Sa fii bun in ceea ce faci e mare lucru. Indiferent ca vine vorba de job, de rolul de sot/sotie sau parinte, de prieten sau copilul parintelui, toate acestea le faci impartind cele 24 de ore cum sti tu mai bine. Toate sunt consumatoare de timp si viata trece. Si ajungi sa crezi ca aceste roluri te definesc si ca trebuie sa te dedici doar lor in intregime. Dar mai ai timp pentru tine?
Tu ce pasiuni ai? Ce te face sa zambesti si sa simti ca traiesti? Indrazneste sa te gandesti si la tine. Nu te simti vinovat. Daca vei fi incantat cu tine si cu ceea ce faci pentru tine, vei avea timp si pentru familie, parinti, prieteni si altii. De ce sa renunti la hobby-urile tale pentru altii?
Daca inca nu ai reusit sa-ti dai seama care sunt alea, sau ca s-au schimbat o data cu trecerea timpului, cauta in continuare sa te cunosti, sa identifici noi activitati care te fac fericit. Cautarea fericirii e doar jumatate din drum. Mergi mai departe si exploreaza noi cai spre care te indruma pasii.
Gaseste-ti PASIUNEA. Iata cateva idei de activitati care s-ar putea sa-ti placa sa le faci si care se pot transforma in pasiuni: (more…)
De cate ori vi s-a intamplat sa ajungeti intr-o groapa, intr-un impas? Sa fiti infrant, sa nu mai vedeti luminita de la capatul tunelului. Sa vreti sa va bagati capul in nisip si sa asteptati sa treaca? Am ramas surprins sa vad cat de des ni se intampla acest lucru.
Tin minte o replica dintr-un film celebru: “Nu te ingrijora. Nimanui nu o sa-i mai pese de asta peste 100 de ani!”. E foarte adevarat. Trebuie sa iti depasesti conditia umana de auto-victimizare si inchistare in propria persoana si sa privesti dincolo de “micimea” situatiei prezente. Pentru ca o sa treaca, intr-un fel sau altul. Nu e un capat de lume. (more…)
Sunt micute, sunt dragute, sunt delicate, sunt gingase. Incep de mici. Din pasiune. Nu simt durere, nu se plang de efortul fizic, de ore si ore grele de munca.
O parte dintre ele viseaza departe. Sa ajunga in fata unui public numeros, pe scene internationale, sa atinga perfectiunea, sa ne incante intr-un spectacol magic, ce creaza pentru unii spectatori momente unice in viata.
Le admir. Si le admir sincer. Ma inclin in (more…)
“Sunt Ovidiu Popescu. Am fost medic la un moment dat in cariera mea si o spun cu mandrie. Mi-am dorit de foarte, foarte mic sa devin medic.
Dupa ce am terminat Facultatea si am inceput sa lucrez ca medic am avut o intalnire destul de interesanta. Lucram in Spitalul Judetean din Timisoara si am fost invitat de Seful de Sectie la o discutie, care mi-a multumit foarte mult pentru ce fac, foarte multumit de activitatea mea si ca trebuia sa-mi dea o veste foarte buna, ca are un job permanent in Spitalul respectiv. Am fost extrem de incantat sa lucrez intr-o Sectie de Anestezie / Terapie Intensiva, dar mi-a zis ca mai e un simplu amanunt: am de platit o anumita suma de bani ca sa iau job-ul ala. Moment in care am decis care este raspunsul meu. I-am zis ca (more…)
Mamaliga! Las’ ca merge si asa. Capul plecat sabia nu-l taie. Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala. Lasa ca o sa fie bine. Putea sa fie si mai rau. O sa sari din lac in put. Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard. Sa fim recunoscatori pentru ce avem. Sa vedem partea plina a paharului. Fii cuminte!
Avem 100 de zicale prin care sa ne justificam lasitatea, lenea si lipsa de implicare. Avem 1000 de motive pentru care sa inghitim o calitate indoielnica a vietii, a serviciilor, a produselor pe care le consumam.
