Vreti sa va energizati, asa de dimineata?:) Urmariti povestea de viata inspirationala a doamnei Teo Trandafir in 11 minute, pentru StartEvo. Ne cerem scuze de acum ca nu am reusit sa dactilografiem decat o mica frantura din ce a spus, dar vorbeste atat de repede si amuzant, incat nu am facut fata :)) Un material StartEvo 100% recomandat!
Teo Trandafir: Imi face foarte mare placere si onoare sa stau de vorba cu dvs astazi.
M-am nascut pe 2 iunie 68, in Pitesti.
Am facut scoala la tara, cum se facea. Am facut araba principal si engleza secundar. (more…)
Acest weekend a fost foarte interesant si util pentru noi. Am invatat nivelul de baza la o tehnica de relaxare, gandire pozitiva si evolutie personala, numita metoda SILVA (dupa creatorul ei, Jose Silva, care a trait acum 100 de ani).
Cursul de Silva a durat 2 zile intregi, la cladirea Agrovet, din cartierul aviatiei, de la ora 9 la 19 si a fost un punct de inflexiune pentru majoritatea dintre noi. 🙂 Tot o sa va povestesc ce am invatat acolo, ca sa va ajute 🙂
Au participat in total vreo 50 de oameni, din care 20 au fost ai nostri, fani StartEvo, majoritatea veniti din afara Bucurestiului.
Calde multumiri firmei EMDEP-TESTBOARDS care a sustinut financiar aceasta actiune StartEvo (cursul pentru o singura persoana, nivelul de baza, costa 550 ron!). Si deasemenea, multumiri lui Poe, care ne-a spus de existenta acestui curs si de cat de similar este el cu ceea ce propovaduim noi la StartEvo 🙂
Ce am invatat la acest curs:
cum sa ne controlam stresul
cum sa practicam GANDIREA POZITIVA, astfel incat sa ne fie noua si celor dragi mai bine
Unul din crezurile mele este ca NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL.
Ni se intampla adesea sa credem ca “Universul comploteaza impotriva noastra” sau vai de noi “Ce soarta avem”. Si ne complacem sa ne vaitam si sa dam vina pe orice altceva, in loc sa incercam sa gasim solutii de rezolvare a problemei. Exista solutii si pentru cele mai grele probleme.
Mie nimic nu mi se pare imposibil. De ce? Pentru ca orice problema ai avea cu siguranta exista o rezolvare. Da, sunt de acord ca uneori solutia gasita ni se pare imposibil de aplicat, dar (more…)
Am zis eu de multe ori ca cei care sunt carcotasi sunt oameni … simplisti cu IQ-ul.:)
Am vazut la un moment dat un film pe TED, in care se facea o analiza a fericirii umane. Si se dadea urmatoarea situatie: El si Ea, in perioada vacantelor, in sezlonguri, pe o plaja in Bahamas. Palmieri, soare, marea superba, pestisori, nisip. Superb, ce sa mai….
El catre Ea: “Iti dai seama acum cate locuri de parcare libere sunt la bloc? Acum e toata lumea in vacanta”.
Deci omul respectiv este in paradis si ce-i vine lui in gand era un beneficiu pierdut, fiind in paradis 🙂 (more…)
Un mic video de sub 2 minute, in care povestesc o experienta personala apropo de aceasta zicala: “Ce nu te omoara, te face mai puternic”. 🙂
Cand m-am operat la coloana, in 2008, mi-au pus 2 bare de titan de 1 metru lungime fiecare si 40 de cleme si suruburi. Perioada de recuperare era foarte mare, de cateva luni.
La cateva zile dupa operatie, principalul meu client mi-a spus ca nu imi plateste perioada moarta. Asa ca m-am fortat sa fac un lucru aparent imposibil, sa imi reiau activitatea in 2 saptamani.
(Nu va speriati, e o caricatura de-a mea, facuta de un fan de-al nostru 🙂 )
Azi.
Azi este prima zi din restul vietii tale.
Poti sa o iei de la zero.
Poti sa lasi greutatea trecutului in urma.
Poti sa te uiti la prezent si la viitor, sa ti-l faci cum vrei tu.
Pune-ti visurile in aplicare.
Fa lucruri la care doar visai.
Traieste clipa.
Construieste-ti viitorul luminos.
Viseaza.
Traieste.
Zambeste.
