Marius Brinzea – o superba poveste de viata INSPIRATIONALA
De Marius Brinzea sunt sanse minime sa fi auzit vreodata. Dar, dintre toate povestile de viata StartEvo, a lui mi-a placut cel mai mult. Este o chintesenta a vietii unui om care a facut atat de multe prin viata si a vazut atat de multe incat ramai WOW.
Marius este un om foarte modest, care nu da interviuri si care isi vede de treaba lui. Dar pentru ca stiam ca a trecut prin multe si este omul a carui pasiune te INSPIRA sa mergi mai departe, l-am rugat de mult sa ne dea acest interviu.
Ascultati-l. Nu o sa va para rau.
Sunt director de marketing si vanzari la o companie care raspunde de reciclarea a 70% din ambalajele comercializate in Romania. Dar asta nu are nici o importanta, ci ca fac cu foarte mare pasiune ceea ce fac.
Marius Brinzea: Sunt recunoscator parintilor mei pentru o copilarie foarte fericita. Mama si tatal meu au muncit foarte mult sa creasca 5 copii. De la mama am luat vointa, determinarea si de la tata am luat creatia si pasiunea pentru frumos. […]
Viata mea a avut etape. Fiecare etapa a fost o evolutie superioara fata de etapa precedenta si din fiecare etapa am tras cate un invatamant. […]
In copilarie, la Predeal, am facut foarte mult sport. Am batut toti muntii. Interminabile orele de ski, sanius, fotbal, tenis. Acolo mi s-a dezvoltat spiritul. Bucuria de a trai. […]
Cand aveam 7-8 ani mi s-a intampalt un lucru de o mare importanta pentru mine. Tatal asculta radio Europa Libera si canta Carmina Burana. Si tata, pe ganduri, mi-a spus ca: fiinta umana, in esenta ei, trebuie sa aiba 4 puncte cardinale: Omul trebuie sa fie liber, intelept, sa iubeasca muzica si sa aiba simtul umorului. Habar nu aveam ce inseamna, dar am avut senzatia ca cineva mi-a dezvaluit secretul vietii.
In clasa V-a am descoperit creatia in sine. Atunci la scoala se faceau compuneri. Am descoperit de forta cuvintelor puse unele langa altele.[…]
Cred ca ce realizeaza omul in viata ar trebui sa fie nu prin competitie, ci prin creatie. Sunt lucruri care raman o eternitate si care te vor reprezenta pe tine. […]
Am crescut inconjurat de carti, sport…
Am ajuns in clasa a 11 – trebuia sa ma hotarasc in ce directie merg. Am avut o discutie cu tata. Eu i-am spus ca vreau umanism. Tata a zis: nu o sa faci bani cu umanismul – fa un invatamant economic, ca sa ai bani si o sa ai timp si pentru umanism. […]
Marius Brinzea: Toate au un sens in viata. […]
Am citit cartea “Zborurile mele” – aventurile unui pilot faimos al Frantei care a setat rutele comerciale aviatice Paris – Buenos Aires. Am fost fascinat de viata acestui om, de cate a vazut in viata lui. […]In imaginatia mea, nu aveam limite. […]
Marius Brinzea: Sansa mea in viata a fost ca am fost inconjurat de oameni mult mai destepti ca mine. Si care au avut bunavointa sa impartaseasca cu mine experientele lor de viata.
Am avut un profesor de meditatii la matematica de la ASE, la Bucuresti, Radu Ion. La un moment dat m-a intrebat: “Marius, ce faci tu pe tren de la Predeal pana la Bucuresti?”. Eu am zis: “Invat.” “Eronat. Este un timp pentru toate. Intra in contact cu oamenii de langa tine, din compartimentul respectiv. Vei fi surprins de ce vei constata.” […]
Atunci am constatat prima data modul de abordare al lucrurilor: cel simplist si cel complex. […]
A urmat examenul, l-am picat cu brio.:) Am dat suprafata unui triunghi ABC cu suprafata negativa. Eram un “geniu”. Dezastru total. Mama suparata. Tata a reactionat mai indulgent. Cheltuise o avere sa am aceasta pregatire. Mie nu mi se parea atat de grav.
