Vorbeam cu cineva care spunea ca nu poti sa iti faci pile si era foarte agresiv in aceasta directie, de parca ar fi detinut adevarul absolut. “Cei care reusesc, reusesc pentru ca au pile si daca nu ai pile nu ai sanse sa faci nimic”.
Vestea buna este ca FIECARE din noi poate sa isi creasca activ lista de pile, cunostinte si relatii. Si aici va impartasim cateva din aceste metode pe care le folosim noi, care sunt normale, de bun simt, nu de chirurgie pe creier. Si care ne ajuta sa evoluam mai accelerat!
IN PRIMUL RAND ESTE O CONDITIE SINE QUA NON
Cel mai important fapt este ca tu sa ai o plusvaloare, care sa te diferentieze de ceilalti si sa nu iti fie rusine sa zici care e aia. Un fapt pentru care prietenii tai sa se mandreasca ca te cunosc. Si sa te recomande pentru ceva anume. Apropo, prietenii tai te recomanda la ceva? Sa fii un instalator SERIOS si BUN. Sau sa fii un expert in e-marketing recunoscut. Sau sa stii sa dansezi extraordinar pe sarma. Sau sa fii un blogger bun. Sau un inginer de constructii care sa fii recunoscut pentru calitatea muncii tale. Sau nu esti nimic, dar te asculta lumea ce spui (esti un influentator de fapt). Sau sa fii putred de bogat. Sau taica-tu sa fie procurorul general al Romaniei sau comisar la Garda Financiara. Sau sa fii un bun programator pe Drupal. Sau o invatatoare care sa stie sa faca meditatii la engleza foarte bine. Trebuie MUSAI sa ai un diferentiator.
Odata ce ai acest diferentiator, ideea este cum ajungi la respectiva viitoare pila, ca sa te pui in valoare. Pentru ca singura modalitate prin care o potentiala pila devine pila este daca el/ea percepe ca tu il poti ajuta cu ceva, direct sau indirect. Altfel vei fi doar o curiozitate intalnita intamplator. Deci tu trebuie sa il ajuti pe pila sa inteleaga ca si tu esti o pila pentru el 🙂
5 MODALITATI PRIN CARE SA ITI CRESTI LISTA DE PILE
Metoda #1. Foloseste-ti prietenii existenti. Cine a auzit de legea celor 6 grade de separare stie ca orice om poate ajunge la alt om din maxim 6 conexiuni. Adica eu pot ajunge la … (sa ma gandesc) la Maradona. Pai il stiu pe media managerul de la Coke, care il stie pe media managerul din Argentina, care il stie pe x care il stie pe Maradona.
Deci poti sa apelezi la prieteni (cea ce in mod normal fiecare om face asta) sa te puna in legatura cu X sau Y.
Metoda #2. Du-te la evenimente. Exista asa numita “socializare” la care strainii sunt experti si noi romanii suntem extrem de slabi. La evenimente de obicei cautam din priviri oameni pe care deja ii stim, si vorbim cu ei. E fain, dar nu aduci sange proaspat in instalatie. Trebuie sa iti cresti cercul de cunostinte. Asa ca, in timp ce stam si molfaim din mancare sau bem un cico, pune ochii pe cineva care nu il stii si agata-l. E foarte simplu. Si spre deosebire de agatarile in sens romantic, aici oamenii apreciaza toti. E un interes autentic. vrei sa stii omul ala cine e, ce face, ce vinde, cu ce se poate lauda, ca sa vezi cum te poate ajuta el pe tine si mai ales cum il poti ajuta tu pe el. Te duci, vorbesti cu el, faci schimb de carti de vizita si treci la urmatorul. Idealul ar fi ca la finalul evenimentului sa ai cat mai multe persoane cu care sa fii facut un contact de business calitativ. Calitativ inseamna sa ramana ceva dupa discutia cea scurta, nu e fast dating de 2 minute, ca sa bifam cat mai mult. Ajunsi acasa, ii dai omului pe mail un follow-ul.
Metoda #3 – Baga-te in seama. Vrei sa il cunosti pe Ghenea de exemplu? Baga-te in seama cu el. Da-i un mail. Suna-l. Abordeaza-l la evenimente. Stabileste o intalnire cu el. Primul pas catre o relatie este sa il cunosti pe om. Asta nu inseamna ca daca ai dat mana cu el il pui la capitolul pile. Dar daca te-ai vandut bine si in capul omului este semnul egal intre numele tau si plusvaloarea ta (IULIAN = Persoana INSPIRATIONALA, WILMARK = organizator de petreceri cu caracter latino, etc), atunci ai sansa ca daca apare oportunitatea, tu sa fii top of mind si sa te sune. In general, tupeul este extrem de util, mai ales cand esti mic. Pentru ca atunci nu te baga nimeni in seama. Si cum se zice “copilul care nu plange nu este hranit” este interesul tau sa fii cat mai vizibil.
Metoda #4 – Fii cat mai vizibil. In general, cei cu “gura mare” ajung sa aiba si expunerea cea mai mare si automat sansele lor de vizibilitate cresc. In plus, multi oameni au sansa ca atunci cand se prezinta unei potentiale pile, acela sa zica “Am auzit de tine”. Foarte frumos.
Metoda #5. Fa-le viitoarelor pile un training gratuit. Sau o demonstratie. Esti meserias? Adica cu adevarat meserias in domeniul tau? Sau mai bine zis vrei sa fii perceput ca un meserias? Ei bine, de ce nu vrei sa impartasesti si la altii din ceea ce stii? Fa un minitraining gratuit pentru prietenii tai si cunoscutii lor care ar fi interesati sa afle niste chestii CARE SA II AJUTE din domeniul tau de activitate. Tu mai ajuti si pe altii, si respectivilor o sa le ramana intiparit in cap faptul ca tu esti GURU in domeniul tau.
Cine zice ca nu poti sa iti cresti lista de pile, cunostinte si relatii e … ne-informat :). Si partea interesanta e ca daca el crede lucrul asta, pentru el chiar asa si e. Daca nu crezi in ceva, sunt sanse mici sa vina acel ceva si sa te loveasca din cer, din porunca divina. Norocul ti-l faci intr-o foarte mare masura cu mana ta.
Sper ca nu am vorbit prea din carti… 🙂 Noi incercam din greu sa facem aceasta socializare pentru noi personal, cu toate ca ne este greu. Este greu, dar satisfactiile sunt incredibile.
