Cand eram mici, pe la bloc, expresia “baba si mitraliera” era una de baza pentru descrierea unor elemente total antagonice. Noi, ca natie, nu avem deloc inclinatie catre networking, ceea ce este pacat. Noi si networkingul suntem ca baba si mitraliera.

Sa dau 3 exemple si 3 sugestii aferente:

Exemplu #1. Nuntile. Te invita cineva la nunta lui. Prima intrebare pe care se pune este “Cine mai vine dintre cei CARE II STIU?”. Daca intamplator nu vine nimeni si te aseaza mirii la masa numai cu necunoscuti, nunta aia este ratata. Ce pierdere de vreme si de bani, nu?

Sugestia #1: ar trebui sa te BUCURI ca nu mai vine nimeni pe care cunosti, pentru ca ai oportunitatea sa cunosti NOI oameni, sa inveti lucruri noi, sa iti faci noi relatii. Eu cel putin imi impun ca la fiecare nunta la care merg sa cunosc minim 3 oameni noi, sa stiu cu ce se ocupa, sa stie ei cu ce ma ocup eu si sa ii conving cat de cat ca merita sa mai vorbeasca cu mine in viitor, daca au nevoie de serviciile mele. Mergi cu carti de vizita la tine, fii deschis, distreaza-te, fii optimist si incearca sa ajuti oamenii sa te vada ca un profesionist pasionat de ceea ce faci!

Exemplul #2. Evenimentele gen conferinte. Vorbesc niste oameni destepti si pe urma vine pauza. Presupunand ca este pauza “de cafea” si nu pauza de pranz cand iti umpli matul, urmatoarele evenimente se intampla: te uiti prin marea masa de oameni care ii vezi si care sunt necunoscuti si la un moment dat intr-un colt al foaierului un cunoscut. Te duci tintit la el sa il saluti si stai TOT evenimentul lipit de el, de parca ti-e frica de restul de oameni rai si necunoscuti care sunt restul de invitati.

Sugestia #2. Uite-te cum fac strainii la intalnirile de genul asta. Fac un fel de “fast dating”. Se nimereste unul pe langa tine, ti se uita in ochi, iti intinde mana, se prezinta, zice cine e si te intreaba cine esti tu si cu ce te ocupi. Discuta cateva minute, schimbati carti de vizita, next. Nu se lipeste de tine. Scopul lui este sa cunoasca mai multi oameni cu o calitate cat mai buna a intalnirii, astfel incat sa ramana o amintire memorabila.

Exemplul #3. Cati vin voi ati auzit sau rostit urmatoarele vorbe: “X-ulescu a reusit sa faca Y pentru ca a avut pile/relatii… E normal, nu e meritul lui, deci nu e relevant”. Asa cum zicea cu Andrei Bortun, care l-am filmat ieri, Romania nu are cultul relatiilor personale. Daca te duce capul, vrei sa fii recunoscut ca ai reusit singur in viata (ma rog, astia suntem destul de putini). Daca cineva iti arata pe altcineva care a reusit in viata singur, te dai de ceasul mortii sa gasesti motive pentru care respectivul a reusit avand un ajutor suplimentar fata de tine, ca sa iti autojustifici incapacitatea ta de a reusi precum el.

Romanii nu au cultura networkingului. Cand spui ca X a reusit ca are pile, parca spui ca e ciumat. Respectul celorlalti pentru el scade, pentru ca a reusit prin pile, nu prin forta proprie.

Sugestia #3. Daca X-ulescu este prost dar a reusit cu o pila, inseamna ca tu, care esti destept si ai avea si tu o pila similara ai ajunge si mai departe decat el, corect? Dar daca tu esti destept si nu iti faci pile cunostinte si relatii si te bazezi doar pe inteligenta ta, nu o sa ajungi prea departe. In general oamenii conectati cu IQ mai mic ajung mai departe decat cei cu IQ mare si neconectati.

Petrece mai mult timp conectandu-te decat invatand carti. Invatarea este buna si trebuie, dar socializarea este MULT mai eficienta cand e vorba de succes in viata. Asta e. Emotional Inteligence.

Pune mana si fa-ti relatii!

PS. Cunosc un om de afaceri din SUA care majoritatea business-ului il au de la gradinita lui fi-su. Si-a dat copilul la o gradinita particulara de super fite si acolo cunoaste parintii celorlalti copii, mai o carte de vizita, mai un party la mcdonalds si uite asa se mai leaga o afacere.

Cunosc alt om de afaceri care majoritatea business-ului o are din cartierul rezidential unde sta. Fiind un vecin bun. Multi CEO si patroni de afaceri stau pe strazile din jurul lui… Daca nu s-ar socializa, nu ar face mare branza