Cand am fost luna trecuta in Seoul, Coreea, am fost sa vorbim cu un roman exceptional – Daniela Predut – PR Manager global la LG Electronics in HQ, la divizia de Home Entertainment.

Este primul non-coreean care a obtinut un contract la sediul LG din Coreea pe termen nedeterminat. Este un exemplu inspirational cum un roman poate sa ajunga intr-una dintre cele mai mari companii la nivel global, pe o pozitie de top.

StartEvo: Cum ai ajuns in Seoul. Care este povestea ta?
Daniela Predut: Prima data cand am ajuns in Coreea a fost in 2011. Am venit cu o detasare din Romania pe o pozitie de marketing digital, unde lucrasem 6 ani. A fost o oportunitate pe care o asteptam. Am acceptat oportunitatea. Dupa 1 an de zile mi s-a propus un alt contract, direct cu Head Quarterul, pe care l-am acceptat dupa o perioada de gandire (pentru ca nu este foarte usor sa pleci atat de departe de casa). In decembrie m-am reintors in Coreea.

StartEvo: Ce vroiai sa te faci cand o sa fii mare?
Daniela Predut: In anii ’80, cand eram copil, incepusem sa am acces la informatii putin accesibile inainte. Am aflat informatii despre aceasta zona de lume. M-a pasionat. […] Am citit carti, jurnale de calatorie ale romanilor care au fost in Japonia. Atunci Japonia era atractia maxima a Orientului Indepartat. Incet, incet am inceput sa studiez despre cultura Japoniei si limba… Am inceput din scoala generala, liceu. Am facut 4 ani de pregatire. Am ajuns la Coreea. Era o necunoscuta pe atunci in Romania. Nu se preda. Nu exista nici o sectie de Coreeana. Nu exista nici un material informativ. Cu Coreea de Sud am avut relatii diplomatice din 1990.

Am fost atrasa de Coreea tocmai pentru ca era o necunoscuta. Am vrut sa fiu eu prima care afla mai multe informatii despre zona asta. Si am facut in paralel si Japonia si Coreea.

StartEvo: Cat de greu ti-a fost sa ajungi pana aici?
Daniela Predut: A fost un drum foarte lung. Acum 5-6 ani nu ma asteptam sa ajung aici. Atat ca job cat si ca experienta personala. […]

Acum mai am un job la Asociatia Interculturala Romano-Coreana, pe care am infiintat-o acum 4 ani in Romania. Actiunile pe care le-am facut, pasi mici, au avut succes. Tot mai multi oameni au fost interesati. TVR a inceput sa difuzeze serialele coreene. Asa s-a creat o comunitate care a putut sa beneficieze de informatiile pe care le-am acumulat in ani de zile.

StartEvo: 3 sfaturi pentru cei care vor sa evolueze personal?
Daniela Predut: As vrea sa pornesc de la exemplul meu – este important sa isi urmeze visul pe care il are. Sa nu renunte si daca au avut abilitatea sa ajunga pana intr-un anumit punct al drumului sa isi cultive vointa sa isi duca la capat calatoria pe care au plecat! […]
Cum ai reusit sa ajungi atat de departe – si la propriu si la figurat? 🙂 Cat de greu ti-a fost? Cat de mult te-ai luptat? Ai facut sacrificii?

Am visat intotdeauna dincolo de realitatea in care m-am aflat. Mi-am petrecut copilaria in Bucuresti, la sfarsitul anilor 80, cand traiam ultimele zile ale comunismului. De atunci visam sa ajung unul din cei mai buni cunoscatori ai culturilor extrem-orientale. Desigur, caderea comunismului a facut ca informatii despre una din tarile representative ale extremului orient dar si a miracolului Asiatic, Japonia, sa fie disponibile in Romania: istorie, cultura, limba, jurnale de calatorie.
Am devorat tot ce exista pe piata. Am participat la toate eveniemntele culturale. Am inceput sa invat limba, gandindu-ma ca voi ajunge sa imi implinesc visul, acela de a vedea Tara Soarelui Rasare…
 

Totusi, viata are cateodata un fel al ei de a pune cap la cap, evenimente, oameni si oportunitati la care nu te-ai gandit, pe care nu le-ai anticipat. Imi place in mod deosebit discursul lui Steve Jobs, in care accentueaza ca nu poti vedea niciodata cum se unesc punctele drumului tau, decat daca te uiti inapoi! De aceeea, trebuie sa crezi ca mergi pe drumul cel bun! Este singurul lucru pe care il poti face!

Sa crezi in destinul tau, sa iti cultivi abilitatile, sa nu renunti si sa nu crezi niciodata ca nereusita este punctul final din care nu te mai poti ridica!

Nu este intotdeauna usor! Vei avea indoieli!