Nu lasa pe nimeni sa iti bage pumnul in gura sau sa te calce pe cap. Este dreptul tau. Nu renunta la el. Nu fi o oaie intr-o turma de oi. Fii macar o oaie informata, cu sange-n vine, care isi stie drepturile si nu vrea sa fie luata de proasta!
In prima faza numele poate nu va spune multe, dar compania unde lucreaza, Procter & Gamble ne face pe toti sa ne dorim jobul pe care Narcis Horhoianu l-a dobandit prin multa munca si dedicatie.
Narcis Horhoianu este Director de Marketing in Procter & Gamble, acoperind mai multe tari din Balcani. La doar 40 de ani, are o familie foarte frumoasa, are doua fetite si multi prieteni.
Ca profesie este inginer, dar nu a practicat ingineria niciodata. A intrat la Politehnica in anul 1990, in prima grupa cu predare in limba engleza care s-a facut in Romania la momentul respectiv, la departamentul de Stiinte Ingineresti. (more…)
Stiu ca in ultima vreme am lasat-o mai moale cu activitatea pe site-ul nostru, datorita unor proiecte foarte solicitante care ne-au mancat “ficatii”. Ne cerem scuze. Dar mai sunt doar cateva zile de haos intern, dupa care vom reveni la normal 🙂
In aceasta dimineata frumoasa si plina de soare as vrea sa discutam despre ratiune versus emotional.
Oare de cate ori nu am intalnit fiecare din noi situatia in care ratiunea ne zicea sa facem ceva anume, dar emotionalul + lenea +dorinta de a fi intr-o zona de confort ne faceau sa IGNORAM aceste mesaje? De PREA MULTE ORI!
Ar trebui sa facem sport.
Ar trebui sa nu mai mancam seara.
Ar trebui sa plec de la “astia” si sa merg in alta parte. (more…)
In clasele 1-8, la Ploiesti, eram cel mai slab la sport. De departe.
– Cand se alegeau echipele de fotbal, eu eram ultimul ales.
– Cand alergam de rezistenta in jurul scolii, imi dadeam sufletul si deabea ajungeam.
– La viteza eram primul de la coada.
– Muschi – lipsa.
Bine ca ma ducea capul cat de cat si eram printre cei mai buni la invatatura. Tocilar prin definitie, ce sa mai…
Totodata, am avut noroc de cel mai tare profesor de sport din lume. Nae (Domn profesor Danieleanu). The best! Acum il apreciez, dar atunci eram terorizat de el. Ne forta pe noi, prichindeii, ca pe trupele anti-tero: alergare prin zapada, flotari, abdomene, spirit concurential.
Dupa ce am ajuns la liceu, mi-am dat seama ca eram brusc printre cei mai bine pregatiti fizic: abdomene, rezistenta, orice. Eram calit! In plus eram dezgustat de cei care faceau rost de adeverinte sa stea pe banca. Mi se impregnase o mentalitate de luptator, fara ca eu sa imi dau seama.
Acum, dupa ani de zile, imi place sa fac jogging, cate o ora-doua. Imi place sa inot kilometrii odata. In ultimele 12 luni am inotat echivalent distanta Bucuresti – (more…)
Sa incep cu concluzia: FII O STANCA. Stai in picioare, oricat de puternic bate vantul. Dupa furtuna, o sa fii printre cei putini care stau, fata de cei multi care sunt pravaliti la pamant.
Cedam mult prea usor. Apare o piedica mica, ne retragem bosumflati in scorbura noastra, zicandu-ne ca nu am avut noroc, ca nu a fost sa fie, ca sortii sunt potrivnici, ca nu am avut “spate”/bani/pile/noroc in viata.
Vorbeam ieri cu cineva referitor la urmarirea pasiunii in viata, indiferent de costuri. Respectiva persoana in primul an de la absolvirea unei scoli scumpe a lucrat GRATIS in diverse locuri, doar doar sa isi faca un nume. A lucrat (more…)
Optimistii sunt de 2 feluri, din cate am vazut eu: optimistii idioti si optimistii activi.
