Dupa cum va spuneam, eu sunt din ADN o persoana introverta. Cand eram in liceu, eram introvert hard-core. Va mai povesteam eu de asta aici.

Din dorinta mea de a-mi depasi conditia, am inceput sa fac tot felul de experimente. In special experimente care ma scot din zona de confort. De exemplu:

• In decembrie am impartit fluturasi cu Iulian Craciun la metrou la Brancoveanu, de ma intalneam cu diversi cunoscuti, care se mirau si ziceau: “Ce dracu cauti aici, nu ai o companie de condus???”
• Am facut “vanzare” cu Iulian Craciun, cand a candidat la Senat anul trecut. Adica eram imbracat cu o canadiana colorata strident, cu “Iulian Craciun Senator” si abordam oamenii pe strada, incercand sa le “vand” candidatul. Intr-o singura zi am vorbit cu mai multi oameni straini decat am vorbit in TOATA viata mea. Vreo 400. Enorm!

De ceva vreme am inceput sa testez sa fiu mai “vorbaret”. Adica sa vorbesc mai mult decat trebuie cu persoane pe care nu le cunosc. 🙂

Vreau sa dau un exemplu o situatie – “Vrei sa cumperi cartofi la piata.” Cum arata un exemplu clasic de conversatie?
Tu: “Dati-mi si mie 2 kile de cartofi”
Vanzator:  “4 lei”
Tu (eventual, daca esti bine-crescut): “Multumesc. O zi buna.”
Vanzator (daca nu este “miticul” perfect, prototipul perfect de vanzator bucurestean sictirit): “Eu multumesc. Va mai asteptam.”

Cum arata acum o conversatie de achizitie cartofi purtata de mine?

Eu: “Sarumanaaaaa! Ce mai faceti?” (inca o data mentionez ca nu le cunosc pe respectabile dudui care vand in piata.)
Ea (socata): “Aaaa…. bine”
Eu: “Cum merge vanzarea? Vad ca nu prea sunt clienti.”
Ea: “…Pai e cam greu, criza…”
Eu: “Dati-mi si mie niste dovlecei d’aia mai frumosi, care va plac dvs. Si 2 kile de cartofi, asa mai potriviti. Dar sunteti bine, ca va vad cam suparata?”
Ea (mai relaxata): “Pfiuuu. Pai am crezut ca sunteti Garda. Ca a venit de 2 ori saptamana asta. Si ma si gandeam. Nici nu prea am vanzari si iar au venit astia…”
Eu: “Adica, cum, daca va dau “sarumana” inseamna ca sunt de la Garda? Clientii nu va dau Buna ziua? :)”
Ea: “Pai… nu prea.”
…
(aici mai discutam diverse)
…
Ea: “Uitati si restul. Multumim frumos si va mai asteptam pe la noi.”
Eu: “Eu mersi. 🙂 Si acum actele la control! Hahaha. Glumeam. Sa aveti o zi buna!”

Desi nu toate conversatiile sunt atat de pitoresti, incerc sa ma bag in seama cu toate babele (indiferent daca vand patrunjel sau papaya). Si am vazut ca sunt mult mai prietenoase.

Cum e in cartea “Micul escroc amator” – cand vrei sa ceri bani cuiva pe strada, sansele sa iti dea sunt MULT mai mari daca inainte il intrebi cat e ceasul. La fel si la mine. Prin simplul fapt ca ma bag in seama cu oamenii, obtin 3 lucruri:

– eu ma simt MULT mai bine, ca imi depasesc conditia. E MINUNAT. SUNT LIBER SI RELAXAT. Genul “Lumea e a mea.”
– fac ziua unor persoane, care altfel stateau amarate acolo, in cenusiul lor cotidian. Asa, se mai bucura si ele.
– din vanzatorii fara inima, care iti vindeau cartofi stricati alaturi de cartofi buni, se transforma intr-o clipa si devin mai umani si ma trateaza mai bine. Astfel, azi am primit o portocala bonus dupa ce apucasem sa vorbesc cu o vanzatoare despre copii. 🙂 Sweet!

Aceasta atitudine am vazut-o la nasul copiilor nostri – unul din cei mai dusi cu pluta oameni de pe pamant, :). Ceea ce face omul asta sfideaza logica comunista la aspectul “Nu vorbi cu strainii”. Si ma socheaza ca are de castigat enorm de fiecare data. Asa ca m-am hotarat sa il imit. Si am vazut ca imi place foarte mult, desi initial ma simteam oribil.

Deci, daca nu practicati deja acest sport, sa o faceti! Aveti doar de castigat. Plus ca o sa va simtiti mult mai bine. Toata luna decembrie cantam colinde pe strada, azi cantam prin piata, etc. OK, eram un ciudat. Si ce daca? Daca eu ma simteam bine, de ce nu? Ne place cand mergem in New York si vedem oamenii saraci ca danseaza pe strada, ca isi fac declaratii de dragoste prin magazine, ca isi traiesc viata la maxim.

Dar ne impiedicam in propriile tabu-uri idioate si ne este frica sa fim liber. Ce dracu ni se poate intampla?

Faceti pasul. Merita! Macar pentru portocala aia! 🙂