoltat si businessul cu inchiriere de apartamente in Bucuresti. Am luat cateva premii. Am reusit sa fac nu tot ce mi-am propus, dar am facut o agentie full-service, cu aproape toti operatorii germani si romani.
Eu incerc de vreo 2-3 ani sa ne specializam pe destinatii exotice: Jamaica, …. Eu sunt un impatimit al Egiptului, in special pe zona de scufundari. Am incercat de fiecare data sa reinventez roata. La 2-3 ani incerc sa vin cu ceva nou.
In 1994 am facut agentia Mos Craciun – inchiriem mosi craciun de sarbatori 🙂 StartEvo: Adica esti un fel de pimp de mosi craciuni? 🙂 Dan Anghelescu: Da! (more…)
Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe… Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand traim nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat.
Se stie ca, cel putin declarativ, toti oamenii vor mai multi bani. Banii confera o stabilitate si o satisfactie mai mare celor care ii au versus cei care nu ii au. Cele mai multe certuri in cupluri sunt datorita problemelor financiare…. Majoritatea frustrarilor personale sunt legate direct si indirect de bani si mai precis lipsa lor…. Cam toti oamenii vor mai multi bani, desi exista si voci care spun ca banul e ochiul dracului, si ca nu merita sa te agiti pentru asta… Ma rog, fiecare cu sistemul lui de valori 🙂
Am citit zilele trecute in Forbes.com un articol foarte interesant (din pacate, nu l-am mai gasit sa pun link catre el) in care se spunea ca s-au facut studii, din care reiese ca exista un plafon de comoditate financiara pentru fiecare om, si fiecare tara a lumii. Cand il atingem, cresterea ulterioara a veniturilor este superioara cresterii satisfactiei generata de aceasta crestere. Cu alte cuvinte, o dublare a castigurilor peste respectivul plafon nu inseamna si o dublare a satisfactiei.
Evident, aceasta regula NU se aplica la toata lumea, dar se aplica la majoritatea. Si face si sens cat de cat, in idea ca daca atingi un confort financiar, iti permiti sa mai faci si lucruri pentru suflet. Este vorba de prioritati si piramida lui Maslow.
In USA, s-a stabilit ca aceasta limita este undeva in jurul a (more…)
Cat suntem tineri la scoala, ne invartim intr-un cerc foarte mare de cunostinte. Pe masura ce intram in activitatea profesionala, numarul de prieteni incepe usor usor sa scada, urmand ca atunci cand ajungem la varste mai inaintate, numarul de prieteni sa tinda catre zero.
De ce se intampla lucrul asta? Simplu: ne scade dorinta de a ne face noi prieteni + pe de alta parte, din cei existenti incep sa dispara usor usor: ba ne certam cu ei, ba pleaca in diverse zari, ba mor, ba isi iau neveste de tip “ciuma” care nu ii mai lasa sa mai iasa in lume…
Si cu cat ai mai putini prieteni, cu atat e mai greu, cu atat esti mai predispus spre deprimare…
Dar nu trebuie sa fie asa!
Trebuie sa cunoastem oameni noi in mod constant. Este cel mai sanatos lucru. Trebuie sa nu ramanem incremeniti in proiect, deprimati si fara prieteni cu care sa vorbim. Si este asa de usor acum sa gasim oameni cu care sa ne faca placere sa vorbim, oricat de ciudati am fi!
Cunoasteti oameni noi. In fiecare saptamana! E cool, e interesant, iti tine creierul in viata. Merita! Stiu ca ne e lene, stiu ca de mici copii am fost spalati pe creier sa “nu vorbim cu strainii”, (more…)
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