Bucura-te de un rasarit de soare.
Bucura-te sa cunosti oameni noi.
Viziteaza locuri si oameni.
Inventeaza lucruri.
Razi cu gura pana la urechi.
Iubeste!
Concentreaza-te pe frumosul din jurul tau.
Evolueaza accelerat.
Start!
Start Evo!
Urmareste cantecelul
Bogdan Nitu este fondatorul celei mai premiate agentii de interactive din Romania: Webstyler. E un tip super ok, pasionat de ceea ce face (e control freak, dar se trateaza:) ). Ne stim de multi ani si l-am rugat sa ne povesteasca cum a reusit.
Asadar, daca sunteti antreprenori, viitori antreprenori sau chiar fosti antreprenori, va invitam sa urmariti video-ul, sa vedeti cum a reusit Bogdan Nitu in viata! Si sa vedeti ce greseli a facut pana acum, ca voi sa nu le mai faceti. Pentru ca invatand si impartasind succesele si esecurile devenim mai buni in ceea ce facem. (more…)
De-a lungul timpului, am vazut ca aceasta expresie “Tot raul spre bine” se aplica de surprinzator de multe ori. Nu este valida de fiecare data, din pacate, dar este majoritara, ceea ce este bine. De exemplu, daca suferi un accident si esti ars pe 70% din suprafata corpului, cam greu sa poti spune acest lucru.
Dar acum vorbim despre lucrurile care au sanse mai mari sa ti se intample:
sa fii dat afara de la un loc de munca
sa pierzi o afacere
sa te doara ceva
sa te paraseasca iubitul/iubita
sa te enerveze oribil de mult un furnizor de servicii
…
Majoritatea oamenilor sunt simpli din acest punct de vedere. Daca li se intampla ceva frumos – se bucura, daca li se intampla ceva rau – se supara. Daca e soare afara – se bucura, daca ploua – se deprima.
In functie de stabilitatea psihica a fiecaruia (in Ro 1 din 3 avem probleme la acest capitol:) ) ne afecteaza mai mult sau mai putin un eveniment negativ.
Sunt unii din noi care simt ca universul comploteaza impotriva lor. Sunt unii (more…)
De Marius Brinzea sunt sanse minime sa fi auzit vreodata. Dar, dintre toate povestile de viata StartEvo, a lui mi-a placut cel mai mult. Este o chintesenta a vietii unui om care a facut atat de multe prin viata si a vazut atat de multe incat ramai WOW.
Marius este un om foarte modest, care nu da interviuri si care isi vede de treaba lui. Dar pentru ca stiam ca a trecut prin multe si este omul a carui pasiune te INSPIRA sa mergi mai departe, l-am rugat de mult sa ne dea acest interviu.
Ascultati-l. Nu o sa va para rau.
Sunt director de marketing si vanzari la o companie care raspunde de reciclarea a 70% din ambalajele comercializate in Romania. Dar asta nu are nici o importanta, ci ca fac cu foarte mare pasiune ceea ce fac.
Marius Brinzea: Sunt recunoscator parintilor mei pentru o copilarie foarte fericita. Mama si tatal meu au muncit foarte mult sa creasca 5 copii. De la mama am luat vointa, determinarea si de la tata am luat creatia si pasiunea pentru frumos. […]
Viata mea a avut etape. Fiecare etapa a fost o evolutie superioara fata de etapa precedenta si din fiecare etapa am tras cate un invatamant. […]
In copilarie, la Predeal, am facut foarte mult sport. Am batut toti muntii. Interminabile orele de ski, sanius, fotbal, tenis. Acolo mi s-a dezvoltat spiritul. Bucuria de a trai. […]
Cand aveam 7-8 ani mi s-a intampalt un lucru de o mare importanta pentru mine. Tatal asculta radio Europa Libera si canta Carmina Burana. Si tata, pe ganduri, mi-a spus ca: fiinta umana, in esenta ei, trebuie sa aiba 4 puncte cardinale: Omul trebuie sa fie liber, intelept, sa iubeasca muzica si sa aiba simtul umorului. Habar nu aveam ce inseamna, dar am avut senzatia ca cineva mi-a dezvaluit secretul vietii.