Foarte multi dintre noi se plang ca nu sunt apreciati la munca. Spunem ca ar trebui sa primim mai multi bani, ca meritam mai mult. Spunem ca suntem sub-platiti.
Solutia e foarte simpla: daca vrei sa castigi cat meriti, devino antreprenor. Atunci, la final de luna, cat castigi este EXACT cat meriti. Nici mai mult nici mai putin. Deci frustrarea de a nu fi apreciat (si retribuit corespunzator) va dispare. Nu poti sa zici ca seful tau nu iti da salariul care il meriti. TU esti seful tau 🙂
Ca multe alte lucruri in viata, exista o balanta. Pui plusuri si minusuri si vezi care e mai avantajoasa.
Evident, nu toata lumea poate deveni antreprenor. Majoritatea din oameni nu au ce le trebuie pentru asta. Mai ales daca le place sa aiba o senzatie de plasa de siguranta 🙂
Oricum este o experienta care se poate transforma pentru multi dintre voi intr-un nou stil de viata 🙂
Avantajul major al unui parteneriat este ca sansele sa se intample obiectul parteneriatului cresc dramatic. Pentru ca in general partenerii trag unul de altul, isi dau suturi in fund reciproc, nu ii lasa pe ceilalti sa renunte. E ca mersul la sala. In 2, sansele de abandon scad dramatic.
Poate merita sa faci un parteneriat.
Evident mai sunt si dezavantajele unui parteneriat. Ca ceilalti te pot fura, ca iti vine sa ii bati daca nu sunt de aceiasi parere cu tine, etc. Dar asta e, trebuie sa analizezi cu atentie si plusuri si minusuri.
In orice caz, daca ti-e lene sau crezi ca nu esti destul de puternic sa duci la bun sfarsit ceva, fa-o in echipa. Exemplu: sa te lasi de bautura, sa slabesti, sa faci un proiect complex, sa castigi niste proiecte europene, sa faci o firma sa mearga, etc. Suna un prieten 🙂
Va mai aduceti aminte cand erati mici si unora din noi ne placea sa ne jucam cu copii mai mari? Era mai cool, aveai de invatat mai multe de la ei, era inspirational. Vroiam sa evoluam mai repede, sa ne facem mari 🙂 Oare de ce nu mai avem aceleasi dorinte si acum, cu aceiasi intensitate? Oare de ce multi din noi nu vor sa se joace cu “copii” mai mari si acum?
Dupa ce am filmat o gramada de oameni interesanti, ne-am dat seama ca la multi dintre ei se regaseste in discursul motivational problema ANTURAJULUI. Foarte multi oameni sunt intr-un anturaj care ii trage in jos. Si se mira ca nu evolueaza. Solutia ar fi ca cei care simt ca e ceva gresit in cercul lor de prieteni sa puna mana si sa isi schimbe anturajul. Do it.
In general anturajul se mosteneste sau se creaza. Oamenii pe masura ce inainteaza in viata isi fac cercuri de prieteni. Prieteni de la generala, liceu, facultate, munca, etc. Dar unii din ei evolueaza, majoritatea stau pe loc. Daca este sa te uiti statistic, anturajul reprezinta majoritatea oamenilor.
Intotdeauna, oamenii care vor sa mearga mai departe simt nevoia sa vorbeasca cu oameni aspirationali, cu oameni cu aceleasi valori cu ei, cu oameni de la un nivel mai mare. Oameni care, dupa ce vorbesti cu ei, simti cum iti creste creierul, cum vezi noi posibilitati, noi orizonturi. Oameni care te inspira si care te fac sa vrei sa zbori. Genul asta de oameni exista. trebuie doar sa ii cauti. Unii iti pot deveni prieteni. Altii doar cunostinte. In ambele cazuri, se justifica sa ii cunosti.
Prietenii nostrii sunt o reflectare a noastra.
Apropo, cum se desfasoara o iesire la iarba verde la voi? Discutati idei, concepte? Sau discutii faptice de genul: Am venit cu 80 la ora…. Cred ca m-a luat radarul…. Masina ta cat consuma. … Da-mi si mie mustarul… Carnea asta e bestiala… facem o tabla? da-ti cu crema, ca te prinde soarele…v-am pupat.
Sunt prieteni si prieteni. Unii poate ca sunt buni la suflet si te simti bine cu ei asa cum sunt. Altii poate ca au IQ de 4 cifre, dar sunt handicapati social. Altii poate sunt oameni normali, care se simt bine sa vorbeasca platitudini. Si tot asa. Majoritatea poate sunt de fapt cunostinte, nu prieteni. Dar foarte mult conteaza sa iti imbunatatesti cercul de prieteni daca nu esti perfect multumit. Pentru ca prietenii ti-i faci si ti-i cultivi. Daca nu ii cultivi, ca o gradina, cad in paragina. Si e pacat.
Tot ce conteaza este sa ai persoane cu care sa poti sa cresti impreuna, cu care sa ai ce sa faci impreuna si cu care sa va ajutati, sa va faceti viata mai frumoasa.
George Lacatus, reporter investigatii la Romania Libera si sunt RROM, lucru de care nu mi-e rusine.
Planurile parintilor mei era sa ajung ofiter in armata.
Am picat al 3-lea. Dupa 3 zile au venit niste politisti la mine acasa si mama s-a speriat. Mi-au zis ca sunt in primii zece picati, si ca e un loc liber la SPP, si ca din cei zece or sa aleaga pe cineva. Principalul atu – o gramada de diploma si medalii castigate la concursurile de judo. Dupa alte cateva zile, i-au comunicat ca nu l-au aprobat. A fost prima cadere psihica 🙂
Am stat 1 an acasa, somer. Am dat din nou examen la Academia Militara, am picat din nou.
Parintii m-au trimis la munca – Am sapat santuri cateva luni 🙂
Am dat examen la un colegiu pedagogic la Focsani si am intrat. Am si predat limba engleza la 2 scoli.
Primul contact cu presa a fost din intamplare. Am facut misto pe baza unui film si un prieten care a auzit “mistocareala” a zis sa o facem la radio, in direct. La radio in Ramnicul Sarat. Prima emisiune: am clacat. mi s-au muiat picioarele, mi s-au muiat mainile, nu am reusit nimic.
