#1. Zilele trecute am mers cu trenul pentru cateva ore. Langa mine era o proaspata studenta. Cel mai des cuvant pe care l-am auzit in nenumaratele telefoanele pe care le-a dat/primit a fost: “Ma plictisesc. Ma plictisesc ca nu am castile la mine, sa ascult muzica. Ma plictisesc ca nu am ce sa fac. Ma plictisesc…”
#2. In vizita noastra in State am vorbit cu cativa copii de 10-14 ani. Principala lor problema: “I’m bored!. Tati, da-mi iphonul sa ma joc / sa ascult muzica.” In Romania deasemenea am vorbit cu copii si adolescenti care aveau aceiasi problema existentiala. Se plictiseau de moarte si aratau ca niste legume.
Un adult care se plictiseste si nu poate iesi din acest stadiu denota dupa parerea mea, un grad ridicat de prostie.
Un copil care se plictiseste si singura solutie o reprezinta divertismentul electronic va avea sanse foarte mari sa devina un adult leguma.
Traim intr-o societate care ne recompenseaza creierul in fiecare secunda pentru atentie, intr-un noian de cereri de atentie. Ne-am obisnuit sa ne concentram pe distractie, nu pe crestere sustenabila. Vrem totul rapid, vrem imediat. Vrem serotonina cat mai mult (hormonul de placere secretat de creier cand ne place ceva) Comportamentul copiilor care urla din toti rarunchii cand vor o jucarie se transforma ulterior in comportamentul actionarilor care pun presiune pe managerii executivi sa obtina rezultate ACUM. Conteaza momentul, nu viitorul. Carpe diem. Lasa ca mai vedem noi.
Eu personal nu vreau sa am de-a face cu oameni care se plictisesc. Cum ar fi sa se plictiseasca cel care instaleaza franele la masina ta? Sau cel care monteaza un cablu la avionul cu care calatorim. Sau un doctor care se plictiseste intr-o operatie si uita ceva in interiorul unui pacient.
Oamenii care se plictisesc (si raman asa) sunt toxici. Din pacate, toti avem predispozitie catre plictiseala, ceea ce este ok. Insa conteaza ce faci astfel incat sa NU ramai plictisit. Sa faci ceva util, care sa iti faca placere si care sa te ajute pe termen scurt mediu si lung.
Oamenii care se distreaza ca sa scape de plictiseala se aseamana cu dependentii de droguri. Tot timpul vor vrea o doza mai mare, ceva mai interesant. Si usor usor in timp se instaleaza depresia (stiati ca 1/3 romani au probleme psihice si depresia este cea mai raspandita? )
Cu totii ne plictisim. Dar imediat iti poti pune creierul in miscare sa gandesti la ceva. Sau sa faci ceva. Sa stai si sa te plangi este penibil.
Uitandu-ne la rezultatele de la BAC, putem vedea foarte usor ca cei care stau in zone mai dezvoltate econonic, care au avut rata de promovabilitate mai mica au si o rata de plictiseala mai mare. Pana la urma este plictisitor sa inveti, nu?
Dragi nostrii cititori, luptati sa nu va plictisiti. Dar nu luptati cu armele lejere ale distractiei. Pentru ca nu veti evolua. Gasiti-va un vis si munciti sa il atingeti. Satisfactiile vor fi mult mai mari si de durata decat cele de la entertainmentul de ocazie. Si lucrand sa va atingeti visul sansele sa va plictisiti sunt mai mici 🙂
Bafta
Ti-a placut?
Da click pe o stea sa votezi!
Rating mediu 4 / 5. Numar voturi: 1
Nu exista voturi pana acum! Fii tu primul. 🙂
Intrucat ai considerat acest articol bun...
Poti sa ne dai si un scurt review pe Google aici? https://g.page/r/CYQak7qPsZsYEAI/review 🙂
Ne pare rau ca acest articol nu a fost util pentru tine
Felicitari pentru articol. Foarte bun. Se intampla insa, din pacate, sa vezi ca visul pentru care muncesti si in care iti pui toate sperantele, se duce incet dar sigur, de rapa. Te lovesti de refuzuri sau de amanari si taraganari(alte forme, chiar mai dureroas, ale refuzului)si atunci iti vine sa de droghezi cu diverse distractii pe care ti i le ofera plictiseala. Si uite asa, ajungi, sa intri in depresie. Incet, dar sigur…
StartEvo
on July 6, 2011 at 2:20 pm
@miron calin – multumim pentru aprecieri. Daca toate ar merge ca pe roate, toti am fi miliardari 🙂 Diferenta se face intre cei care se agita mai mult si astfel isi cresc si sansele de noroc si cei care nu o fac. Totul este o chestiune de probabilitati. Tre sa fii ca un pitbul. Altfel ajungi alaturi de marea masa care trag pe dreapta si zic “asta e” :). Forteaza-te. Fii un pitbull. Nu te da batut niciodata 🙂
alex
on July 7, 2011 at 11:21 pm
daca se poate,pe viitor, sa ii luati un interviu de o ora si lui SIR mike costache:X:X;sunt fanul lui nr 1
Wayne Dyer spunea ca “ Viata nu e niciodata plictisitoare, doar unii oameni aleg sa fie plictisiti…”
Victor Frankl atribuie majoriotatea conditiilor neuropsihiatrice de natura clinica lipsei de inteles , de sens dat vietii.
