Ieri am primit un comentariu de la Danuta, un cititor StartEvo la acest articol, despre reusita in viata. Ne-a ridicat atatea mingii la fileu, incat nu ne-am putut abtine sa nu il postam aici si sa ii raspundem tot aici. Astfel, pe langa ajutorul dat Danutei, poate ca mai ajuta si pe altii. Intai mesajul ei, pe urma comentariile noastre. 

“Buna ziua, Eu sunt Danuta, am 34 de ani , sunt un om simplu, imi place sa cant si sa calatoresc, imi place sa scriu, imi place foarte mult sa ma dedic oamenilor si sa ii ajut, dar am si un mare handicap – sunt blocata in neputinta. Neputinta de a mai crede, de a mai face, de a merge mai departe.

De cand ma stiu m-am luptat sa fac mai mult in viata, sa imi depasesc conditia, sa imi incerc limitele si puterile. Era o vreme cand as fi spus cu mana pe inima ca am reusit si atunci ma inscriam voluntar in proiectul vostru, dar azi teama mi-e ca sunt sub zero, cu toate planurile si visele in aer.

As gasi forta sa dau putere si crez altora, sa ii impulsionez si sa ii sustin, sa vin cu exemplul meu de acum cativa ani cand am luat-o de la un alt zero, dar uite ca pe mine nu ma pot ajuta. Pe mine nu ma pot repozitiona iar pe drumul pe care l-am pierdut din prea mult cautat, sau poate ca nici macar nu fusese adevaratul meu drum si ca nu l-am gasit inca.

Am citit cate ceva pe site-ul StartEvo, imbucurator proiect si constientizez faptul ca oamenii au nevoie de asa ceva, ca Eu Am Nevoie de un ”ceva” anume sa o iau de la un alt capat profesional. Numai ca teoria din randurile pe care eu le-am citit mi se pare ca in practica nu isi are intotdeauna un corespondent real.

Spun acest lucru din prisma amprentei pe care si-a lasat-o ultimul an in mintea mea tulbure si bulversata. De un an si 4 luni sunt in cautarea unui loc de munca. De la ultimul meu loc de munca mi-am dat demisia, din mai multe motive mici care au nascut unul mare si lat si pentru care nu intru in detalii acum. As spune doar ca ceea ce faceam eu la acel loc de munca, acum fac 3 angajati. Dar, mi-am dat demisia fara sa am altceva in schimb, convinsa fiind ca voi gasi cu siguranta un alt job pentru ca sunt un om bun si muncitor, am experienta si dorinta de munca, sunt capabila si asa mai departe.

Realitatea insa m-a contrazis rau de tot. In primul rand nu se gasesc locuri de munca la noi in oras, oras mic de provincie, apoi, daca apare ceva nu se anunta nicaieri functionand sistemul recomandarilor. Chiar cineva mi-a spus ca pentru un post intr-o firma pe care eu o vizasem, fusese deja altcineva recomandat inaintea mea. Am incercat in acest timp sa gasesc solutii pentru a face altceva. Si pot da exemple care eventual sa confirme faptul ca realitatea nu e totuna cu teoria.

Adica e foarte greu sa o iei de la capat daca nu esti sustinut. Eu ma simt ca un peste pe uscat, ma zbat asa in neputinta, mi-e rusine de situatia in care sunt desi nu las sa se vada, imi hranesc sufletul cu credinta ca va fi cumva bine si ca e doar o etapa si o incercare posibila oricui si ca va trece intr-o zi. Numai ca rabdarea devine neliniste, credinta tot mai mult deznadejde…

M-am gandit sa fac farmacia in ideea ca intr- zi sa am propria mea farmacie. Bun. Facultatea dureaza 5 ani si costa. Intre timp ma angajez vanzatoare cu 7 milioane sa nu imi ajunga nici de intretinere, nici de mancare, nici de scoala. M-am gandit sa imi fac propria afacere, dar ce? si cu ce? Bani nu am, sa imprumut nu am cum pentru ca nu am acum niciun venit.

Mi-am pus cv-ul pe internet, sunt economist cu ceva vechime, am lucrat si la stat si la privat, am doua mastere, dar nu suna nimeni . De cand ma stiu, adica din facultate, visul meu e sa am o statie de benzina. In zilele noastre un Omv, mai precis. Am aplicat in programul lor de partener de statie indeplinind toate conditiile pe care ei le cer, am trecut de 2 interviuri, si apoi mi-au spus ca nu corespund profilului Omv. Sigur, pentru ca sunt fiica unor oameni modesti, nu sunt un mare om de afaceri din oras, nu am relatii si altele, sunt doar un simplu om care isi doreste mai mult pentru ca poate mai mult, sunt om care vrea sa ajunga mai sus prin propria capacitate.