Ulterior am inceput incet, incet ce inseamna radio. Am devenit reporter, am realizat niste emisiuni pentru tineri.
6 luni – cursuri intense de jurnalism, cu cei mai buni profesori din america si romania : Claudiu Saftoiu, Marian Chiriac. In octombrie 2000 am ajuns la Curierul National, sa fac practica. Am ramas 4 ani – aici am invatat sa scriu. Sunt multe chestii pe care nu le inveti la facultate. Sa extragi esentialul este foarte greu. Am incaput pe mana Monicai Slavic. Daca nu faceam fata, stiam ca trebuie sa ma intorc acasa.
Am tras de mine!
Am fost chemat la Cotidianul. La sectia investigatii l-am intalnit pe Liviu Avram, un “mic monstru sacru”.
In 2006 am avut ascensiunea cea mai mare.
Am intrat in arhiva loteriei romane pe ultimii zece ani, sa vad de ce NU se castiga potul cel mare.
La inceput potul se dadea saptamanal, ulterior se dadea de 5 ori pe an. M-am interesat in alte tari, unde era loterie. Si era imposibil ca procentul de castig sa cada in halul asta. Dupa ce am publicat ancheta asta, subiectul a explodat. A fost dezbatut, talkshow, etc. Un matematician mi-a aratat ca ce se intampla la loterie calca toate regulile. Vreo 3 luni am urmarit subiectul. Dupa 3 luni, intreaga conducere Loto a fost demisa, vicepresedintele Copos a demisionat.
In 2007, la concursul organizat de Clubul Roman de Presa i-a dat premiul: cel mai bun jurnalist al anului.
Din 2009 sunt la Romania Libera.
Incercam sa formam alti tineri jurnalisti Rromi.
Eu ma duc la o scoala din Ferentari, ca sa ajut copii rromi sa isi depaseasca conditia.
Tatal meu mi-a zis: “La Bucuresti, ca sa reusesti trebuie sa fii mai bun decat 1000 de romani la un loc.”
Smiley: “Sunt cantautor, sunt producator, cochetez cu managementul si marketingul muzical, am produs cativa artisti de succes in Romania si planuiesc sa mai produc vreo 100-200.
Am reusit sa-mi cladesc o echipa la HAHAHA PRODUCTION de care sunt mandru, cu oameni care imi sunt prieteni, cu oameni care imi sunt alaturi in tot ceea ce fac, cu care planuiesc sa merg foarte departe, nu numai in industria muzicala nationala ci si internationala.
Am plecat din pura pasiune. In clasa a 5-a, a 6-a m-am indragostit de chitara clasica in special si l-am batut pe tata la cap pana mi-a luat chitara.
Eu am fost un copil foarte incapatanat, asa ca era greu sa se inteleaga cineva cu mine cand imi puneam ceva in cap, ceea ce se intampla si acum: daca eu vreau sa fac ceva, e greu sa ma convingi sa nu mai fac.
Am inceput cursurile de chitara la Liceului de muzica Dinu Lipati din Pitesti, am facut asta in paralel cu scoala, la un moment dat a trebui sa renunt la cursuri pentru ca urma sa dau admitere la Liceu.
Parintii imi spuneau “E bine ca faci asta, e bine ca ai un hobby, dar hai sa nu uitam ca trebuie sa inveti, sa iei la Facultate, sa-ti faci si tu un viito, ca asta cu muzica e o vrajeala. Ce, tu nu ai unde sa ajungi, n-ai ce sa faci.” In Romania atunci nu era nimic, adica era foarte greu sa faci asta ca si meserie, mai ales ca, fiind din provincie, te gandesti: la Bucuresti este greu, nu cunosti pe nimeni, nu stiai de unde sa o apuci.
Nu stiu daca mi-am dorit vreodata sa fiu cantaret, sa fiu pe scena, sa fac asta ca si meserie. Eu am asta pentru ca imi placea foarte mult.
Cand am terminat Liceul, am continuat sa studiez chitara. Eu nu sunt un mare chitarist.N-am studiat intratat de mult incat sa devin un chitarist. Acum ma bucur ca nu am studiat intratat de mult, pentru ca probabil as fi ajuns un chitarist. 🙂
Cand eram mic, in Generala, eu nu spuneam, nu ma gandeam ca o sa ma fac muzician sau o sa fac muzica, ca si cariera, ca si alegere in viata si ba vroiam sa ma fac doctor, ba economist, ba bancher, ba vise ale parintilor care isi doreau ce e mai bine pentru copilul lor.
Am intrat la Liceu, si aparuse moda cu Genius, 3SE, aparusera toate trupele si era deajuns sa te cunosti cu cineva, sa fii vecin cu cineva si sa aveti o pasiune comunca pentru muzica si era de ajuns, iti faceai trupa. Si se faceau trupele, fiecare de bloc avea o trupa. Ne-am facut o trupa, am cantat, am facut muzica, ne-a facut placere.
La un moment dat, printr-o cunostinta comuna tatal meu a reusit sa trimita un demo d-lui Gyuri Pascu. Daca ascult acum ce faceam atunci pot sa spun ca suna foarte prost, dar toate inceputurile sunt greoaie, toate inceputurile sunt cu piedici, cu dezamagiri, cu deprimari totale: “domne’ nu suntem buni, nu suntem noi pentru asta, nu suntem indeajuns de buni, si asa mai departe”. Norocul nostru a fost ca Dl. Gyuri Pascu a inteles ca suntem niste pustani care incercau atunci sa faca diferenta, sa faca altceva. Si intradevar, aveam un alt aer. A avut incredere, ne-a ajutat sa facem un album, la care a contribuit si cu versuri si cu compozitii si ne-a ajutat. pentru noi a fost o experienta WOW. Prima oara intr-un studiou profesional, in Bucuresti, si ne-a ajutat experienta cu dansul, desi nu am ajuns nicaieri cu treaba asta. Nu ne-a dus nicaieri, a fost o bucurie pentru noi si pentru prietenii nostri si pentru familiile noastre, dar ca si experienta personala si experienta profesionala a fost o intorsatura mare pentru noi si pentru mine in special.”
Stiti filmul “Forrest Gump”, cu Tom Hanks? E un film foarte cool, despre un tip cu IQ de 76, care se bucura de viata, vede partea plina a paharului si care reuseste sa faca foarte multe lucruri, care il implinesc.