In opinia mea, depresia, una din cele mai frecvente boli ale societatii contemporane isi are radacinile in plictiseala, si ambele sunt doar efectele unei crize a spiritualitatii prin care trece omenirea.
Suntem contemporanii revolutiei informatice, fiind bombardati de pretutindeni de aceasta, si modul de viata abordat in societatea contemporana a creat obiceiul de a astepta o rasplata in schimbul atentiei noastre. In lipsa gratificarii, ne pierdem interesul rapid, cautand satisfactie in alte activitati care sa ne stimuleze si retina atentia rasplatindu-ne pentru asta.
Sistemul de reward care conditioneaza modul in care organismul nostru functioneaza, ne este in acelasi timp si prieten si dusman.
Fara dopamina eliberata in sinapse dupa fiecare masa, probabil ca am uita sa mancam, si am muri. Fara serotonina, oxitocina, adrenalina, noepinefrina, etc eliberate dupa si in timpul procrearii, probabil ca nu am mai procrea si astfel ar muri specia.
Sansele cele mai mari de supravietuire nu le are specia cea mai puternica sau cea mai inzestrata, ci specia cu cea mai mare capacitate de adaptare.
Capacitatea noastra de adaptare conditioneaza insa si dezvoltarea rezistentei la stimulii factorilor externi si interni, astfel avand intotdeauna nevoie de mai mult pentru ca simturile sa ne fie satisfacute.
Mintea noastra (ego-ul) este cu siguranta singurul dusman pe care omul l-a avut vreodata, datorita caracterului schimbator, cercetator si a dependentei sale de sentimentul de siguranta, care in fapt e doar iluzia creata de minte pentru a amagi simturile.
Este nevoie de o minte educata sa traiasca prezentul pentru a putea depasi momentele de calm in care suntem predispusi plictisului.
“Orice facem in prezent, afecteaza deopotriva viitorul in termenii consecintelor si trecutul in termenii ispasirii” P.Coelho
Atunci cand traiesti cu adevarat in prezent, tot ce faci in acel moment este singurul lucru care conteaza cu adevarat, pui suflet si lasi astfel o parte din el in lucrul facut. Am deprins obiceiul sa consideram viata o corvoada: consideram gatitul o pierdere de timp, munca un rau necesar cand in fapt ar trebui sa punem toata dragostea de care suntem capabili in acea actiune, ca si cum ar fi ultima pe care o vom face.
Daca intrebi o suta de oameni ce ar face in ipoteza unui castig substantial, nouazeci si noua din ei ar renunta la job inainte de toate, dupa care eventual ar face si o analiza incotro urmeaza sa se indrepte viata lor.
Am uitat sa traim cu pasiune, am uitat sa dedicam timpul pe care oricum il peterecem actionand, 100% acelor actiuni. Majoritatea oamenilor traiesc prezentul intr-un mod absent, fie amintindu-si din trecut, fie proiectand asteptari in viitor.
Am devenit o specie dependenta de siguranta. Nimic nu e sigur, decat ca viata e prea scurta pentru a-ti permite luxul sa o irosesti. Traim o iluzie; iluzia securitatii.
Consideram ca a fi proprietarul unui unei locuinte iti ofera stabilitate si sigurata cand in fapt te tine doar “legat de glie” prin obligatiile asumate pentru a putea fi proprietar, calitate pe care statul ti-o recunoaste doar in schimbulunei taxe anuale chiar daca pretul bunului a fost platit.
Credem ca muncind ca angajat cu contract pentru alcineva ne pune la adapost de schimbare, dar ne inselam amarnic, pentru ca singurele de care suntem feriti sunt responsabilitatile.