In clasa V-a am descoperit creatia in sine. Atunci la scoala se faceau compuneri. Am descoperit de forta cuvintelor puse unele langa altele.[…]
Cred ca ce realizeaza omul in viata ar trebui sa fie nu prin competitie, ci prin creatie. Sunt lucruri care raman o eternitate si care te vor reprezenta pe tine. […]
Am crescut inconjurat de carti, sport…
Am ajuns in clasa a 11 – trebuia sa ma hotarasc in ce directie merg. Am avut o discutie cu tata. Eu i-am spus ca vreau umanism. Tata a zis: nu o sa faci bani cu umanismul – fa un invatamant economic, ca sa ai bani si o sa ai timp si pentru umanism. […]
Marius Brinzea: Toate au un sens in viata. […]
Am citit cartea “Zborurile mele” – aventurile unui pilot faimos al Frantei care a setat rutele comerciale aviatice Paris – Buenos Aires. Am fost fascinat de viata acestui om, de cate a vazut in viata lui. […]In imaginatia mea, nu aveam limite. […]
Marius Brinzea: Sansa mea in viata a fost ca am fost inconjurat de oameni mult mai destepti ca mine. Si care au avut bunavointa sa impartaseasca cu mine experientele lor de viata.
Am avut un profesor de meditatii la matematica de la ASE, la Bucuresti, Radu Ion. La un moment dat m-a intrebat: “Marius, ce faci tu pe tren de la Predeal pana la Bucuresti?”. Eu am zis: “Invat.” “Eronat. Este un timp pentru toate. Intra in contact cu oamenii de langa tine, din compartimentul respectiv. Vei fi surprins de ce vei constata.” […]
Atunci am constatat prima data modul de abordare al lucrurilor: cel simplist si cel complex. […]
A urmat examenul, l-am picat cu brio.:) Am dat suprafata unui triunghi ABC cu suprafata negativa. Eram un “geniu”. Dezastru total. Mama suparata. Tata a reactionat mai indulgent. Cheltuise o avere sa am aceasta pregatire. Mie nu mi se parea atat de grav.
Oamenii in momentele T0 nu constientizeaza ca doar se schimba un drum. Pur si simplu se schimba un drum. […]
Mama ajunsese sefa de alimentara – insemna ceva pe vremea lui ceausescu. Desi terminasem primul liceul si puteam sa ajung tehnician silvic, prin relatiile care le avea, mama m-a trimis in padure, sa lucrez muncitor forestier. […]Colegii mei radeau de mine: spuneau ca nu puteam sa car nici o drujba. Eram subiectul de distractie in fiecare zi. […]Toate astea au luat sfarsit cand mi-am castigat respectul. In decembrie 88, colegii mei mancau slanina, beau palinca si in gluma mi-au zis: taie si tu copacul ala. Eu, un tar de om, reusisem sa tai copacul. 🙂 […]
Mama m-a anuntat ca s-a terminat aventura la padure si am plecat in armata. […]Am zis ca vreau sa lucrez cu oamenii. Atunci am facut scoala de sanitari. […]
In armata am invatat ce inseamna camaraderia si prietenia adevarata (Mihai Margineanu). Nu trebuie sa imi pese doar de mine, ci si de cei din jurul lor. Ne-am trezit la revolutie cu arma in mana, tragand in decembrie 89, cand am petrecut 4 zile de razboi, la depozitul de armament la chitila.
Atunci am vazut ca putem gandi prin perspectiva colectivitatii, nu doar a individului. […]
Am terminat armata, am ajuns sa lucrez in hotelul unde lucra tata. […] Si am avut un soc total, ca am plecat de jos. Mi s-a zis, ca sa poti sa intri in costum la receptia hotelului, trebuie sa o iei de jos: carat bagaje, facut comisioane, etc
Deabea dupa 1 an si ceva am ajuns la receptie. Dar stiam tot ce misca in hotel. […]
Intr-o seara, aveam 21 ani, in 1991, un actual mare mogul si om de business imi zice: “Te vad in acest hotel de peste 1 an de zile. Iti mai dau un an de zile. Daca nu pleci tu, o sa te concediez.” De ce?” “Pentru ca meriti mai mult.” […]Partea cea mai buna din povestea asta a fost ca l-am crezut. Si am plecat 🙂
Am ajuns in Gara de Nord in Bucuresti si am inceput sa dau telefoane. Aveam foarte multi ”prieteni”, avand in vedere ca atunci era foarte greu sa obtii rezervari la un hotel de lux si eu facusem aceste rezervari. Am avut surpriza sa vad ca nu imi erau prieteni, nici amici – erau pe interese. Aveam sa constat diferenta intre perceptie si realitate. Cand mi-au mai ramas bani sa dau 2 telefoane, mi-am adus aminte ca am avut un camarad de arme. L-am sunat pe Mihai Margineanu. M-a intrebat “Unde esti?” “In gara de nord.” […] “Stai acolo unde esti.” A venit cu cu o dacie neagra amarata. Si a zis “Daca avem cartofi, mancam cartofi. Daca avem friptura, mancam friptura”. Asta inseamna cu adevarat camaraderia si prietenia intre oameni.
