George Lacatus, reporter investigatii la Romania Libera si sunt RROM, lucru de care nu mi-e rusine.
Planurile parintilor mei era sa ajung ofiter in armata.
Am picat al 3-lea. Dupa 3 zile au venit niste politisti la mine acasa si mama s-a speriat. Mi-au zis ca sunt in primii zece picati, si ca e un loc liber la SPP, si ca din cei zece or sa aleaga pe cineva. Principalul atu – o gramada de diploma si medalii castigate la concursurile de judo. Dupa alte cateva zile, i-au comunicat ca nu l-au aprobat. A fost prima cadere psihica 🙂
Am stat 1 an acasa, somer. Am dat din nou examen la Academia Militara, am picat din nou.
Parintii m-au trimis la munca – Am sapat santuri cateva luni 🙂
Am dat examen la un colegiu pedagogic la Focsani si am intrat. Am si predat limba engleza la 2 scoli.
Primul contact cu presa a fost din intamplare. Am facut misto pe baza unui film si un prieten care a auzit “mistocareala” a zis sa o facem la radio, in direct. La radio in Ramnicul Sarat. Prima emisiune: am clacat. mi s-au muiat picioarele, mi s-au muiat mainile, nu am reusit nimic.
Ulterior am inceput incet, incet ce inseamna radio. Am devenit reporter, am realizat niste emisiuni pentru tineri.
6 luni – cursuri intense de jurnalism, cu cei mai buni profesori din america si romania : Claudiu Saftoiu, Marian Chiriac. In octombrie 2000 am ajuns la Curierul National, sa fac practica. Am ramas 4 ani – aici am invatat sa scriu. Sunt multe chestii pe care nu le inveti la facultate. Sa extragi esentialul este foarte greu. Am incaput pe mana Monicai Slavic. Daca nu faceam fata, stiam ca trebuie sa ma intorc acasa.
Am tras de mine!
Am fost chemat la Cotidianul. La sectia investigatii l-am intalnit pe Liviu Avram, un “mic monstru sacru”.
In 2006 am avut ascensiunea cea mai mare.
Am intrat in arhiva loteriei romane pe ultimii zece ani, sa vad de ce NU se castiga potul cel mare.
La inceput potul se dadea saptamanal, ulterior se dadea de 5 ori pe an. M-am interesat in alte tari, unde era loterie. Si era imposibil ca procentul de castig sa cada in halul asta. Dupa ce am publicat ancheta asta, subiectul a explodat. A fost dezbatut, talkshow, etc. Un matematician mi-a aratat ca ce se intampla la loterie calca toate regulile. Vreo 3 luni am urmarit subiectul. Dupa 3 luni, intreaga conducere Loto a fost demisa, vicepresedintele Copos a demisionat.
In 2007, la concursul organizat de Clubul Roman de Presa i-a dat premiul: cel mai bun jurnalist al anului.
Din 2009 sunt la Romania Libera.
Incercam sa formam alti tineri jurnalisti Rromi.
Eu ma duc la o scoala din Ferentari, ca sa ajut copii rromi sa isi depaseasca conditia.
Tatal meu mi-a zis: “La Bucuresti, ca sa reusesti trebuie sa fii mai bun decat 1000 de romani la un loc.”
A fi rrom NU este un handicap!
George Lacatus @StartEvo.
Georgică e un luptător şi jurnalist de forţă, bravo lui!
🙂 asa e. am fost onorati sa filmam povestea unui asemenea om
Nu-ti spun GEORGE cat sunt de bucuroasa sa citesc asemenea lucruri despre tine ,este adevarat ce spunea raposatul taicatu,si drept dovada,pt faptul ca ia-i ascultat sfatul ai ajuns acolo unde esti sunt sigura ca ar fi cel mai fericit tata cu asa un copil.Tatal meu, DANILA MARINspunea asa despre voi RROMI,mai bine un prieten rrom cinstit decat un prieten roman dar necinstit adica hot .te salut si-ti doresc tot ce este mai bun pe pamant
Domnului George LACATUS:Am schitat un program de integrare a familiilor de rromi in societate;am incercat sa-l promovez dar …nu am promit nici un raspuns;eu cred ca este interesant,este insa foarte costisitor,dar Europa are bani…Daca va intereseaza, tromiteti un email
@ val ros: scrieti-mi pe mailul personal despre proiect, despre ce e vorba, si voi incerca sa va ajut in masura in care o sa pot. toate cele bune.
lacatus78@yahoo.com
Da prietene, asa este, a fii rrom nu e un handicap. Problema e ca sunt extrem de putini rromi (cred ca sub 10% din numarul lor) care constientizeaza chestia asta si actioneaza ca atare; restul de 90% au mentalitatea pe care o stim cu totii: “sa ni se dea…”,”sa ne asigure statul…”,etc, etc.
tot respectul pentru cei care vor sa evolueze prin forte proprii. pentru ca pana la urma, noi insine suntem singurii pe care ne putem baza 🙂