Consideram casatoria ca fiind actul care confera siguranta relatiei. In fapt, odata cu falsul sentiment de siguranta, relatia tinde sa denatureze, sa-si piarda pasiunea. Orice act consumat, pierde interesul in favoarea altora pe care societatea sau stilul de viata ales le impun.
Sentimentul de siguranta si de “bine”, de “caldut” sunt in opinia mea cele care ar trebui sa traga semnalul. Atunci egoul tau este impacat, linistit si asta inseamna ca ai garda jos, orice schimbare in mediul inconjurator fata de asteptarile personale reprezinta un factor de stres si discomfort.
Eugen Ionesco spunea : ”Plictisul apare atunci cand te simti in siguranta. Este o simptoma a securitatii.” , si aste deoarece spiritul uman este permanent in cautarea sensului vietii iar mintea in cautarea intelegerii. Natura umana nu se impaca cu siguranta. Noi nu suntem facuti pentru ea. Este o capcana. Capcana pe care propriile noastre asteptari satisfacute ne-o intinde.
Omul contemporan si-a pierdut sensul, a uitat calea catre eul sau superior. Am pierdut contactul cu spiritualitatea atunci cand am inceput sa-l cautam pe Dumnezeu inafara noastra. Perceptia ca exista ceva etern si omnipotent inafara noastra, ne face sa ratam potentialul dormant, etern si omnipotent din fiecare dintre noi.
“I am never bored anywhere: being bored is an insult to oneself.” ~Jules Renard
poco
on October 31, 2013 at 11:05 pm
da n-aI CUMsa pricepi.si eu -s plictisit,da asta nu inseamna ca esti prost, doaR Nu intelegi.cand repeti acelasi lucru de multe ori se cheama ca te-ai plictisit,eu m-am plictisit de prostia celorlalti,ceea ce inseamna ca am intalnit-o de multe ori.poti sa fi plictisit si de monotonia de zi cu zi ,ex:cumpara paine ,mananca,dormi,vorbeste cu cineva.DA DACA EU NU VREAU TOATE ASTEA………….?
Inscrieti-va copilul pe KIDIBOT!
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Sa va povestesc 2 situatii:
Felicitari pentru articol. Foarte bun. Se intampla insa, din pacate, sa vezi ca visul pentru care muncesti si in care iti pui toate sperantele, se duce incet dar sigur, de rapa. Te lovesti de refuzuri sau de amanari si taraganari(alte forme, chiar mai dureroas, ale refuzului)si atunci iti vine sa de droghezi cu diverse distractii pe care ti i le ofera plictiseala. Si uite asa, ajungi, sa intri in depresie. Incet, dar sigur…
@miron calin – multumim pentru aprecieri. Daca toate ar merge ca pe roate, toti am fi miliardari 🙂 Diferenta se face intre cei care se agita mai mult si astfel isi cresc si sansele de noroc si cei care nu o fac. Totul este o chestiune de probabilitati. Tre sa fii ca un pitbul. Altfel ajungi alaturi de marea masa care trag pe dreapta si zic “asta e” :). Forteaza-te. Fii un pitbull. Nu te da batut niciodata 🙂
daca se poate,pe viitor, sa ii luati un interviu de o ora si lui SIR mike costache:X:X;sunt fanul lui nr 1
k. se face 🙂
multumesc
Wayne Dyer spunea ca “ Viata nu e niciodata plictisitoare, doar unii oameni aleg sa fie plictisiti…”
Victor Frankl atribuie majoriotatea conditiilor neuropsihiatrice de natura clinica lipsei de inteles , de sens dat vietii.
In opinia mea, depresia, una din cele mai frecvente boli ale societatii contemporane isi are radacinile in plictiseala, si ambele sunt doar efectele unei crize a spiritualitatii prin care trece omenirea.
Suntem contemporanii revolutiei informatice, fiind bombardati de pretutindeni de aceasta, si modul de viata abordat in societatea contemporana a creat obiceiul de a astepta o rasplata in schimbul atentiei noastre. In lipsa gratificarii, ne pierdem interesul rapid, cautand satisfactie in alte activitati care sa ne stimuleze si retina atentia rasplatindu-ne pentru asta.
Sistemul de reward care conditioneaza modul in care organismul nostru functioneaza, ne este in acelasi timp si prieten si dusman.
Fara dopamina eliberata in sinapse dupa fiecare masa, probabil ca am uita sa mancam, si am muri. Fara serotonina, oxitocina, adrenalina, noepinefrina, etc eliberate dupa si in timpul procrearii, probabil ca nu am mai procrea si astfel ar muri specia.
