Recunosc. Eu personal, in tinerete, nu am fost o persoana din cale-afara de curajoasa.
Deasemenea recunosc, fac mari eforturi sa ma auto-educ si am rezultate bune.:)

(Auto-educarea: primul pas a fost constientizarea, al doilea motivatia si al treilea planul de actiune si implementarea lui)

De ce as vrea sa devin mai curajos? Ca sa imi fie mai bine…. evident.:) Sa am respect de sine, respectul celorlalti, sa fac mai multe lucruri, sa imi creasca calitatea vietii… Motul piramidei lui Maslow.

Sa va dau cateva exemple de curaj si lipsa acestuia pe care le-am intalnit in viata:

• in tinerete trebuia sa imi fac curaj multe zile sa vorbesc cu o fata (eu fiind o persoana extrem de introverta)
• mi-a luat o gramada sa imi fac curaj sa sun prima data o companie, sa-i vand ceva – am avut niste emotii de imi plesnea capul
• a durat ceva pana cand am inceput sa dau flashuri si claxoane la taranii care arunca gunoaie din masina. Acum a devenit reflex.
• a durat si mai mult pana cand sa am curajul sa ma duc sa le bat obrazul la fumatorii care fumeaza in locuri nepermise
• vorbitul in public sau la TV – daca ati fi vazut primele mele experiente de acest gen, ati fi murit de ras.
• ajutatul unei persoane pe strada, mai ales daca este implicata intr-o situatie conflictuala. Etc…

Este mult mai confortabil (nu-i asa?) sa vezi o situatie care nu iti convine si sa o eviti – sa nu zici nimic, si sa treci ca smecherul mai departe, parand ca esti deasupra tuturor, si ca nu te intereseaza… Dar trebuie sa te intereseze, pentru ca este in avantajul tau. Si bagatul gunoiului sub pres nu este o atitudine cu mare viitor.

Curajul vine din tine. Curajul se creaza. In viata de zi de zi te lovesti de nenumarate ori de situatii unde ai nevoie de curaj. Trebuie sa poti accepta provocarile noi. Si iti asumi riscuri. Trebuie sa nu juci tot timpul in aparare (cum joaca nationala noastra e fotbal, cu fundul in poarta). Trebuie sa poti sa te descatusezi. Pentru ca tine de tine. Alternativa este una trista…

Deci, “Zoe, fii barbata!” 🙂