Stiti intrebarea clasica de la interviuri, “Cum te vezi peste 10 ani?“. Ei bine, acum aceasta intrebare devine din ce in ce mai prosteasca.
Inainte, in vechea paradigma, cand lucrurile erau mult mai predictibile, facea sens sa pui aceasta intrebare de control, sa vezi care sunt nazuintele omului. Poate viziunea lui despre viata nu corespundea cu jobul respectiv. Poate vrea sa devina director de marketing. Poate vrea sa devina saltimbanc la circ. Poate vroia sa devina guru yoga. Sau pur si simplu vroia sa devina “Un bun profesionist in domeniul lui de activitate, apreciat, care sa isi ajute compania sa creasca solidar”. Bullshit 🙂
Ulterior, cand lucrurile au inceput sa se schimbe din ce in ce mai repede, beneficiul intrebarii se schimba. Din raspunsul omului urma sa vezi cum gandeste, sau efectiv ce reactii are. Stiu multi intervievatori care, foarte fini psihologi, pun intrebari superdubioase, care ies din standard, doar ca sa vada cum reactioneaza omul. De genul “Esti o persoana foarte sexy. Nu crezi ca ai putea sa te folosesti mai mult de asta in cariera?” 🙂
Dar, acum, in conditiile in care lucrurile se schimba cu o viteza uluitoare, gradul de predictibilitate dispare. Si cine zice ca se vede intr-un anume fel peste zece ani si este sigur ca asa o sa se intample, ori este inocent, ori este intr-un domeniu in care timpul sta pe loc (adica palmas la tara, unde lucreaza glia stramoseasca)
Nimic nu mai este sigur. Nici aurul, care era un etalon al stabilitatii. Nici titeiul. Nici joburile. Nici imobiliarele (haha, imobiliarele). Nici valuta (dolarul a pierdut 95% din valoarea sa in ultimii 100 de ani). Nimic. Totul e modificabil.
Deci, probabil ca un raspuns bun la intrebarea “Cum te vezi peste 10 ani” este ” O sa ma vad adaptabil sau mort” 🙂
Un alt raspuns pe care l-am auzit la o intrebare de genul asta a fost: “Intr-o barca.”
Raspunsul a fost dat intr-un filmulet amuzant, insa eu l-am luat in serios. Da. Mi-ar placea ca peste 10 ani sa fiu intr-o barca si sa constat ca fac ce imi place fara sa am grija zilei de maine.
da. dar de ce nu te sui intr-o barca maine? 🙂 peste zece ani e posibil sa zici “Peste zece ani ma vad intr-un iacht”
intrebarea e foarte pertinenta – indiferent daca-i vorba de interviuri sau deziderate proprii.
Intotdeauna trebuie sa existe un plan, doar ca-n el trebuiesc incluse si variabilele ..intr-o paradigma asumata! 😉
intotdeauna este mai bine sa ai un plan decat sa nu ai.
ce ziceam eu este ca variabilele sunt atat de mari si de impredictibile, incat anticiparea rezultatului trendului/obiectivului pe un interval asa de lung are sanse infime de reusita 🙂