Si ce daca?:) Pana la urma e un lucru normal. Dar stiti de ce?:) Pentru ca omul, prin natura lui, prefera sa traiasca in ignoranta. Prefera sa creada ca fortele externe ii conduc lui destinul, ca el nu are nici o putere. Ca daca lui ii merge rau, toti sunt de vina pentru asta, mai putin el personal. El este imaculat! Pentru ca daca ar admite ca el personal este principalul responsabil pentru starea in care se afla (financiara, cariera, ocupationala, hobby, personala, etc), atunci ar admite implicit ca e intr-o masura mai mare sau mai mica prost. Iar intr-un popor in care show-off-ul (atat fata de altii cat si fata de sine) este la putere, este impotriva firii sa recunosti ca tu esti RESPONSABIL pentru situatia in care te afli.
Va mai aduceti aminte cand erati mici si unora din noi ne placea sa ne jucam cu copii mai mari? Era mai cool, aveai de invatat mai multe de la ei, era inspirational. Vroiam sa evoluam mai repede, sa ne facem mari 🙂 Oare de ce nu mai avem aceleasi dorinte si acum, cu aceiasi intensitate? Oare de ce multi din noi nu vor sa se joace cu “copii” mai mari si acum?
Dupa ce am filmat o gramada de oameni interesanti, ne-am dat seama ca la multi dintre ei se regaseste in discursul motivational problema ANTURAJULUI. Foarte multi oameni sunt intr-un anturaj care ii trage in jos. Si se mira ca nu evolueaza. Solutia ar fi ca cei care simt ca e ceva gresit in cercul lor de prieteni sa puna mana si sa isi schimbe anturajul. Do it.
In general anturajul se mosteneste sau se creaza. Oamenii pe masura ce inainteaza in viata isi fac cercuri de prieteni. Prieteni de la generala, liceu, facultate, munca, etc. Dar unii din ei evolueaza, majoritatea stau pe loc. Daca este sa te uiti statistic, anturajul reprezinta majoritatea oamenilor.
Intotdeauna, oamenii care vor sa mearga mai departe simt nevoia sa vorbeasca cu oameni aspirationali, cu oameni cu aceleasi valori cu ei, cu oameni de la un nivel mai mare. Oameni care, dupa ce vorbesti cu ei, simti cum iti creste creierul, cum vezi noi posibilitati, noi orizonturi. Oameni care te inspira si care te fac sa vrei sa zbori. Genul asta de oameni exista. trebuie doar sa ii cauti. Unii iti pot deveni prieteni. Altii doar cunostinte. In ambele cazuri, se justifica sa ii cunosti.
Prietenii nostrii sunt o reflectare a noastra.
Apropo, cum se desfasoara o iesire la iarba verde la voi? Discutati idei, concepte? Sau discutii faptice de genul: Am venit cu 80 la ora…. Cred ca m-a luat radarul…. Masina ta cat consuma. … Da-mi si mie mustarul… Carnea asta e bestiala… facem o tabla? da-ti cu crema, ca te prinde soarele…v-am pupat.
Sunt prieteni si prieteni. Unii poate ca sunt buni la suflet si te simti bine cu ei asa cum sunt. Altii poate ca au IQ de 4 cifre, dar sunt handicapati social. Altii poate sunt oameni normali, care se simt bine sa vorbeasca platitudini. Si tot asa. Majoritatea poate sunt de fapt cunostinte, nu prieteni. Dar foarte mult conteaza sa iti imbunatatesti cercul de prieteni daca nu esti perfect multumit. Pentru ca prietenii ti-i faci si ti-i cultivi. Daca nu ii cultivi, ca o gradina, cad in paragina. Si e pacat.
Tot ce conteaza este sa ai persoane cu care sa poti sa cresti impreuna, cu care sa ai ce sa faci impreuna si cu care sa va ajutati, sa va faceti viata mai frumoasa.
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Si ce daca?:) Pana la urma e un lucru normal. Dar stiti de ce?:) Pentru ca omul, prin natura lui, prefera sa traiasca in ignoranta. Prefera sa creada ca fortele externe ii conduc lui destinul, ca el nu are nici o putere. Ca daca lui ii merge rau, toti sunt de vina pentru asta, mai putin el personal. El este imaculat! Pentru ca daca ar admite ca el personal este principalul responsabil pentru starea in care se afla (financiara, cariera, ocupationala, hobby, personala, etc), atunci ar admite implicit ca e intr-o masura mai mare sau mai mica prost. Iar intr-un popor in care show-off-ul (atat fata de altii cat si fata de sine) este la putere, este impotriva firii sa recunosti ca tu esti RESPONSABIL pentru situatia in care te afli.
Va mai aduceti aminte cand erati mici si unora din noi ne placea sa ne jucam cu copii mai mari? Era mai cool, aveai de invatat mai multe de la ei, era inspirational. Vroiam sa evoluam mai repede, sa ne facem mari 🙂 Oare de ce nu mai avem aceleasi dorinte si acum, cu aceiasi intensitate? Oare de ce multi din noi nu vor sa se joace cu “copii” mai mari si acum?