Sunt prea jos si poate gresesc indraznind sa imi doresc mai sus de la mine si de la viata. Vreau mai mult pentru ca stiu ca pot mai mult, dar peste tot ti se taie aripile, nu corespunzi, nu esti pila nimanui, nu ti se acorda credit de niciun fel. Iar sa plec din oras nu cred ca ar fi o solutie. Din cauza unei situatii de familie nu plec din oras. Ma incapatanez sa raman aici unde m-am nascut, sa imi fac un rost aici.Cum ar fi daca ar pleca toti de aici pentru ca suntem o zona defavorizata!? Ca nu mai avem loc de x si y care detin monopol in toate.

Per total ca sa fiu in ton cu pasul 1 din descrierea de pe site, eu stiu ce vreau, am si motivatie, dar …ceva imi lipseste si nu se leaga, nu se incheaga.

Mi-a placut cuvantul inainte al Mentorului secret, poate imi va citi cineva randurile si poate merit sa fiu ajutata.Nu sunt singura in acest blocaj. Sotul meu este din Bucuresti si de un an jumate s-a mutat aici din cauza faptului ca ne-am casatorit. Nu are rost sa adaug ca nu si-a gasit niciun job. Intr-un final , daca spui cuiva ca nu esti in stare sa gasesti ceva si stagnezi asa intr-o nebuloasa, ar zice ca nu esti bun, alt motiv nu ar fi.

As vrea sa mai adaug ceva referitor la reteaua de cunostinte, pile si relatii in care eu cred dar pe care nu o am. Stiti de ce nu o mai am? Pentru ca de cand nu mai am job si nu mai sunt pe val, nu mai am nicio relatie, lumea intoarce spatele foarte repede, uita dezinvolt ca mai exist , ca ai nevoie poate doar de o vorba buna pusa acolo unde trebuie, uita ca au fost candva ajutati.

Dimpotriva, esti cu eticheta pusa, esti motiv de luat in deradere, mai ales intr-o comunitate mica in care toata lumea se stie cu toata lumea si totusi nimeni nu cunoaste pe nimeni. In acest caz care sa fie diferenta dintre viata si moarte?! Poate ca randurile mele au o usoara latura a tristetii si a resemnarii.

Poate ca problema mea e doar o incercare de la dzeu si mai am de tras pana imi invat adevarata lectie. Indiferent cum ar fi insa, v-am scris cu speranta ca vor avea vreodata sansa in tara asta sa faca si tinerii ceva.

Cei care aspira la mai mult, cei care nu sunt de bani gata, cei care ar trebui sa fie viitorul de maine.”

—————————————————————————————

Si acum raspunsurile/comentariile:

