Razvan Theodorescu – Omul trebuie sa caute CU LUMANAREA greutatile in viata si sa fie fericit cand are nu doar adversari, dar si dusmani

Razvan Theodorescu, la cei 72 de ani ne povesteste cateva lucruri pe care le considera utile celor care vor sa evolueze mai repede. Este o poveste foarte frumoasa si inspirationala a unei persoane cu jumate de familie in puscarie, care a facut ceea ce a vrut in viata, care si-a spus opinia si care a mers pe drumul sau, indiferent de urmari.

Cariera mea a inceput la 10 ani. Atunci am stiut in mare ce voi face in viata. Vroiam sa ma fac istoric. Traiam in epoca stalinista, in care a declara ca te faci istoric/filozof era o aberatie. In plus aveam o origine “nesanatoasa”. Si aveam un temperament revolutionar. Nu erau o promisiune extraordinara in epoca pentru o cariera cat de cat acceptabila. 🙂

Dar Dzeu m-a ajutat. EU MI-AM CONSTRUIT VIATA ASA CUM AM VRUT

Am devenit student la neverosimila varsta de 16 ani si cateva luni. Fata de scoala de acum era o scoala foarte buna, foarte serioasa.

Mamei mele ii datorez aproape totul.

Familia mea era de avocati (dar toti avocatii din familie, fara exceptie, erau in inchisoare).  Mai erau cativa medici, mama vroia sa fac medicina. Dar vederea sangelui ma facea sa am ameteli.

La 16 ani si jumatate deja imi alesesem si domeniul din istorie de care vreau sa ma ocup: evul mediul timpuriu, aspectele artistice. Eu sunt primul care a scris istoria artei medievale timpurii.

Un profesor extraordinar (zana buna a vietii mele) – academicianul Emil Condurache, cel mai popular istoric al generatiei sale. M-a luat pe langa el.

Azi la 72 de ani am bucuria sa fiu considerat un fel de profesor national: de la seful statului pana la cersetori ma numesc domnul profesor.

Am fost dat afara din facultate la 20 de ani.

Am devenit muncitor fierar. Am lucrat 3 ani pe santierele patriei.

In 1977 am fost primul intelectual roman care si-a ridicat glasul impotriva daramarii de monumente. Am fost scos din toate functiile pe care le aveam.

Am fost presedintele TVR, am fost senator, am fost Ministrul Culturii si Cultelor. Am publicat cam o carte la 3 ani.

V-a placut acest interviu cu Razvan Theodorescu? Atunci aplicati in viata voastra invataturile lui.

Am devenit la 50 de ani profesor in sfarsit. Era vechea mea vocatie. Dar spre deosebire de altii, nu am trait din cartile altora pe care sa le prezint studentilor, ci am predat cercetarile mele. Cursurile mele erau destul de dificile

Si azi tin cursuri, in special la universitati private.

Am avut dificultati foarte mari. Am fost mereu revoltat. Mi-am spus intotdeauna opinia – acesta este secretul unui caracter.

Dumnezeu mi-a dat desteptaciune. Lecturile continue mi-au dat inteligenta. Daca as mai trai o viata, as face acelasi lucru ca si pana acum.

Daca nu as fi fost exmatriculat din universitate, as fi fost o vedeta imposibila. Daca nu as fi protestat atunci, nu m-as fi putut uita in oglinda.

Sunt mandru ca fiind presedintele TVR in anii cei mai grei ai democratiei noastre am contribuit intr-un fel la democratia noastra. Am multi dusmani. Un om fara dusmani este ca omul fara roade.

Omul trebuie sa caute CU LUMANAREA greutatile  in viata si sa fie fericit cand are nu doar adversari, dar si dusmani