Este un film extrem de inspirational. Te uiti la omul ala, nu dai doi bani pe el la inceput, dar pe urma iti dai seama ca te inseli. Aparentele inseala.
Acel film spune ceva despre reusite in viata si relatia lor cu IQ-ul respectivei persoane.
In general, nu exista o relatie direct proportionala intre IQ si succesul unei persoane in viata.
Si un corolar al acestei “teorii” – In general, nu exista o relatie direct proportionala intre IQ si fericirea unei persoane.
Sunt cateva aspecte care merita discutate.
#1. ce inseamna success in viata. Pentru unii inseamna sa castige multi bani (si cuvantul “multi” poate sa difere enorm, in functie de asteptarile omului respectiv). Pentru altii inseamna faima. Pentru altii inseamna sa aiba satisfactia de sine ca au ajutat niste copilasi sa invete limba franceza. Societatea ne implanteaza in cap niste modele, pe care incercam sa le atingem, intr-un spirit de turma mai mare sau mai mic
#2. de ce unii ating succesul mai usor decat altii? Si de ce IQ-ul nu este un factor hotarator. Educatia ne spune ca logic, cu cat esti mai destept, cu atat ai sanse sa reusesti mai multe in viata, corect? Sunt exemple nenumarate, prin care oamenii mai needucati sau mai prosti au joburi mai prost platite si automat sunt categorisiti ca ne-avand succes. Pe de alta parte sunt milioane de oameni cu facultate (care teoretic sunt mai destepti decat cei fara facultate, nu? 🙂 ) si care castiga 2 lei pe luna.
Determinarea si ambitia sunt factori mult mai puternici in obtinerea succesului decat IQ-ul. Asa, sunt foarte multe genii pustii. Branza buna in burduf de caine. Care au creier, dar sunt lenesi. Si atunci successul lor este sub-optim. Pe cand sunt foarte multi oameni fara veleitati de IQ de 150, care au ambitie si care reusesc prin persistenta sa castige ceea ce altii nu reusesc. Evident, ca sunt si mai multi oameni cu IQ mic care sunt si lenesi si atunci aceasta combinatie devastatoare ii face sa fie paraleli cu succesul.
Conteaza sa ai acel foc interior, in stomac, care sa il simti ca e acolo, si care sa iti dea energia sa FACI lucruri, sa te misti, sa evoluezi. Pana la urma evolutia personala este… personala. Tine de tine sa mergi mai departe, fara sa stai si sa analizezi orice detaliu, orice sansa ca activitatea ta sa dea gres.
Un bun prieten care a facut MBA-ul a zis ca ii pare rau, ca facand aceasta forma de educatie superioara l-au invatat sa vada intr-o potentiala afacere milioane de motive pentru care ea nu va merge. MBA-ul ajuta foarte mult optimizarilor proceselor existente si mai putin partilor aventuroase, inovative.
Asadar, daca vrei sa iti atingi visurile, nu mai sta. Du-te catre ele de acum. Nu mai astepta. Alearga catre ele. Timpul este limitat 🙂
Wilmark: Intr-o zi cu soare am ajuns la Wilmark, la Academia de Baile, pe la coltei. Desi trebuia sa vorbeasca 10 minute, a vorbit 40. 🙂 Si povestea lui este una foarte fascinanta, a unui om care a plecat de la zero aici, si cu multa daruire, consecventa si indarjire a reusit sa intre in viata. Este un model de urmat!
Wilmark Riso, nascut in Columbia, actual cetatean roman (o mare realizare pentru mine 🙂 )
Am inceput prin a fi trimis la scoala de pictura, canto, diverse arte de tatal meu, care e poet.
Faptul ca eram inconjurat de lumea cosmica a tatalui meu m-a influentat.
Am fost un copil mai introvertit. Nu eram petrecaret. Colegii mei aveau cele mai misto gagici, cele mai proaste note, etc…
Eu invatam bine, stateam acasa, incercam sa nu fac cheltuieli mari (mai ales dupa divortul parintilor)
Imi placea biologie, fizica, desen, dans (dar nu foarte tare), canto (facem parte din cor).
Primul proiect interesant din viata mea: mai, ia sa organizam ceva pentru scoala: radioul scolii.
Aveam spatiu de difuzare 2 momente x 20 minute, cand erau pauzele din liceu, cand puteam sa emitem 🙂 Eram foarte restrictionati foarte mult.
Am aplicat pentru o bursa de studii in strainatate – Romania avea cele mai multe sanse. Au o facultate de petrol extraordinara.
Aceasta plecare a insemnat o schimbare radicala! Daca cresti intr-o caverna, universul tau va fi o caverna. Plec la hagi, la nadia comaneci. A fost GREU. In germania, unde am facut escala, am inceput sa plang.
Cand am ajuns in Romania, totul era gri, era toamna, era frig. Cat mai avem pana ajungem in bucuresti? Pai, suntem in bucuresti 🙂 – 1994
Eu veneam dintr-o tara colorata, plina de exotism, sa vad cladiri care semanau una cu cealalta, gri – a fost un soc puternic
Am intalnit birocratie. Alt soc. Am facut 7-8 ore cu trenul personal de la Bucuresti la Pitesti. Alt soc.
Am mancat niste chestii traditionale, din butuci si hartie de ziare :))
O doamna f draguta l-a dus de la Gara pana la administratorul caminului de la facultate (ca l-a vazut ratacit).
Am invat lucruri nu tocmai ortodoxe 🙂
Secretul: trebuie sa te adaptezi situatiilor
A inceput sa vina in Bucuresti cand s-a deschis prima discoteca latino. Facea cursuri de dans, 10 lei pe curs.
Era bine, dar mai trebuia ceva.
Muzica latinoamericana iti da nebunia aia de a trai 🙂
Imi trebuie o emisiune la radio – am facut proiect in powerpoint. Doar radio total l-a contactat. N-a mers.
Poate trebuie imbunatati proiectul. Keep walking… A mai trecut un an de zile. Mi-am facut si o trupa de dans si faceam showuri.
A trimis din nou. Nu i-a raspuns nimeni.
Gandurile care le ai tu trebuie sa fii foarte entuziast si sa le transmiti mai departe.
In loc sa vorbesti vorbe cu cunoscutii, mai bine zici efectiv ce vrei sa faci. Asa a ajuns la un radio, prin recomandari.