A inceput facultatea. Nu mai aveam bani. Mergeam pe jos din Pantelimon pana la facultate la ase, ca nu aveam bani de RATB. […]
Marius Brinzea: Nu lasati pe nimeni sa va spuna cine sunteti si ce puteti sa faceti.
Un coleg de facultate mi-a spus ca s-au deschis cazinourile. Si acolo puteam sa ma angajez sa lucrez noaptea. […]
La interviu, persoana care era imbracata cel mai lejer era chiar directorul general. Si imi spune ca am o cravata ca a lui. Neavand experienta interviurilor, am raspuns cu o gluma. Am spus “Tocmai ti-a fost pradata casa. Asta e cravata ta”. A inceput sa rada si a zis “maine vreau sa vii sa lucrezi pentru noi.”
A urmat scoala de crupieri. Am fost cel mai slab crupier existent ever. Toata lumea imi spunea “elefantul”. Imi scapau jetoanele. Eram praf si pulbere. Dupa 1 an jumate de munca, practica, exercitiu, am ajuns director adjunct de cazinou.
La 25 de ani, deja am preluat primul meu cazinou. Erau 5 in toata tara, unul il conduceam eu, la Iasi.
Au fost 4 ani fantastici. Toata lumea ma deplangea, dar eram foarte fericit. […]Lucram 17 ore, dar in fiecare dimineata eram foarte fericit. Munceam foarte mult. Petreceam 8-9 ore in cazinou, noaptea si 8 ore la facultate. […]Veneam cu rapidul dimineata cand se inchidea cazinoul. La 2, cand se terminau cursurile, luam rapidul inapoi la Iasi. Eram musafir in camera mea de hotel. Dormeam pe trenuri.
Marius Brinzea: Intotdeauna am gasit resursele sa fac ceea ce imi place.
Am realizat ca oricat de talentat ai fi, fara munca si fara exercitiu nu poti sa ajungi in varf. […]
S-a terminat facultatea (management-marketing), trebuia sa imi aleg un drum in viata. […] M-au chemat la Brussels sa lucrez in comunicare. Am stat mai putin de jumate de an. Actele mele nu corespundeau cerintelor Uniunii Europene.
M-am intors in tara si au urmat un sir de elemente extrem de negative. Culmineaza cu moartea tatalui meu intr-un accident de masina. Timp de 2 ani nu am mai avut o tinta. […] Si am zis ce mi-ar place sa fac? Mi-ar place sa calatoresc[…]
O calatorie este ca o universitate. […]
Am tot apelat vreo 2 ani de zile la o agentie de recrutare din Brasov. […] Cei care nu isi vor schimba modul de gandire, nu vor schimba nimic niciodata. Si mi-am depus CV-ul la New-York. In 10 zile eram in avion spre Miami. […]
Am vazut 80 de tari, 36 de insule exotice, am intrat in contact cu sute de mii de persoane. Am intrat in contact cu natura umana. […] Aud de multe ori ca oamenii sunt rai. Nu este adevarat. Noi in sinea noastra suntem pozitivi. […]
Au fost ani in care m-am maturizat. […]Lumea este mult mai mica decat pare. […]
In cei 4 ani am lucrat in zona cazinourilor si pe urma m-am transferat in zona operatiunilor hoteliere. Eram responsabil de activitatea de check-in pe una din cele mai luxoase linii de croaziera din lume. A fost un challenge permanent. Mii de turisti …zeci de angajati …contactul permanent cu 53 de natii.