Sansele cele mai mari de supravietuire nu le are specia cea mai puternica sau cea mai inzestrata, ci specia cu cea mai mare capacitate de adaptare.
Capacitatea noastra de adaptare conditioneaza insa si dezvoltarea rezistentei la stimulii factorilor externi si interni, astfel avand intotdeauna nevoie de mai mult pentru ca simturile sa ne fie satisfacute.
Mintea noastra (ego-ul) este cu siguranta singurul dusman pe care omul l-a avut vreodata, datorita caracterului schimbator, cercetator si a dependentei sale de sentimentul de siguranta, care in fapt e doar iluzia creata de minte pentru a amagi simturile.
Este nevoie de o minte educata sa traiasca prezentul pentru a putea depasi momentele de calm in care suntem predispusi plictisului.
“Orice facem in prezent, afecteaza deopotriva viitorul in termenii consecintelor si trecutul in termenii ispasirii” P.Coelho
Atunci cand traiesti cu adevarat in prezent, tot ce faci in acel moment este singurul lucru care conteaza cu adevarat, pui suflet si lasi astfel o parte din el in lucrul facut. Am deprins obiceiul sa consideram viata o corvoada: consideram gatitul o pierdere de timp, munca un rau necesar cand in fapt ar trebui sa punem toata dragostea de care suntem capabili in acea actiune, ca si cum ar fi ultima pe care o vom face.
Daca intrebi o suta de oameni ce ar face in ipoteza unui castig substantial, nouazeci si noua din ei ar renunta la job inainte de toate, dupa care eventual ar face si o analiza incotro urmeaza sa se indrepte viata lor.
Am uitat sa traim cu pasiune, am uitat sa dedicam timpul pe care oricum il peterecem actionand, 100% acelor actiuni. Majoritatea oamenilor traiesc prezentul intr-un mod absent, fie amintindu-si din trecut, fie proiectand asteptari in viitor.
Am devenit o specie dependenta de siguranta. Nimic nu e sigur, decat ca viata e prea scurta pentru a-ti permite luxul sa o irosesti. Traim o iluzie; iluzia securitatii.
Consideram ca a fi proprietarul unui unei locuinte iti ofera stabilitate si sigurata cand in fapt te tine doar “legat de glie” prin obligatiile asumate pentru a putea fi proprietar, calitate pe care statul ti-o recunoaste doar in schimbulunei taxe anuale chiar daca pretul bunului a fost platit.
Credem ca muncind ca angajat cu contract pentru alcineva ne pune la adapost de schimbare, dar ne inselam amarnic, pentru ca singurele de care suntem feriti sunt responsabilitatile.
Consideram casatoria ca fiind actul care confera siguranta relatiei. In fapt, odata cu falsul sentiment de siguranta, relatia tinde sa denatureze, sa-si piarda pasiunea. Orice act consumat, pierde interesul in favoarea altora pe care societatea sau stilul de viata ales le impun.
Sentimentul de siguranta si de “bine”, de “caldut” sunt in opinia mea cele care ar trebui sa traga semnalul. Atunci egoul tau este impacat, linistit si asta inseamna ca ai garda jos, orice schimbare in mediul inconjurator fata de asteptarile personale reprezinta un factor de stres si discomfort.
Eugen Ionesco spunea : ”Plictisul apare atunci cand te simti in siguranta. Este o simptoma a securitatii.” , si aste deoarece spiritul uman este permanent in cautarea sensului vietii iar mintea in cautarea intelegerii. Natura umana nu se impaca cu siguranta. Noi nu suntem facuti pentru ea. Este o capcana. Capcana pe care propriile noastre asteptari satisfacute ne-o intinde.
Omul contemporan si-a pierdut sensul, a uitat calea catre eul sau superior. Am pierdut contactul cu spiritualitatea atunci cand am inceput sa-l cautam pe Dumnezeu inafara noastra. Perceptia ca exista ceva etern si omnipotent inafara noastra, ne face sa ratam potentialul dormant, etern si omnipotent din fiecare dintre noi.
“I am never bored anywhere: being bored is an insult to oneself.” ~Jules Renard
da n-aI CUMsa pricepi.si eu -s plictisit,da asta nu inseamna ca esti prost, doaR Nu intelegi.cand repeti acelasi lucru de multe ori se cheama ca te-ai plictisit,eu m-am plictisit de prostia celorlalti,ceea ce inseamna ca am intalnit-o de multe ori.poti sa fi plictisit si de monotonia de zi cu zi ,ex:cumpara paine ,mananca,dormi,vorbeste cu cineva.DA DACA EU NU VREAU TOATE ASTEA………….?