Oamenii in momentele T0 nu constientizeaza ca doar se schimba un drum. Pur si simplu se schimba un drum. […]
Mama ajunsese sefa de alimentara – insemna ceva pe vremea lui ceausescu. Desi terminasem primul liceul si puteam sa ajung tehnician silvic, prin relatiile care le avea, mama m-a trimis in padure, sa lucrez muncitor forestier. […]Colegii mei radeau de mine: spuneau ca nu puteam sa car nici o drujba. Eram subiectul de distractie in fiecare zi. […]Toate astea au luat sfarsit cand mi-am castigat respectul. In decembrie 88, colegii mei mancau slanina, beau palinca si in gluma mi-au zis: taie si tu copacul ala. Eu, un tar de om, reusisem sa tai copacul. 🙂 […]
Mama m-a anuntat ca s-a terminat aventura la padure si am plecat in armata. […]Am zis ca vreau sa lucrez cu oamenii. Atunci am facut scoala de sanitari. […]
In armata am invatat ce inseamna camaraderia si prietenia adevarata (Mihai Margineanu). Nu trebuie sa imi pese doar de mine, ci si de cei din jurul lor. Ne-am trezit la revolutie cu arma in mana, tragand in decembrie 89, cand am petrecut 4 zile de razboi, la depozitul de armament la chitila.
Atunci am vazut ca putem gandi prin perspectiva colectivitatii, nu doar a individului. […]
Am terminat armata, am ajuns sa lucrez in hotelul unde lucra tata. […] Si am avut un soc total, ca am plecat de jos. Mi s-a zis, ca sa poti sa intri in costum la receptia hotelului, trebuie sa o iei de jos: carat bagaje, facut comisioane, etc
Deabea dupa 1 an si ceva am ajuns la receptie. Dar stiam tot ce misca in hotel. […]
Intr-o seara, aveam 21 ani, in 1991, un actual mare mogul si om de business imi zice: “Te vad in acest hotel de peste 1 an de zile. Iti mai dau un an de zile. Daca nu pleci tu, o sa te concediez.” De ce?” “Pentru ca meriti mai mult.” […]Partea cea mai buna din povestea asta a fost ca l-am crezut. Si am plecat 🙂
Am ajuns in Gara de Nord in Bucuresti si am inceput sa dau telefoane. Aveam foarte multi ”prieteni”, avand in vedere ca atunci era foarte greu sa obtii rezervari la un hotel de lux si eu facusem aceste rezervari. Am avut surpriza sa vad ca nu imi erau prieteni, nici amici – erau pe interese. Aveam sa constat diferenta intre perceptie si realitate. Cand mi-au mai ramas bani sa dau 2 telefoane, mi-am adus aminte ca am avut un camarad de arme. L-am sunat pe Mihai Margineanu. M-a intrebat “Unde esti?” “In gara de nord.” […] “Stai acolo unde esti.” A venit cu cu o dacie neagra amarata. Si a zis “Daca avem cartofi, mancam cartofi. Daca avem friptura, mancam friptura”. Asta inseamna cu adevarat camaraderia si prietenia intre oameni.
A inceput facultatea. Nu mai aveam bani. Mergeam pe jos din Pantelimon pana la facultate la ase, ca nu aveam bani de RATB. […]
Marius Brinzea: Nu lasati pe nimeni sa va spuna cine sunteti si ce puteti sa faceti.
Un coleg de facultate mi-a spus ca s-au deschis cazinourile. Si acolo puteam sa ma angajez sa lucrez noaptea. […]
La interviu, persoana care era imbracata cel mai lejer era chiar directorul general. Si imi spune ca am o cravata ca a lui. Neavand experienta interviurilor, am raspuns cu o gluma. Am spus “Tocmai ti-a fost pradata casa. Asta e cravata ta”. A inceput sa rada si a zis “maine vreau sa vii sa lucrezi pentru noi.”