• Danuta, nu esti singura care te simti asa, blocata in neputinta. Conform studiilor, majoritatea populatiei tarii asteia este in situatia ta. Asta e din cauze multiple (nu stim, nu vrem, nu putem). Dar nu conteaza cauzele, ci conteaza ca INTOTDEAUNA sunt solutii ca sa iesi din starea asta. Si nu, nu vorbim teorie. Vorbim din experienta noastra. Mai mult decat atat, tot proiectul StartEvo se bazeaza pe REALITATE, nu pe carti.
• apropo de “zub zero”. Iti recomand sa urmaresti povestea lui James Heaton, un om pe care il cunoastem personal si care a sintetizat foarte bine acest aspect, el trecand prin el, la modul cel mai dureros cu putinta. De asemenea, pot spune despre el ca este unul din cei mai cinstiti si verticali oameni pe care ii stiu.
• inca o data, ABSOLUT TOT ce scriem noi la StartEvo este trecut prin filtrul realitatii. Ori noi personal am trecut prin asta, ori cei pe care ii cunoastem si ii intervievam. Am dezavuat intotdeauna teoria, pentru ca si noi, la fel ca tine, am sesizat discrepante intre teorie si practica. Dar, pe masura ce am acumulat o experienta uriasa de viata, putem spune practica noastra. Daca pentru altii asta inseamna teorie, atunci asta e. Tot ce putem face este sa vorbim din experienta noastra si sa speram ca ajutam cat mai multa lume cu StartEvo.
• spui ca de un an si 4 luni cauti un job? Mie personal mi-a luat 4 ani sa plec de unde eram, la Coca-Cola Romania si sa ma angajez in alta parte. 4 ani. Si asta in Bucuresti! Stii cum este sa trimiti mii de cv-uri? Sa te duci la zeci de interviuri? Asta e viata. Nu ai ce sa faci. Trebuie sa treci prin ea. Sunt o gramada de lucruri pe care le poti face sa iti cresti sansele… De la imbunatatit CV-ul, pana la imbunatatit locurile unde il trimiti, si frecventa cu care il trimiti. Spui ca “ti-ai pus CV-ul pe internet?”. Foarte frumos, dar este total ineficient. O sa fii sunata doar daca ai o abilitate care e foarte rara. De ex, daca esti programator. Altfel nu te amagi 🙂 Milioane de romani din tara asta au CV-ul pe internet. Mai ales de cand cu criza. Trebuie sa te agiti mult mai mult decat restul. Stii bancul cu ursul si cu cei 2 romani? Ion si Gheorge vad ursul in padure. Ion incepe sa fuga. Ghe zice: Ioane fugi degeaba, ca oricum ursul fuge mai repede ca tine. Ion zice: Trebuie doar sa fug mai repede ca tine 🙂 La fel si cu joburile.
• spui de faptul ca ai fost respinsa de OMV. Sincer, nu stiu care e procedura la ei. Dar sincer ma indoiesc ca am zis: “eu zic sa o respingem pe Danuta, pentru ca este un om simplu”. Eu cred ca au zis “Sa o respingem pe Danuta pentru ca nu are ce ii trebuie sa reuseasca si sa faca bani”. Si stii care e partea frumoasa? Nici macar nu trebuie ca ei sa fie avut dreptate. E suficient ca ei sa fie PERCEPUT lucrul asta despre tine. Perceptia este mult mai importanta decat realitatea in societatea de azi. Asta e, mergi mai departe (ps. zici ca nu ai bani, dar vrei sa fii partener OMV? 🙂 ).
• Nu trebuie sa te dezarmezi ca ai aplicat la o firma si au dat postul la cineva cunoscut. Sau ca ai aplicat la 100 de firme unde s-a intamplat acest lucru. Este foarte normal si bine sa angajezi prin relatii. Si eu as face la fel. Si tu ai face la fel. Daca trebuie sa angajezi pe cineva de incredere, intai intrebi prin cunoscuti. Este normal! Aplica in continuare si sansele o sa iti creasca. Si in paralel incearca sa lucrezi chiar pe zero lei, sa faci voluntariat, sa ajuti CHIAR daca nu in localitatea ta.
• Spui ca te incapatanezi sa ramai intr-un oras de provicie. Te inteleg perfect. (Eu ma incapatanez sa raman in Romania, desi multa lume trage de mine sa ma mut in State. )Dar atunci trebuie sa te impaci cu realitatile de acolo. Cu barfa, cu etichetele, cu sansele reduse, cu bani castigati foarte putini. Asta e. E decizia ta, pui in balanta lucrurile si iti asumi decizia! Trebuie sa iti minimizezi regretul post-factum.
• Referitor la faptul ca nu mai esti pe val. Intradevar, ca sa poti sa iti faci pile, trebuie sa ai o moneda de schimb. Trebuie sa ii poti spune unui alt om ca tu il poti ajuta pe partea X. Si respectivului sa ii ramana in minte ca tu te ocupi de X. Jobul ajuta, dar nu este cel mai important factor. Chiar daca tu esti somera, tu ESTI ceva. Tu POTI face ceva. Daca nu, incearca sa iti creionezi brandingul personal mai clar. Eu de exemplu, nu o sa ma laud cu tine pentru faptul ca ai master si facultate. O sa ma laud cu tine daca esti un contabil foarte bun (adica daca eu percep despre tine ca esti un contabil bun 😉 ). Sau orice alta abilitate. Citeste postul lui Tudor Georgescu, un alt fan de-al nostru. Si citeste acest articolul, acesta si acesta

Iti recomand sa aplici pentru sistemul de mentorat. Gaseste-ti un partener de echipa (sotul tau poate fi un candidat ideal) si incercati sa luati pe cineva din lista (eu inclusiv) si aplicati la el.

Sunt ferm convins ca e doar o chestiune de timp pana sa gasesti calea. Daca putem sa te ajutam, ne bucuram.:)

Bafta!