1. Optimistii idioti sunt cei cu un zambet de IQ de maxim 80 pe fata, care spun ca o sa fie bine, dar nu fac nimic ca sa influenteze rezultatul in bine. Sunt niste fluturasi, fara legatura cu realitatea, care traiesc intr-o iluzie continua (ceea ce, intre noi fie vorba, nu e foarte rau. Daca tot esti prost, macar sa fii prost fericit decat prost nefericit, corect?)
2. Optimistii activi sunt cei la care se manifesta FORTA GANDIRII POZITIVE. Gandirea pozitiva nu inseamna doar sa te scremi mentali sa te gandesti la lucruri pe care le vrei, in speranta ca forta ta telepatica va forta universul sa comploteze si sa iti puna pe tava obiectele dorite. GANDIREA POZITIVA implica o componenta activa de a FACE lucruri. Vorba aia, Dzeu iti da, dar nu iti baga si in traista.
O poveste de viata FASCINANTA, a lui Grigore Cartianu. Un om cunoscut, care povesteste cum i s-a format caracterul si ne da sfaturi de aur. O poveste care merita ascultata!
Urmareste filmuletul:
Am fost si eu curios odata cum de m-au numit ai mei Grigore Cristian Cartianu[…]
Am facut liceul la Targu-Jiu – Liceul Tudor Vladimirescu.
Pana la 18 ani am trait la tara.[…]
2 lucruri m-au forjat: faptul ca am copilarit la tara, intr-un sat sarac, dar plin de oameni ambitiosi. + faptul ca am facut armata la o unitate de elita, la parasutism.
Eu am facut TCM. In vara 87, pe la recrutare, a intrebat cine vrea la parasutism – am zis da eu si colegul meu de banca din liceu.
Viata este o lupta permanenta. O lupta a ta cu tine insuti. O lupta care te face sa mergi mai departe. Copilaria mi-am petrecuta in Oltenia de deal-munte. Tismana, satul Hobita (de unde era Brancusi). Acolo sunt oameni speciali, ambitiosi. (more…)
Sunt multi oameni care spun ca nu se mai uita la televizor. Deja e un fel de moda, e “cool” chiar sa nu mai ai televizor. 🙂 In schimb stau pe facebook.:)
Pai facebook-ul este la fel de nociv ca televizorul. Da o dependenta cel putin la fel de mare.
Unul din filmele mele favorite este Matrix, tocmai pentru ca mi se pare ca se bazeaza pe natura umana. Creierul nostru tinde continuu spre o stare de lene, catre o senzatie de bine, in care endorfinele ne fac sa ne simtim bine.
Sunt fascinat cat de multi oameni isi pierd viata virtual, in fata unui ecran, in loc sa iasa la soare si sa interactioneze cu fiinte in carne si oase.
Si e pacat!
Traiti-va viata din plin. Nu dand “like” la prostii.:)
De-a lungul timpului am vorbit cu mai multi oameni mai destepti ca mine si i-am intrebat care cred ca e reteta succesului in orice domeniu. Unul din cele mai interesante raspunsuri a fost:
FOCUS
Si nu ma refer aici la marca de masina. 🙂
Deci, trebuie sa ne concentram eforturile ca sa reusim ce ne punem in cap. Sa fim ca o sageata. Cu cat punctul de focalizare este mai ingust, cu atat energia se concetreaza in acel punct si ai sanse mai mari sa treci prin tinta. Focus.
Nu te imparti in prea multe directii, pentru ca istoria arata ca cine isi disipeaza eforturile, nu mai ajunge nicaieri. 🙂
Sunt 2 lucruri antagonice cu care ne luptam zi de zi: focus si dispersia riscului.
Unii oameni fac un singur lucru si incearca sa il faca cat mai bine (pericolul este sa ii astepte soarta dinozaurilor, care nu s-au putut adapta).