A urmat scoala de crupieri. Am fost cel mai slab crupier existent ever. Toata lumea imi spunea “elefantul”. Imi scapau jetoanele. Eram praf si pulbere. Dupa 1 an jumate de munca, practica, exercitiu, am ajuns director adjunct de cazinou.
La 25 de ani, deja am preluat primul meu cazinou. Erau 5 in toata tara, unul il conduceam eu, la Iasi.
Au fost 4 ani fantastici. Toata lumea ma deplangea, dar eram foarte fericit. […]Lucram 17 ore, dar in fiecare dimineata eram foarte fericit. Munceam foarte mult. Petreceam 8-9 ore in cazinou, noaptea si 8 ore la facultate. […]Veneam cu rapidul dimineata cand se inchidea cazinoul. La 2, cand se terminau cursurile, luam rapidul inapoi la Iasi. Eram musafir in camera mea de hotel. Dormeam pe trenuri.
Marius Brinzea: Intotdeauna am gasit resursele sa fac ceea ce imi place.
Am realizat ca oricat de talentat ai fi, fara munca si fara exercitiu nu poti sa ajungi in varf. […]
S-a terminat facultatea (management-marketing), trebuia sa imi aleg un drum in viata. […] M-au chemat la Brussels sa lucrez in comunicare. Am stat mai putin de jumate de an. Actele mele nu corespundeau cerintelor Uniunii Europene.
M-am intors in tara si au urmat un sir de elemente extrem de negative. Culmineaza cu moartea tatalui meu intr-un accident de masina. Timp de 2 ani nu am mai avut o tinta. […] Si am zis ce mi-ar place sa fac? Mi-ar place sa calatoresc[…]
O calatorie este ca o universitate. […]
Am tot apelat vreo 2 ani de zile la o agentie de recrutare din Brasov. […] Cei care nu isi vor schimba modul de gandire, nu vor schimba nimic niciodata. Si mi-am depus CV-ul la New-York. In 10 zile eram in avion spre Miami. […]
Am vazut 80 de tari, 36 de insule exotice, am intrat in contact cu sute de mii de persoane. Am intrat in contact cu natura umana. […] Aud de multe ori ca oamenii sunt rai. Nu este adevarat. Noi in sinea noastra suntem pozitivi. […]
Au fost ani in care m-am maturizat. […]Lumea este mult mai mica decat pare. […]
In cei 4 ani am lucrat in zona cazinourilor si pe urma m-am transferat in zona operatiunilor hoteliere. Eram responsabil de activitatea de check-in pe una din cele mai luxoase linii de croaziera din lume. A fost un challenge permanent. Mii de turisti …zeci de angajati …contactul permanent cu 53 de natii.
[…]
In 2004 a trebuit sa iau o decizie de ordin emotional si m-am intors in tara. Familie, responsabilitati, ce inseamna sa iti construiesti o casa. […]
Problemele insa au aparut cu angajarea 🙂 Optiunile erau foarte reduse. Mi s-a oferit sa lucrez in comunicare, la o companie farmaceutica. Nu stiam nimic despre comunicare. Dupa un an jumate am castigat un Golden PR Award, pentru o campanie nationala de donare de sange. Lectia care am invatat-o pe acel podium: omul are limitele pe care si le seteaza el insusi. […]
Aventura mea in industria farmaceutica a luat sfarsit in decembrie 2005, in urma unei discutii pe care am avut-o cu directorul de corporate affairs al unei mari multinationale, m-a intrebat daca nu vreau sa iau parte la un proiect foarte mare: transformarea Romaniei intr-o tara mai curata.
Aveam prima data sansa, ca prin munca pe care o fac sa daruiesc ceva tarii din care am venit.
Rezultaltele intotdeauna apar cand faci totul cu pasiune. […]
Am descoperit ca libertatea e un atribut al mintii. Dreptul tau de a fi tu insuti.
Ca si sfat: cred ca toata viata omul trebuie neincetat sa se cunoasca pe sine insusi. Un om in momentul in care inceteaza aceasta introspectie, moare putin.
