Multi dintre noi am fost crescuti in familii in care MODESTIA a fost prezentata ca o virtute. “Mama, fii cuminte, fii modest. Nu-i frumos sa te lauzi! E rusine!“. Opusul modestiei este laudarosenia. Si sa fii laudaros este, in sinea lui, un termen peiorativ.
Alb si negru. Materia si antimaterie. Bun si rau. Dar, ca orice in lumea asta, nu exista nuante pure de alb si negru. Exista doar diverse nuante de gri. Si lauda de sine nu mai este atat de rea…
Traim intr-o lume in care sa fii modest este un lucru care contravine principiilor darwinismului si iti cauzeaza pierderi.
Perceptia lumii despre tine este data de 2 factori:
1. ce zic altii despre tine
2. ce zici tu despre tine.
Daca esti modest (in acceptiunea clasica a termenului) inseamna ca trebuie sa NU te lauzi cu reusitele tale, cu punctele tale forte. Daca faci asta, automat sansele ca ceilalti (potentialii clienti) sa auda de tine scad foarte mult. Scad sansele sa fii de succes. Scad sansele sa fii de succes comercial/sexual/sentimental/etc, etc.
Viralitatea informatiei ca un produs/om este bun este un lucru supra-estimat. Daca produsele bune s-ar vinde de la sine, atunci nu ar mai fi mediocritate pe piata (produse proaste, servicii proaste, specialisti prosti, etc). Totul ar fi impecabil. Dar realitatea arata total altfel.
Si mai ales ca toata lumea se auto-promoveaza (sau se auto-lauda!) – Inclusiv cei mai buni din domeniile lor se lauda/marketeaza pentru a fi si mai de succes. Mercedes se lauda in reclame. Microsoft se lauda. Apple se lauda. Victorinox. Toata lumea se lauda.
Exemplu: sa luam 2 companii. Una care face produse de o calitate exceptionala si una care face produse mediocre. Ultima are un marketing si distributie impecabile, prima este varza. De cele mai multe ori produsele mediocre castiga si cel de calitate moare de foame, desi, daca diferentiatorul ar fi doar calitatea, situatia ar fi invers.
Traim intr-o lume in care perceptia este totul!
Un om care se lauda intotdeauna va fi ales in defavoarea unuia care nu se lauda (prezumand ca toti ceilalti factori ai ecuatiei raman la fel). Un student care se lauda va primi note mai mari si recomandari mai bune de la profesori.
Lauda este legata in mod direct cu brandul personal. Inseamna constientizarea punctelor forte personale si comunicarea lor catre ceilalti. Tot regnul animal foloseste aceasta lauda pentru succesul individului, dar si pentru succesul speciei. Masculii au pene frumoase, se infoaie, oracaie cel mai tare, au coarne, se umfla in pene, fac show, tocmai pentru a avea succes la sexul opus.
Cunoaste-ti punctele tari si promoveaza-le. Scoate-le in fata. Lauda-te cu ele. Altfel, cu modestia o sa ramai in urma. Societatea actuala la nivel global o demonstreaza la fiecare colt.
Faceti lucruri de calitate si laudati-va! Puneti-va in valoare!
Modest nu inseamna sa te multumesti cu putin, ci sa nu te lauzi; modestia inseamna sa faci lucruri si sa devii tu astfel cel laudat.
Una e sa promovezi niste produse cu scopul de a le vinde, deci printr-un marketing de succes, si una e sa te lauzi. Nu putem compara obiectele cu oamenii. Eu evit persoanele de genul asta pentru ca lauda de sine e sora cu snobismul, ingamfarea, mandria etc. si nu face cinste nimanui. E mult mai bine sa observe cineva toate calitatile tale si sa ti le spuna, decat sa trambitezi tu in stanga si/n dreapta ce destept si ce nemaipomenit esti. Dupa cum ne spune autorul articolul intelegem ca daca te lauzi poti avea parte de “succes comercial/sexual/sentimental/etc”. Daca lumea in care te invarti e una superficiala si te simti bine facand parte din ea atunci lauda-te in continuare, e clar ca traiesti numai pentru imagine. Dar eu cred ca lauda fara sa existe ceva de valoare in spatele ei produce un succes efemer si lipsit de substanta, pana la urma va iesi la iveala ca “numai gura e de tine” cum se spune in popor. Spre exemplu degeaba te lauzi la un interviu, incercand sa te promovezi cat mai bine, ca mai devreme sau mai tarziu, lumea va descoperi adevarata ta valoare pt compania respectiva. Si vei realiza ca “succesul tau comercial” pe care ti l-ai construit initial prin lauda se spulbera cat ai clipi. Adevaratii oameni de valoare sunt modesti, si nu se lauda pentru ca altfel, in lipsa unui termen mai bun, ar fi un fel de “neam prost”. Practic educatia lor nu le permite sa se laude. Astept critici constructive.
Nu vreau sa ofensez pe nimeni, dar as redenumi articolul “De ce laudarosii pierd aproape intotdeauna”.
Revin cu o completare:
“Viralitatea informatiei ca un produs/om este bun este un lucru supra-estimat. Daca produsele bune s-ar vinde de la sine, atunci nu ar mai fi mediocritate pe piata (produse proaste, servicii proaste, specialisti prosti, etc). Totul ar fi impecabil. Dar realitatea arata total altfel.”
Am redat citatul din articol, si intr-adevar, referindu-ne strict la piata si la produsele care se vand cel mai bine, afirmatia autorului este perfect valabila. Din pacate, cam asta este realitatea. De asemenea si exemplul oferit e concludent.
Toata retorica ar fi ok daca lauda s-ar baza numai pe realitate, fara a putea fi si falsa. Dieferenta dintre om si animal este ca omul poate evalua dincolo de ce vede si aude. Ca lumea a ajuns sa fie atat de superficiala si sa inghita ce i se serveste, fara a mai trece prin filtrul mintii, este factorul ce a transformat modestia intr-un defect.
Capitalismul este o jungla si din acest motiv sunt de acord ca cine nu se adapteaza, mai devreme sau mai tarziu piere.