Si alti oameni fac o mie de lucruri diferite. De ce? Ca sa aiba o plasa de siguranta, pentru ca cred ca pot sau pur si simplu pentru ca nu pot sa spuna NU. Si conform regulii paralelogramului, pe care am invatat-o la fizica in generala, pierzi eficienta daca ai doua forte care trag in sensuri diferite.
Azi e o sarbatoare importanta pentru romani. In primul rand pentru cei care poarte nume de floare: Florina, Florin, Florica, Narcisa sau Narcis, Viorel sau Viorica, Crina sau Crin, Laura sau Laurentiu, Codrut sau Codruta, Lacrimioara, Brandusa, Margareta, Iris, Camelia, Romanita, Dalia, Yasmina, Liana, dar sa nu uitam nici de Mugur sau Mugurel si cu siguranta mai sunt si altii si altele.
Le uram mai intai lor un sincer si din inima LA MULTI ANI!
Inspirata fiind de frumusetea florilor, recunosc ca am fost tentata sa incep cu din alea “Sa aveti parte de tot ce este mai frumos si placut pe lume, viata frumoasa presarata numai de bucurii” sau “Pentru ca m-ai iubit cu gingasia unui ghiocel, pasiunea unui trandafir si caldura unei flori de camp…” sau “Fie ca pe oriunde ai merge, trandafiri sa-ti rasara in cale si garoafe sa-ti ramana in urma…” sau daca “vei primi flori de ziua ta… Sa inveti de la fiecare floare sa iubesti, sa fii tandra, sa-i luminezi pe cei din jur, sa-i lasi sa te admire, sa aduci bucurie si sarbatoare…” Vi le dedicam si pe astea. 🙂
Dar noi va uram simplu La multi ani! Iar pentru ceilalti, care nu au sarbatoriti in familie, sa se bucure din plin de Sarbatoarea Floriilor alaturi de cei dragi!
In ultima vreme am vorbit cu o gramada de oameni care vor sa isi deschida noi afaceri. Foarte bine. A dat coltul ierbii, a inflorit optimismul in noi. Foarte bine.
Si orice vrea sa vanda ceva (inclusiv propria persoana) trebuie sa isi creeze un BRAND, care sa le asigure o sansa in plus in aceasta lume saturata de perceptii senzoriale.
Exista mai multe tehnici prin care poti sa generezi nume de brand memorabile. Cea care imi place cel mai mult este cea a asocierilor ciudate, care, tocmai pentru ca sunt ciudate, creierul prospectilor le retine mult mai usor.
Nemaivorbind ca este un exercitiu de creativitate, care va poate face ziua mai frumoasa.
Genunchi de rama
Think Pink
4 patrate (foursquare)
Cap de ou
Gigi duru (folclor)
Idiotul Bland
Razboinicul luminii (nu mai e nevoie de explicatii) (more…)
Sunt 3 modalitati sa iti atingi obiectivele si creierul tau sa fie incantat cu el insusi:
sa nu ai obiective (la fel ca majoritatea populatiei) – pe principiul: “Cine nu munceste nu greseste, si daca nu greseste merita sa fie premiat!”:)
sa iti micsorezi obiectivele, ca sa se potriveasca rezultatelor tale – principiu: “Fii, maica, multumit cu ceea ce ai”
sa faci efort mai mare, ca sa urci si sa iti atingi obiectivele – principiul evolutiei personale.
Unii oameni zic: “Banii nu conteaza”.
Sunt curios daca respectivii isi pastreaza opinia daca copilul lor necesita o interventie medicala de 100,000 eur si ei au bani doar cat sa treaca strada.
Recunosc. Eu personal, in tinerete, nu am fost o persoana din cale-afara de curajoasa.
Deasemenea recunosc, fac mari eforturi sa ma auto-educ si am rezultate bune.:)
(Auto-educarea: primul pas a fost constientizarea, al doilea motivatia si al treilea planul de actiune si implementarea lui)
De ce as vrea sa devin mai curajos? Ca sa imi fie mai bine…. evident.:) Sa am respect de sine, respectul celorlalti, sa fac mai multe lucruri, sa imi creasca calitatea vietii… Motul piramidei lui Maslow.