Pana a ajunge aici am fost pe punctul de a renunta. Nu o singura data. Am fost pe punctul de a renunta din diverse motive. Niciodata insa nu am fost pe punctul sa spun ca “nu este ceea ce imi doresc” determinare care a contat probabil foarte mult.

Astazi vorbesc in proportie de peste 90% doar limba coreeana prin natura job-ului. Nu este usoara adaptarea cand te afli la inceputul unui proces cu totul nou, in care toate regulile sunt diferite, invatand sa traiesti si sa iti faci prieteni intr-o societate foarte structurata, cu regulile ei scris si nescrise. Odata depasit insa punctul critic, ai satisfactia ca traiesti o noua viata, invatand din nou “primii 7 ani de acasa, din Coreea”…. Este un parcurs la care uneori ma gandesc…

Desi visul din copilarie a fost sa devin diplomat in aceasta zona de lume, iata ca drumul a luat o turnura diferita, si mi-am implinit acest vis, sub o forma care poate ma reprenzinta mai mult: ca model de lucru, dinamism, creativitate…

In plus, nu este singurul “job” pe care il am. Deoarece, asa cum spuneam am fost dintotdeauna pasionata de aceasta zona a lumii, in urma cu aproximativ 4 ani am infiintat la Bucuresti Asociatia Interculturala Romano-Coreana, organizatie activa in promovorea schimburilor culturale dintre cele 2 tari. De anul acesta vom avea o echipa activa si la Seul si speram sa punem Romania pe harta culturala coreeana.

 Cum e sa fii roman in Seoul? (cateva experiente interesante legate de viata in Seoul)

In Coreea conform statisticilor oficiale, locuiesc aproximativ 300 de romani. Nu este o cifra mica, comparativ cu cea a rezidentilor proveniti din alte tari din Europa de Est. Cu toate acestea, nu este o comunitate atat de mare incat sa aiba un impact social relevant la nivel national. Prin urmare, ceea ce stiu coreeni despre romani este vag, si se rezuma la cateva simboluri, Dracula fiind primul pe lista.

Coreenii sunt foarte deschisi si amabili cu strainii. Din punctul acesta de vedere este una din tarile ideale pe care sa le vizitezi. Corenii sunt tot timpul suprinsi daca vorbesti limba lor si nu vor ezita sa te aprecieze pentru asta.

De nenumarate randuri mi s-a intamplat sa inceapa sa ploua – se intampla des in sezonul musonic de vara – si  sa nu am umbrela. Nu mi s-a intamplat sa merg prin ploaie si sa nu vina un coreean sa imi ofere umbrela sau sa ma insoteasca pana la un punct de adapost. Corenii sunt foarte buni observatori si foarte curiosi in ce priveste viata personala. Daca veniti in Coreea trebuie sa va asteptati la intrebari precum “Cati ani ani?”, “Esti casatorita?”, “Ai copii?”, “Unde lucrezi?”
De asemenea, sunt foarte patrioti si o arata cu orice ocazie oficiala sau nu. De retinut ca patriotismul nu are legatura – si nu este perceput – ca tinand de un regim politic sau de un partid aflat la putere. Cand un coreean vorbeste cu un turist, primul lucru pe care il va face este sa isi laude tara si sa te invite sa o vizitezi.

Ce sfaturi dai celor care se vor uita la interviu si vor sa reuseasca in viata?

Cand visezi mult dincolo de realitatea apropiata, risti sa fii etichetat, nu cred ca variaza aceasta atitudine foarte mult in diverse culturi. Un lucru este la fel, indiferent de cultura: oamenii care ofera inspiratie prin propriul exemplu.

Nu m-am gandit absolut deloc in urma cu 5 ani ca voi fi astazi in postura sa dau sfaturi. Cred totusi, sper, ca cei care au avut rabdarea sa urmareasca interviul, au putut sa isi extraga propriile concluzii, pe care sa le aplice la situatia personala.

Nu pot sa dau decat un singur sfat: Nu renunta la visurile tale, indiferent cat de greu ti-ar fi!
As vrea sa mai dau un sfat si celor care sunt pe drumul de a reusi in viata, dar s-au oprit, din diverse motive. “Nu renunta la visurile tale!” Daca stii ca ai abilitatea care te-a ajutat sa ajungi pana la jumatatea drumului, cultivati-va si vointa pentru a duce la capat calatoria”.

Altceva ce consideri interesant 🙂

Pentru majoritatea romanilor aflati la inceput de cariera, sunt multe momente in care trebuie sa decida sa demonstreze ca sunt buni, ca merita atentia, etc. Atunci cand nu poti decide este bine sa iei o pauza si sa te mai gandesti. Este mai bine decat sa renunti… Ca si incheiere as spune ca e bine sa nu ai prejudecati legate de alte culturi, sa fii deschis catre nou si sa iti amintesti tot timpul ca modul in care vezi lumea este absolut subiectiv!