Fii perseverent, fii consecvent.
– El si mihai dobrovolschi sunt 2 persoane total diferite, care au ramas prieteni dupa experienta ProFM
– Emisiunea Rondul de dimineata a iesit exact ce si-a dorit. Ii placea ca putea sa implementeze tot ce vroia
– A invatat limba romana foarte bine. Directorii i-au zis “daca mai inveti romaneste si mai bine, nu vom mai avea nevoie de tine:) ”
– Erau prea multi directori si toti aveau pareri si idei si noi eram executantii. La un moment dat, Dobrovolschi a plecat.
– Ma enerveaza sa vad oamenii iarna in parlapac, tristi, cu painea la subrat, mergand aplecati. Trebuie sa fii veseli, sa isi traiasca viata.
– Salsa iti va schimba viata. Academia de baile. Nu e doar dans.
– Oamenii vin de placere aici. Premiul pentru copii este sa vina la cursul de dans 🙂
– Vroiau sa fiu dansator pentru Dansez pentru tine. Pe urma vroiau sa fiu coregraf. Si la final mi-au propus sa fiu juriu. a fost WOW.
– Oboseala, si parul alb si ficatul meu au avut de suferit de la prea putin somn 🙂
– A fost aceasta parere preconceputa – cine danseaza e poponar. Emisiunea “Danseaza pentru tine” a reusit sa schimbe parerea oamenilor.
– Spre deosebire de alte tari din europa, oamenii de aici pot sa invete mai usor sa danseze
– Multi oameni, ca si mine, isi trag energia din muzica
– Marea satisfactie, Academia de Baile nu este afacerea mea, este familia mea. Iesim impreuna, vacantele impreuna.
– Cea mai buna afacere este sa iti alegi corect partenerul de viata. Iubita mea este punctul meu de echilibru.
– Sunt anumite lucruri la care nu ma pricep si la care ea ma tempereaza/indruma/sprijina si ca echipa reusim sa facem multe.
– nu mai reusesc sa predau decat la anumite grupe.
– agentia de evenimente – e lucrul care hraneste numele wilmark (aici ne dezvoltam creativitatea, facem petreceri) Nu stam la masa… noi cu voi ne dansam si ne distram 🙂
Daca va place povestea lui Wilmark, trimiteti-o si la 1-2 prieteni de-ai vostrii, ca sa ii inspirati 🙂
Stiti bancul cu limbricul? E cam dubios, dar are o morala foarte importanta.
Unii din prietenii nostrii il stiti, ca v-am delectat cu el cu alte ocazii 🙂
Si ca sa nu oripilez si pe cei care sunt persoane sensibile, o sa ii rog pe cei care vor sa afla bancul, sa ne spuna la go-arond-startevo.com si il trimitem pe mail. Eu zic ca merita 🙂
Cred ca aceasta teorie personala o sa fie una din contributiile noastre la istoria umanitatii 🙂 Este o teorie testata pe pielea noastra, a fost demonstrata si atunci merita sa fie promovata mai departe, poate te ajuta si pe tine.
Ce zice aceasta teorie: In viata ai cateva momente care sunt cruciale. Intalnesti oameni wow care te inspira, intri la facultate, da o masina peste tine, ai o idee geniala, obtii un contract deosebit, iti intalnesti viitoarea nevasta, etc.
In functie de deciziile pe care le iei, aceste puncte cruciale din viata ta, devin puncte de inflexiune, care te pot duce in mai multe directii.
Ideea geniala este ca poti IN MOD CONSTIENT sa iti cresti numarul acestor puncte de inflexiune, care sa te ajute sa evoluezi mult mai accelerat decat ai visa vreodata. Cu alte cuvinte, sa iti faci norocul cu mana ta.
Cu totii spunem ca X-ulescu a avut noroc in anumite circumstante, noroc care l-a propulsat mai departe. Dar nu vedem ca si noi daca vrem, putem avea asemenea puncte de inflexiune zilnice! Nu doar de 3 ori in viata! Tine de noi sa ne crestem sansele 🙂
Sa abstractizam putin, de dragul exemplului:
Ex 1: Sa zicem ca puneti mana pe telefon si formati un numar telefon aleatoriu. Raspunde cineva si intrati in vorba. S-ar putea ca la capatul celalalt sa fie o persoane pe care sa o cuceriti cu farmecul dvs personal si sa va deschida noi porti in viata sau cariera. Doar ca ati format un numar aiurea, din greseala sau nu.
Ex 2: Sa zicem ca sunteti singuri si vreti sa agatati o persoana de sex opus. Daca va cresteti numarul de incercari de agatare, statistic vorbind, sansele ca cineva sa va pice in mreje cresc direct proportional. La fel daca trimiteti CV-uri. Una e sa trimiti 5 CV-uri intr-o luna si sa te miri ca nu te suna nimeni si alta e sa trimiti 1000 CV-uri. La fel si in vanzari. Si in enorm de multe alte domenii.
Ce iti sugeram noi? Creste-ti singur numarul de puncte de inflexiune personala in domeniile care te intereseaza. Pentru ca atunci o sa ai sanse infinit mai mari sa reusesti ceea ce iti propui 🙂
Hai sa ne jucam putin cu termenii din dictionar. “Este bine sa fii lacom.” 🙂 Si in acest moment multa lume habotnica spune “Huo! Pacatosule! O sa arzi… O sa… Vino pe calea cea buna, etc”
Da, eu personal (Noro), consider ca e bine sa ai un grad oarecare de lacomie. Nu foarte mare, dar suficient de mare cat sa VREI MAI MULT.
In plus, termenul “Lacomie” este unul cu conotatii foarte urate. Dar nu e adevarat. Lacomia nu tine DOAR de bani si avaritie, asa cum s-a incetatenit. Lacomia inseamna sa vrei mai multe, sa faci mai multe lucruri, sa ai aspiratii mai mari si sa te dezvolti personal si pe cei din jurul tau.
Motivul #1: Cercetatorii au aflat ca persoanele lacome fac mai putin Altzheimer, pentru ca isi tin creierul ocupat sa macine tot timpul idei de cum sa mai faca ceva. Pe cand cei care erau zen si nu se gandeau la foarte multe lucruri au lasat creierul sa se ramoleasca.