Sa va dau cateva exemple de curaj si lipsa acestuia pe care le-am intalnit in viata:
in tinerete trebuia sa imi fac curaj multe zile sa vorbesc cu o fata (eu fiind o persoana extrem de introverta)
mi-a luat o gramada sa imi fac curaj sa sun prima data o companie, sa-i vand ceva – am avut niste emotii de imi plesnea capul
“Hai sa terminam odata cu asta, ce mama dracului….” (simti crescendo cum urca adrenalina)
Te uiti fioros la leucoplast.
“Pot sa o fac!” (apuci vitejeste coltul leucoplastului).
…. (suspans)
si tragi.
… (urlet)
Dupa care, ai satisfactia invingatorului. 😀 Mind over matter. Am reusit. Am fost puternic. Sunt barbat(a). VICTORIE!
Zilnic avem leucoplasturi virtuale de tras. Zilnic avem de facut lucruri care nu ne prea incanta. Si lucrurile care nu ne prea incanta, tindem sa le marginalizam si sa le lasam la coada listei, pana cand devin urgente/critice…
Daca este sa faci un sondaj in randul tinerilor, referitor la “Care este cea mai aspirationala companie din Romania unde sa lucrezi?”, procentul cel mai mare o sa fie directionat catre Coca-Cola.:) Intrucat unii din noi au lucrat 5 ani de zile in aceasta companie minunata, am zis ca e musai sa ii filmam si pe ei, ca sa ne inspire prin exemplul personal.
Asa ca am fost la Evguenia Stoichkova, seful The Coca-Cola Company pe 4 tari, sa o intrebam ce a insemnat pentru ea evolutie personala si sa ne dea cateva sfaturi, care au functionat si in cazul ei. Deasemenea, ne-a spus si ce o intereseaza cand angajeaza pe cineva (foarte interesant!). Asa ca va invitam sa urmariti discutia si sa invatam cu totii din experienta ei. 🙂
Cateva franturi din interviu, ca de obicei…
Evguenia Stoichkova: I’m Bulgarian and I’m Franchise Operations Director for The Coca-Cola Company Romania, Bulgaria, Moldova and Albania.
It was an interesting journey getting here. I’m an engineer in geology. Very different of what I’m doing right now. […] The first difficult decision: after the communism system collapsed, my prospects for future were not very clear. I went to a competition for studying abroad, organized by French Government. […] I spoke very little French, but I decided to risk it. I went to that competition. Somehow I qualified. 🙂 I was very surprised.
I studied in France for a year, in economy. I re-qualified. From there I entered the marketing area. I had little marketing education but I had a lot of willingness to change things. 🙂
One big learning: I saw an opportunity and I took it. This paid out pretty well.[…]
I entered in Danone, when Danone entered in the country. I started as trainee; I ended up as a Marketing Manager. I went for 3 years to work in Russia.
One big learning: take the risks, go for it.
I didn’t know the outcome. […]New experience, new learning, which were paying back […]
I’m a fan of Coke. I’ve been invited to an interview at Coke. I passed 7 interviews. It was very difficult to take this decision, but I took the risk. I joined Coke as Marketing Manager for Bulgaria. And gradually I started to progress.
[…]
StartEvo: Did you had a smooth ride? Or you had bumps on the way?
Tu, ca individ, care ai determinare si putere de munca, dar care ai prefera sa TI SE ZICA CE SA FACI, sa functionezi ca o societate pe actiuni. Si sa cedezi un procent din actiunile tale, sa zicem 20%, unui guru/impresar/pimp/investitor strategic, care sa iti creasca nivelul foarte mult. Pentru ca logic face sens: 100% din nimic este mult mai putin decat 80% din foarte mult 🙂
Sunt cateva exemple in acest sens, majoritatea cu conotatii negative:
sa iti vinzi sufletul diavolului – aici cedezi 100% din actiuni la un termen de x ani de la semnarea contractului
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
