Raspunsul: pentru ca gandesc prea mult si prea dezorganizat 🙂
E o vorba foarte adevarata: “Fericiti cei saraci cu duhul.” Si mai este una: “Genii pustii”.
In general am vazut ca ambele sintagme sunt foarte adevarate. Cu cat rationalizezi mai putin despre viata, cu atat focusul tau este pe lucruri mai mici, mai apropiate de tine. Te bucuri pentru lucruri mici:
- o sticla de Coca-Cola pe masa,
- iesitul la gratar cu prietenii,
- o zi cu soare,
- suieratul vantului,
- o placinta facuta in casa,
- o carte bune citita sau un articol din libertatea cu Bianca Dragusin care isi ia o teapa…
Traiesti in microuniversul tau, bucurandu-te de lucruri simple.
Pe de alta parte, cu cat IQ-ul creste si incepi sa gandesti mai plenar, cu atat oamenii incep sa isi puna intrebari existentiale mai mari, la care nu ar vrea sa afle raspunsul. Multi ajung sa fie deprimati, deci mai putini fericiti:
- ce caut pe acest pamant?
- este vreun scop in toate astea?
- constientizarea faptului ca o sa ma imbolnavesc si o sa mor,
- bla bla
Cu cat IQ e mai mare, cu atat nu te mai bucuri de prezent, gandindu-te prea mult la viitor. Si, asa cum m-a invatat un om destept, secretul fericirii este sa te gandesti la prezent, nu la trecut si nici la viitor (prea mult).
Cred ca pe langa IQ mare, conteaza si disciplinarea mintii, sa nu se apuce sa gandeasca pe coclauri, ci sa o directionezi in zona in care stii ca o sa te ajute.
Fiecare din noi ceilalti, cu IQ mediu, avem o gramada de idei care ne bantuie prin cap, care ne scad nivelul de fericire:
- oare de ce nu castig mai mult?
- oare am luat decizia cea mai buna in cazul x?
- oare cat de nasol/misto o sa fie viitorul meu?
- oare cum ma va impacta criza asta?
- what if scenarios….
Fiecare din aceste idei se poate infige ca un cui in inima noastra, ceea ce, evident, o sa scada nivelul de BINE pe care il resimtim ca indivizi.
Deci, pana la urma e mai bine sa fii mai prost decat mai destept? Nu stiu. Cred ca cel mai bine e sa fii mai fericit si impacat cu tine:) Si daca nu esti impacat cu un aspect, atunci sa te duci sa il rezolvi. Atat cat tine de tine.
Mai sunt multe alte consideratii pe marginea acestui subiect, dar altadata 🙂
Sa aveti o saptamana super inspirationala!
PS. Mai sunt 4 vorbe, care compenseaza articolul 🙂 :
La omul sarac nici boii nu trag
Prostul nu e prost destul deca nu e si fudul
Banul la ban trage
Fericirea trece prin stomac
Semnati individual articolele!
Fals domnilor!Intrebarile existentiale cum ar fi ,,ce caut pe pamant?” sau ,,ce rost are viata?” apar indiferent de IQ -ul fiecaruia. Fericirea sau tristeatea se gaseste insa in raspuns si este proportionala cu credinta fiecaruia. Mai exact, daca esti neincrezator (deci nu destept)ai toate sansele sa fii nefericit. Daca ai credinta in D-zeu(si nu prost)ai toate sansele sa fii fericit. Doar asa poti sa intelegi ca tu insuti n ai un scop pe pamant. Scopul il are D zeu cu tine. Daca intelegi asta si treci cu zambetul pe buze peste inerentele dezamagiri care apar in viata, ai mare sanse sa fii fericit!Si asta n are nicio legatura cu IQ-ul. Asa ca incredeti-va in Domnul si atat!
sunt semnate (pe site) 🙂
@miron calin – pui pariu? 🙂
In mare parte sunt de acord cu ce ai scris.Oamenii,si in general lucrurile care se petrec in jurul nostru devin din ce in ce mai “transparente” in functie de nivelul tau.
Mereu am crezut ca totul se reduce la fericirea personala,suntem fiinte egoiste,chiar si fericirea altora e asteptata daca ne produce noua un eustress.
De la fericirea personala pleaca totul,si tot la ea se reduce totul,e ciudat.Daca asta inseamna sa gandesti mai simplu,sunt sigur ca un domn destept se poate autoeduca de asa maniera incat sa priveasca lucrurile diferit,dar nu e prea usor. Lumea e plina de imperfectiuni,lipsita de corectitudine,daca nu esti organizat in gandire,vei ajunge sa le vezi doar pe acestea si sa uiti de ceea ce e frumos si care se afla chiar sub nasul tau.