Motivul #2. Persoanele lacome reusesc sa faca mult mai multe lucruri. Au realizari mai mari si satisfactii mai mari. Aici este si un dezavantaja, ca lacomia presupune o stare de frustrare continua latenta, dar care este satisfacuta din cand in cand de realizarile personale. Conteaza sa fii o persoana puternica si sa iesi pe plus (adica bucuria data de realizari sa fie MULT mai mare decat frustrarea necesara continuarii drumului).
Unii prefera sa fie lacomi sa castiga mai multi bani. Altii sunt lacomi sa ajute cat mai multi oameni. Altii sunt lacomi sa invete cat mai mult. Altii sunt lacomi dupa recunoastere. Altii sunt lacomi dupa invataminte. Altii sunt lacomi sa realizeze cat mai multe lucruri, ca sa se simta impliniti sufleteste.
Motivul #3. Poti ajuta mult mai multi oameni. Daca reusesti sa ai mai multe, la un moment dat poti sa dai mai multe celor din jurul tau. Si atunci devii lacom sa faci bine aproapelui tau. Si asta e un lucru superb, care iti da foarte multe satisfactii personale 🙂
Te-am convins sa fii putin mai lacom? Sa vrei mai multe de la viata? Si daca nu iti place termenul lacom, inlocuieste-l cu unul mai frumos 🙂
La Baneasa, langa padure, am vorbit cu dl Niels Schnecker. Zona superba. Omul foarte inspirational.
“Sunt consultant, sunt directorul unei firme de Drept International, Management Strategic si Inginerie Financiara. Firma noastra activeaza in 14 tari, in special in tari emergente.
Sunt in Romania din 1993. Am venit, am plecat, am venit, am plecat. Din 2002, Romania a devenit resedinta mea principala.
Eu initial am vrut sa fac medicina. La 19 ani vrei sa scapi cat mai repede de scoala. O varianta era dreptul.
Am terminat Drept, Finante si Economie.
Am lucrat in Anglia pe bursa. Trebuie sa stii cand sa te retragi. Am plecat in SUA, am lucrat ca avocat si consultant.
Mi-am dat doctoratul. Am fost implicat in proiectul Daramarea cortinei de fier, in anii ’85 – ’86.
Consultanta m-a dus prin toata lumea.
Cariera mea presupune 3 lucruri:
a. noroc in viata (omul potrivit la locul potrivit)
b. acumulare la cunostinte aplicate
c. foarte inventiv (mai ales in domeniul ingineriilor financiare)
Cu cat esti mai alternativ in gandire, cu atat ai mai multe sanse sa reusesti ca un consultant.
Foarte putini vin la tine preventiv. Clientii vin cand sunt probleme mari. Cand trenul a deraiat, vagoanele au luat foc si sunt morti pe sine. :)”
Tu cati bani castigi pe luna? 500 eur? 1000 ? 5000? 50,000? Te intereseaza cat castigi? Pe unii din oameni chiar nu ii intereseaza cat castiga (cel putin asa zic ei). Altii sunt focusati foarte mult pe cifre, pe crestere.
Am observat ca majoritatea oamenilor gandesc liniar, la scara mica. Si daca pleaca de la zero, visul lor este zero + 50% din zero, adica tot pe acolo.
Si cand vad pe cineva care castiga cu mult mai mult decat spera ei, gasesc instant explicatia: “Fura” sau “e patron” sau “sigur e ceva dubios”. Sau, cum zicea o cunostinta de-a mea la un moment dat: “Este imoral sa castigi mai mult de 1000 de eur pe luna” Hahahahaha.
Creierul uman are tendinta sa compare lucrurile in functie de cea ce stie. Si daca tot ce stie este universul lui limitat, atunci este foarte greu sa iesi din zona aia. De aceea toti zic “Think big”. Pentru ca daca nu gandesti la scara mare, o sa ai sanse maxime sa ramai la nivelul actual. Si poate ti-ar place sa te dezvolti.
Ce este de retinut este ca de tine depinde cati bani faci. Nu de seful tau. Nu de departamentul de HR. Nu de altcineva. De tine. Vrei mai mult? Du-te si obtine.
Vrei sa castigi 10,000 eur? Go for it. Vrei sa devii milionar? Sa iti zic un secret. Nu o sa ajungi niciodata un milionar cinstit daca esti angajat. Asta e. Puneti-va mintea la contributie si incepe sa muncesti, sa pui caramida peste caramida pentru viitorul tau.
Nu mai pierde vremea. Munceste pentru tine, pentru viitorul tau. Gandeste. Intreaba. Pune-ti mintea la contributie. Fii ambitios si o sa reusesti.
Sergiu Stoiadin, unul dintre cei mai cunoscuti impresari din Romania poveste pentru StartEvo foarte multe lucruri interesante din viata lui. Foarte multe :)) Avand in vedere ca sunt aproape 50 de minute puse cap la cap. Dar ne-a durut sufletul sa le taiem, asa ca le-am pus pe toate. Petru cine vrea sa faca o cariera in domeniul artistic e aur curat 🙂
– din Brasov, 38 ani, impresar Mandinga si alte cateva formatii
Un interviu foarte interesant de ascultat, desi cam lung 🙂 Nu ne-a lasat inima sa taiem nimic 🙂
– ar fi vrut sa fie sofer de troleu, dar avand parinti muzicieni, nu prea a avut de ales. 8h la vioara/zi x 8 ani
– “dar ce-ar fi le canti musafirilor nostri piesa x? “:)
– la noi prin casa treceau o gramada de artisti emeriti ai poporului
– vreo 3 luni a chiulit de la vioara, de la maestrul Voicu si l-a caftit tatal 🙂
– george vintila statea in cartier cu el
– vreo 10 luni a facut naveta bv-iasi, un tren personal care oprea in fiecara gara
– am fost 36 de oameni pe un loc. Erau doar 10 locuri. Eu am fost nepregatit, dar am intrat al 2-lea.Clujul mi-a schimbat viata. Am gasit un climat artistic senzational.
– am dat examen dupa cortina, la filarmonica
– am intrat la conservator si la filarmonica
– aveam fani de la babe pana la gagicute care veneau la filarmonica doar sa ma vada cantand
– mi-am dat seama ca muzica clasica va deveni falimentara
– am vrut sa creez ceva al meu, care sa nu depinda de nimeni. Asa a aparut Senzor
– am avut o trupa care a castigat vreo 80 de premii de jazz 🙂
– acu nu se mai face scoala. toti vor sa isi faca formatie
– eu am fost putin mai rebel
– trebuie sa crezi 100% in ceea ce faci
– cum la picat la “forme”
– eu am fost foarte iubit
– acum profesorii nu au de lucru, nu au cu cine sa lucreze.