[…]
In 2004 a trebuit sa iau o decizie de ordin emotional si m-am intors in tara. Familie, responsabilitati, ce inseamna sa iti construiesti o casa. […]
Problemele insa au aparut cu angajarea 🙂 Optiunile erau foarte reduse. Mi s-a oferit sa lucrez in comunicare, la o companie farmaceutica. Nu stiam nimic despre comunicare. Dupa un an jumate am castigat un Golden PR Award, pentru o campanie nationala de donare de sange. Lectia care am invatat-o pe acel podium: omul are limitele pe care si le seteaza el insusi. […]
Aventura mea in industria farmaceutica a luat sfarsit in decembrie 2005, in urma unei discutii pe care am avut-o cu directorul de corporate affairs al unei mari multinationale, m-a intrebat daca nu vreau sa iau parte la un proiect foarte mare: transformarea Romaniei intr-o tara mai curata.
Aveam prima data sansa, ca prin munca pe care o fac sa daruiesc ceva tarii din care am venit.
Rezultaltele intotdeauna apar cand faci totul cu pasiune. […]
Am descoperit ca libertatea e un atribut al mintii. Dreptul tau de a fi tu insuti.
Ca si sfat: cred ca toata viata omul trebuie neincetat sa se cunoasca pe sine insusi. Un om in momentul in care inceteaza aceasta introspectie, moare putin.
De-a lungul timpului, am experimentat toate cele 3 stadii ale angajarii:
– am fost angajat (de la firme de apartament pana la multinationale)
– am fost (si inca sunt) angajator
– am fost intermediar de angajari (la BestJobs) plus ca lucrez cu cei mai mari headhunteri din tara asta.
Asa ca se poate spune ca am ceva experienta in domeniul asta.
Daca articolul precedent era din punct de vedere al angajatorului (frustrat ca nu prea se gaseste seriozitate din partea angajatilor), m-am gandit sa scriu un articol si din punct de vedere al angajatului (cat de cat:) )
Una din cele mai intalnite probleme pe care le pun pe tapet angajatii este calitatea angajatorilor. Mai precis, se vorbeste despre faptul ca angajatorii romani sunt NASPA (ceea ce este o generalizare neconforma cu realitatea – e ca si cand angajatorii ar spune ca toti angajatii romani sunt naspa). De ce ar fi naspa? Pentru ca:
nu ma platesc cat merit
pentru ca mi-au promis ceva si nu mi-au dat
pentru ca fac angajari pe recomandari
pentru ca sunt neintelegatori
pentru ca sunt ticalosi, ca te tin perioada de proba si te dau afara dupa
pentru ca nu iti asigura conditii
pentru ca te platesc la negru si multi nici macar nu iti fac carte de munca
ca am fost la interviu la ei si nu mi-au raspuns
pentru ca am trimis CV la 100 de firme si nu am fost contactat inapoi
pentru ca te folosesc si cand nu mai au nevoie de tine, te arunca exact ca pe o carpa folosita
pentru ca sunt unele cazuri cand zic ca iti platesc darile la stat, dar te trezesti ca nu au cotizat nimic si esti in pom cand ai nevoie
de ce daca aplic la joburi diverse, doar o mica parte din firmele la care aplic imi citesc CV-ul?
ca nu angajeaza persoane de peste 45 ani
ca nu gasesc joburi pe profesia mea, pe salariul pe care il vreau si in localitatea pe care o vreau
ca au pretentii la tine sa lucrezi si dupa program
Seriozitatea in Romania este o marfa rara. Atat de rara, incat pentru mine, ca angajator, dar si pentru foarte multi alti angajatori pe care ii stiu, SERIOZITATEA a devenit PRINCIPALA calitate.
De ce prefer sa lucrez cu cineva care este in primul rand SERIOS si pe urma bun? Pentru ca iti faci mai putini nervi. Pentru ca stii ca te poti BAZA pe ceva. Pentru ca stii ca respectivul om serios daca iti spune un lucru, atunci asa o sa se intample. Pentru ca, desi nu este cel mai bun in meseria respectiva, fiind serios, nu o sa promita mai mult decat poate sa duca. Pentru ca daca este serios, o sa invete, chiar daca nu stie.
Eu personal m-am saturat de genii pustii, experti in diverse domenii de activitate, care nu iti mai raspund la telefon si te lasa cu fesele in balta. (more…)
Sau 3,000. Sau 10,000. Sau 500. Sau cat vrei tu. Vorbim acum de principiu:) 1000 eur e o suma rotunda, buna de dat exemplu.