– NU RENUNT. ma doare in paispe ca ma pica, eu ma duc cu astia 🙂
– eu tot timpul am vrut sa fac lucruri neconventionale
– am lansat industria cu butoaie in Romania – sistem a avut vanzari in 2002 de 7 miliarde
– caram butoaie de 20kile – asa am inceput
– stoiadin, nu ti-e rusine? vii dintr-o familie respectabila, parintii tai te-au trimis la filarmonica…
– restorul de la cluj – noi eram eroii lui. ne dadea o tuica…
– colegii mei – de la 22-23 ani nu au incercat sa isi urmeze un vis.
– am fost si nesimtit de vreo 2 ori. Premium Brands mi-a dat un Infinity QX56.
– m-au mancat multi de fund
– eu am inventat barterul pentru multe trupe din Romania
– am facut un concert de craciun la Cluj – confirmarea profesorilor: Asa concert nu a fost aici de 20 de ani. E important sa ai deadlinuri si paycheckuri de genul asta.Asta a fost cel mai important lucru, care m-a facut sa ies din muzica clasica.
– multe alte povestiri interesante 🙂
– la misto, are o idee de proiect, BABA – adica un ABBA cu babe 🙂 Ca in tara asta functioneaza pamfletul
– dupa ce mi-am dat demisia de la filarmonica, dupa ce am terminat colaborarea cu Sistem in 2003, stiam 5 oameni in bucuresti, stateam la o garsoniera, a fost foarte nasol
– un an am lucrat cu directia 5
– in 2005 au venit Mandinga. Eu nu stiam muzica latino. Dupa 6-7 ani, Mandinga este cel mai tare si mai complex proiect muzical din Ro
– Ma intereseaza mai putin cati bani au in portofel, ci ma intereseaza cum se uita oamenii la mine.
– sunt cativa oameni pe care ii apreciez foarte mult: Catalin Stefanescu, Andi Moisescu – sunt trendsetteri.
– am organizat peste 10,000 de petreceri de cand eram mic, dela gradinita, pana acum – au contat in meseria de azi
– e o mare diferenta intre impresar si manager, dar foarte putini inteleg diferenta
– nu exista training in Romania, nu exista NIMIC. Oamenii care predau acolo sunt praf, nu stiu sa faca nimic.
– radiourile care promoveaza muzica proasta fac milioane
– pe porno totul e perfect, pe politica da, pe muzica urmeaza…
– am avut noroc ca in anumite momente din viata mea m-am prins ce trebuie sa fac.
– e important sa crezi in ceea ce faci + sa iti asumi si sa ai argumente
– e foarte important sa nu te lasi, pentru ca te lasi.
– e o selectie, nu toti care isi pun ceva in cap chiar reusesc
– acum e mult mai usor pentru ca ai exemple.
– e foarte important sa te inconjori cu oameni cu care sa respiri, sa vibrezi ceea ce faci
– eu sper ca sa revine la muzica serioasa.
– cine face munca asta nu trebuie sa isi ia inspiratia din Romania.
– trebuie sa crezi foarte mult in ceea ce faci.
– am avut 4 sau 5 moment hotaratoare
– munca + noroc + un pic de dzeu – asta e reteta
– sa nu ma mai sunati sa imi trimiteti CD-uri cu copii care canta playback si vor sa apara la televizor, ca nu ma intereseaza 🙂
Cu totii frecam menta. Chiar e indicat sa ne luam pauze in acest scop. Problema e ca la majoritatea romanilor, aceasta activitate este cea principala. Suntem campioni la frecat menta, taiat frunza la caini, chill out, relaxare.
Frecatul de menta are 2 conotatii:
1. cand nu faci NIMIC
2. cand nu faci nimic pentru viitorul tau pentru ca muncesti prea mult. Ori ti-e lene sa faci si altceva, ori te pacalesti singur ca TREBUIE sa faci munca de rutina ca sa mananci si tu, ori ca esti prins la zid si esti intr-o rutina continua, care nu se mai termina niciodata si te trezesti cum trec anii pe langa tine fara sa faci nimic notabil. Si atunci, chiar daca muncesti de capiezi, esti la cooperativa “munca in zadar” si se cheama ca freci menta, in loc sa faci ceva care chiar iti place si care sa te scoata din acest ciclu continuu de munca-pat-munca-pat.
Fiecare din noi freaca menta. Este natural. Daca nu ai mai freca menta din cand in cand ai cadea de supra-epuizare. Si atunci frecarea de menta inseamna chill out, relaxare.
Oamenii au o tendinta naturala sa aleaga calea cea mai comoda dintre 2 puncte. Sa iesi din zona de confort nu este … deloc confortabil 🙂 De aceea, 99% dintre noi prefera sa stea acolo unde se simt bine si sa prefere sa traiasca cu frustrarile lor. Si comoditatea este asociata cu frecarea de menta. De aceea majoritatea din noi traiesc in sclavie. Decarteaza la banci, la viciile noastre, la acoperirea nevoilor de recunoastere sociala, etc.
Societatea in ansamblul ei indeamna la frecat menta. Stiti vorba: “Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese”? Foarte putine exemple de succes sunt promovate in presa, si majoritatea canalelor media (reviste, ziare, tv) cu rating urias se bazeaza livrarea de materiale de consum, bazate pe aceasta frecare de menta. Ne place si ne complacem. Asta e, frecatul de menta ne creaza endorfine, care ne stimuleaza centrii placerii. Chiar in cazul celor care muncesc in rutina, sunt frustrati dar nu vor sa iasa de acolo, rutina le creaza o placere, o stare de siguranta poate, care este greu de lasat pentru necunoscut.
Frecatul de menta este o problema nationala si personala. Frecatul de menta este o problema pentru fiecare din noi, care ne impiedica sa ne atingem potentialul.
Dragi concetateni, constientizati ca frecati menta si ati putea sa faceti altceva, mult mai cool, care sa va ajute pe mai multe planuri. Poate vreti sa castigati mai multi bani. Sau sa deveniti buni dansatori pe sarma. Sau sa stiti o noua limba straina. Conteaza enorm sa aveti clar obiectivul si sa nu va lasati lenea naturala sa interfereze cu el. Pentru ca trece timpul, miroase frumos a menta si ne vedem peste 1 an si tot acolo sunteti, cu aceleasi probleme.
NU mai frecati atat de mult menta 🙂 Mai concentrati-va si pe chestiile alea nasoale, care le tot amanati, precum ganditul la viitorul vostru si munca eficienta in a-ti atinge obiectivele proprii. Si o sa va creeze mult mai multe endorfirne pe termen lung:) Bafta .
Paste Fericit si multa inspiratie ca sa va urmati visurile!
In aceste zile, cat stati cu burta in sus si bagati la mat chestii colesterolice, incercati sa va resetati si sa va ganditi ce ati putea sa faceti care sa va dea o plusvaloare cat mai mare. Cautati inspiratie, ganditi, fiti inovativi si dupa pasti, trageti aer in piept si apucati-va de munca distractiva 🙂
Noi am fost azi inspirati si am facut aceste oulete cu mesaj pentru voi. 🙂 Sa ne auzim sanatosi dupa 🙂
Te vezi cu o cunostinta veche dupa cateva luni. Inexorabil, apare intrebarea “Si tu ce mai faci?”. Si in proportie de 80% raspunsul este NIMIC DEOSEBIT, cu variatiunile NU MA LAUD CU NIMIC sau TOT, CUM MA STII… sau MUNCA MULTA. (asta cu munca multa si eu o mai zic cateodata 😛 )
Cat de trist poti sa zica o persoana lucrul asta?!?! Adica a trecut 1 an de zile de cand nu s-a mai vazut cu respectivul si ea NU A FACUT NIMIC care sa merite mentionat? Nu are nici un proiect de suflet? Si-a pierdut viata? A frecat menta? A vegetat, asteptand sa treaca viata? Cat de trist poate sa fie lucrul asta? Sa recunosti in fata altuia ca a mai trecut 5% din viata lui/ei, fara sa ai nimic vrednic de a fi mentionat?
Viata e atat de scurta si trebuie traita la maxim. Ar trebui sa avem tot timpul ceva care sa merite impartasit cu altii. Cand raspunzi la aceasta intrebare cu “NIMIC” asta de fapt inseamna ca iti recunosti gradul de fericire din viata ta. Ti-e rusine cu ce ai facut, adica cu Nimic.
Oamenii care sunt fericiti cand isi tin mintea ocupata cu ceva. Cand au un proiect care ii inspira la care adera. Salveaza balenele. Aduna peturile aruncate de concetatenii nesimtiti prin padurile patriei. Sprijina eutanasierea cainilor vagabonzi. Sau dimpotriva, lupta impotriva ei. Sau isi fac o afacere mica. Sau ajuta batranelele sa treaca strada. Sau se apuca de dansat salsa cu Wilmark. Ideea e sa ITI PLACA sa faci ceva si sa te mandresti cu asta. Sa fii viu. Sa arati ca ai energie si o pui in slujba unui ideal, oricare ar fi el.
Unii prefera sa zica “In ultima vreme am inceput un proiect prin care ajut oamenii sa fie inspirati sa munceasca sa isi atinga visurile” – adica noi 😛
Altii prefera sa zica “M-am apucat de o pasiune mai veche, fotografie de peisaje. Stai sa vezi ce poze faine fac”.
Orice ar fi, va rugam: gasiti-va ceva ce va place si faceti-l. Si spuneti-le si altora. Gasiti-va un vis si urmati-l. Nu mai pierdeti vremea. Si veti fi inspirationali si pentru altii. Si voi veti fi mai fericiti si mai impliniti sufleteste.
Si data viitoare cand te mai vezi cu o cunostinta si face “greseala” sa te intrebe ce ai mai facut in ultima vreme sa incepi sa turui 🙂 Si ea va zice “wow, vreau si eu”. Asta inseamna a inspira 🙂
PS. mai sunt si cei care la intrebarea “ce ai mai facut in ultima vreme” raspund: copii, m-am casatorit, am emigrat in canada, etc. In lipsa de altceva, sunt bune si astea 🙂
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Va mai aduceti aminte cand erati mici si unora din noi ne placea sa ne jucam cu copii mai mari? Era mai cool, aveai de invatat mai multe de la ei, era inspirational. Vroiam sa evoluam mai repede, sa ne facem mari 🙂 Oare de ce nu mai avem aceleasi dorinte si acum, cu aceiasi intensitate? Oare de ce multi din noi nu vor sa se joace cu “copii” mai mari si acum?
Stiti filmul “Forrest Gump”, cu Tom Hanks? E un film foarte cool, despre un tip cu IQ de 76, care se bucura de viata, vede partea plina a paharului si care reuseste sa faca foarte multe lucruri, care il implinesc.
Stiti bancul cu limbricul? E cam dubios, dar are o morala foarte importanta.
in domeniile care te intereseaza. Pentru ca atunci o sa ai sanse infinit mai mari sa reusesti ceea ce iti propui 🙂
Secretul succesului – cazi de 7 ori; te ridici de 8
Hai sa ne jucam putin cu termenii din dictionar. “Este bine sa fii lacom.” 🙂 Si in acest moment multa lume habotnica spune “Huo! Pacatosule! O sa arzi… O sa… Vino pe calea cea buna, etc”
Tu cati bani castigi pe luna? 500 eur? 1000 ? 5000? 50,000? Te intereseaza cat castigi? Pe unii din oameni chiar nu ii intereseaza cat castiga (cel putin asa zic ei). Altii sunt focusati foarte mult pe cifre, pe crestere.
Cu totii frecam menta. Chiar e indicat sa ne luam pauze in acest scop. Problema e ca la majoritatea romanilor, aceasta activitate este cea principala. Suntem campioni la frecat menta, taiat frunza la caini, chill out, relaxare.
Te vezi cu o cunostinta veche dupa cateva luni. Inexorabil, apare intrebarea “Si tu ce mai faci?”. Si in proportie de 80% raspunsul este NIMIC DEOSEBIT, cu variatiunile NU MA LAUD CU NIMIC sau TOT, CUM MA STII… sau MUNCA MULTA. (asta cu munca multa si eu o mai zic cateodata 😛 )