In general oamenii (realisti) cand se gandesc la a castiga “mai mult” se gandesc la procente umane: 10%, 20%, 50%. Nimeni nu se gandeste la sume foarte mari, pentru ca pare IMPROBABIL sa le obtii.
Dar, aplicand tehnica pasilor marunti, un obiectiv care pare imposibil de atins devine mult mai usor de digerat.
Sa luam exemplul de 1000 eur/luna castigati incremental:
1000 eur/luna = 33 eur/zi= 1.4 eur/ora (considerand 24h) sau 4.2 eur/ora (considerand un program de 8 ore)
Deja cand te uiti pe ora, parca nu mai pare asa de mult, nu?
Emanuel Grigoras este unul dintre cei mai destepti oameni pe care ii cunosc. Si totodata si unul dintre cei mai pasionati, in tot ceea ce face. Cu “acsientul lui di moldovian di Bacau”, de care este mandru, a fost primul nostru fan, in prezent fiind ambasador StartEvo.
Cum vorbeam zilele trecute de PASIUNE si cat de importanta este ea in a avea o viata frumoasa, l-am rugat sa ne spuna 2 vorbe despre PASIUNEA LUI: scrisul. Scrie carti, scrie nuvele, scrie cursuri despre cum sa devii social media manager. Chiar in semnatura lui de email scrie ca este “Online Project Manager, Social Media Consultant, Writer”.
Emanuel are 5 exemplare tiparite ramase din primul tiraj “Locul Potrivit”. Pentru ca acestea reprezinta ceva special, practic o editie limitata, doar 250 de participanti vor avea sansa de a castiga una dintre carti prin tragere la sorti.
Apoi folosesti social media ca sa recomanzi cartea prietenilor tai. Pentru fiecare dintre cei inscrisi in concurs primesti o sansa in plus.
Emanuel Grigoras stie multe, invata tot timpul cate ceva nou, dar ii stralucesc ochii doar cand il intrebi ce ii place sa faca. Atunci raspunde simplu: sa scriu.
Spuneam, de asemenea, ca ideal ar fi ca pasiunea ta sa devina activitatea ta principala si sa o monetizezi. Ei bine, el asta face. E un om care are un PLAN: Stie ce carti va scrie in urmatorii 8 ani si stie ce mai are de invatat pentru a face din fiecare un bestseller. Gasiti mai jos interviul cu el.
Iata ca vine o zi in an despre care se vorbeste a fi Ziua Indragostitilor. E o sarbatoare imprumutata, ca noi romanii o avem pe a noastra, pe 24 februarie, dar cum nu e la fel de spectaculoasa si de bine marketata ca Valentine’s DAY, preferam sa ne dam peste cap azi.
Ce semnificatie are? Ce-i asa special la ziua aceasta? Ce te face sa te comporti diferit?
Vad in jurul meu barbati agitati sa faca rezervari la restaurante, sa cumpere flori si cutii cu bomboane de ciocolata, sa rezerve camere la hotel, excursii romantice, petale de trandafir, baloane in forma de inimioara, etc. La randul lor tipele (more…)
Asta este o intrebare de 1000 de puncte. Cum este mai bine sa te apuci de o activitate oarecare (de obicei referindu-ne la activitati cu finalitate monetara)? Sa ai cel putin un partener sau e mai bine sa fii singur, pe barba ta?
Cred ca cel mai bun raspuns este DEPINDE. 🙂
Intamplator, am avut experienta bogata in ambele domenii, asa ca pot sa spun plusurile si minusurile fiecarei variante.
Sa le luam pe rand:
PARTENERIATUL
Avantaje:
“in unire sta puterea” vorba cantecului. Vin oamenii, pun la comun ceva si impart proportional roadele activitatii. Este foarte fain mai ales daca face sens acest calcul aritmetic: 1+1=3. Evoluezi mai accelerat in echipa. Poti sa iei un credit mai mare. Poti sa faci o activitate la un nivel mai mare decat singur. Lucrurile merg mai repede. Si face sens logic sa ai 30% dintr-un milion decat 100% din 100k. Unii nu au bani, altii nu au timp, altii nu ii duce capul dar au alta resurse… Te completezi reciproc.
Acum ceva vreme, am avut o surpriza placuta. Am fost la un prieten in vizita, care se mutase intr-un cartier rezidential nou, de blocuri. Si toti locatarii ma salutau si zambeau, de parca ne cunosteam de o viata.
Evident, la inceput ma uitam mai chioras la ei, mai circumspect. Intr-un oras atat de individualist ca Bucurestiul, in care gradul de incredere in ceilalti este cel mai scazut din Europa, e dubios cand vezi oameni straini zambitori. Ulterior mi-am dat seama ca starea de normalitate “normala” este diferita de ceea ce experimentam majoritatea de noi zi de zi. Normal este sa te implici in viata comunitatii. Normal este sa iti ajuti vecinii si pe straini. Normal este sa ai satisfactia facerii de bine.
Faceam o comparatie intre ce se intampla intr-o stare de urgenta la americani, fara de romani. Americanii traiesc intr-o cultura a eroului. Toate filmele hollywood-iene se termina cu happy end. (more…)
“Eu sunt Gigel si am dat faliment de 3 ori.” Nu este o afirmatie pe care sa o auzi foarte des intr-o convorbire, corect?
Am identificat ceva fascinant. Il numesc “principiul sinceritatii socante” (posibil sa existe deja in literatura de specialitate, dar nu am stat sa ma documentez).
De pilda, am vorbit cu unii oameni, care sunt EXPERTI in relatia cu femeile. Un fel de “Hitch” ai Romaniei. Si dupa ce am povestit ore intregi cu ei, am reusit sa extrag un fir rosu, care mi se pare foarte interesant.
Pentru cunoscatori, Eli Locker din Serialul Lie to Me practica acest principiu 🙂
Sinceritatea dusa la absurd ajuta mai mult la crearea si consolidarea unei relatii interumane decat cosmetizarea adevarului.
Cu alte cuvinte, decat sa spui ce smecher esti, mai bine spui (more…)
Eu personal nu am fost niciodata un mega fan al ATENTIEI LA DETALII. Asta e doar un defect al meu, dintr-o lunga lista 🙂 In orice caz, acum sunt muuuuult mai atent la detalii decat eram in trecut 🙂
Cel mai dureros am resimtit acest punct de imbunatatit cand lucram la multinationala si trebuia sa fie totul PERFECT. Va puteti imagina cum s-a simtit un om varza cu atentia la detalii pus intr-o postura de mare responsabilitate pentru cel mai mare brand de pe planeta. 🙂 Pentru mine a fost o perioada de evolutie personala extrem de rapida. Evoluezi sau mori.
Evident ca am evoluat, si am vazut ce inseamna sa te comiti la o calitate superioara. Inainte de asta, ma ghidam dupa drumul cel mai scurt dintre doua puncte, sau in functie de efortul minim necesar pentru asigurarea functiei minime.:)
LASA CA MERGE SI ASA!
Asta e un obicei al nostru, al romanilor, care este de foarte multe ori foarte daunator brandului personal. Pune-ti urmatoarele intrebari:
Ai zbura intr-un avion facut de cineva care zice “Lasa ca merge si asa”? Ai conduce o masina facuta de cineva care zice “Lasa ca merge si asa”? Te-ai opera cu incredere la niste chirurgi care zic: “Lasa ca merge si asa?”
Un roman neaos cu un patent, o sarma si un superglue rezolva orice problema tehnica ivita. 🙂 (more…)
Nu am timp.
Nu am bani.
Nu am prieteni.
Sunt obosit seara cand ajung acasa.
Trebuie sa imi platesc ratele.
Au fost altii cu tupeu inaintea mea.
Sistemul de educatie din Romania nu m-a educat.
Nu am pile.
Sunt altii mai destepti decat mine (ma rog, asta e o scuza rar intalnita la noi;) )
Sunt urat/grasa.
Sunt pofticios.
Cainele mi-a mancat tema pentru acasa.
Nu am haine potrivite.
Nu am masina. etc, etc.
Scuze exista pentru orice. Cand stii LOGIC ca trebuie sa faci ceva, FA-O. Nu o mai amana. Viata e scurta si oportunitatile trec repede. FA-O ACUM. Orice piedica ti-ar apare in drum, cu exceptia cazului cand esti mort, poate fi depasita. Trebuie doar sa vrei cu adevarat + si sa muncesti perseverent sa o obtii.
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Eu personal m-am saturat de genii pustii, experti in diverse domenii de activitate, care nu iti mai raspund la telefon si te lasa cu fesele in balta. 
