Care este momentul in care poti sa abandonezi cu constiinta curata?

evo

Am o dilema morala. Cand poti abandona, dar totusi sa fii cu constiinta curata, ca nu esti un looser “abandonac”.

Noi, la StartEvo, am fost dintotdeauna fanatici apropo de mesajul: “Nu abandona”. “Never give up”. “Fii ca un pitbull si nu ceda pana cand nu reusesti ceea ce iti propui”, etc, etc. Asta pentru ca am vazut pe propria piele beneficiile persistentei.

never-give-up

Dar exista si reversul medaliei, cand nu se mai justifica logic sa urmaresti un tel, doar de dragul de al bifa. In momentul in care iti dai seama ca persisti intr-o greseala.

Exemplul 1: Vanzarea catre clienti
Unii potentiali clienti, care dupa ce isi manifesta interesul, nu mai dau nici un semn de viata. Dar, tu, ca om determinat ce esti, faci follow-up-uri nenumarate, daca te da afara pe usa intri pe geam, etc…
Sunt cazuri in care persistenta da roade si dupa o mie de ani, vin la tine si devine o frumoasa poveste de dragoste.
Sunt cazuri in care te amana la infinit (fara sa iti dea un raspuns clar)
Sunt cazuri in care reusesti sa bati palma, dar iti dai seama ca mai bine nu te legai la cap, pentru ca de obicei este un motiv bine intemeiat pentru care sunt inceti. De obicei, pentru ca sunt nehotarati, neprofesionisti, carcotasi, in criza de indecizie… Si atunci e mai bine fara…

Exemplul 2: Patefoane
Producatori de patefoane. Acum 100 de ani, era super smecher sa faci si sa vinzi asa ceva. Piata s-a schimbat, tehnologiile au evoluat… Ce faci, persisti sa tii piata sus? Sau abandonezi/evoluezi?

Exemplul 3: Emigratul in strainatate
Plecatul afara poate sa insemne ca ai abandonat lupta pentru un trai mai bun aici, pentru ca nu esti capabil/nu esti in stare/esti inadaptabil  (si recunosti asta)? Sau e momentul in care zici “STOP, EVOLUEZ!” ?

In general, creierul uman are mecanismele lui de protectie. Asadar, chiar daca ai fii cel mai mare ratat al tuturor timpurilor, e foarte probabil ca tu sa nu iti dai seama, pentru ca materia ta cenusie va gasi explicatii astfel incat sa te simti bine si sa ai minimul de regrete. Aproape intotdeauna o sa alegi explicatia care iti convine.

  • Cand este sa alergi, la un moment dat te vei opri, pentru ca vei spune “am alergat suficient”. Suficientul tau difera de suficientul celorlalti. Asa se diferentiaza campionii (cativa) de restul. “Suficientul lor” este mult peste suficientul tau.
  • Cand esti atent la gradul de detaliu al muncii tale, la un moment dat o sa spui “Merge si asa”. Nemtii zic “merge si asa” mult mai incolo, cand gradul de perfectiune este si mai mare… Africanii spun “merge si asa” mai repede decat romanii.

Nemtii au pierdut al doilea razboi mondial pentru ca au fost PREA atenti la detalii si nu au stiut cand sa se opreasca din urmarirea perfectiunii, in detrimentul cantitatii. Cei care produc lucruri slabe calitativ pierd de asemenea.

Intotdeauna prin abandon castigi si pierzi. Idea este ca raportul dintre cele 2 sa fie cat mai favorabil pentru tine. Persistenta pana in panzele albe , indiferent de costuri, nu este o abordare foarte buna. Trebuie sa spui STOP candva. Intrebarea este, la fiecare decizie in parte, … CAND? Cand abandonatul inseamna evolutie? Cred ca asta e o intrebare la fiecare dintre noi trebuie sa se gandeasca atent…

Munca de Sisif rocks! In majoritatea cazurilor.

evo

V-ati simtit vreodata ca personajul din imagine?

Sisif

Eu sper ca DA. 🙂 Pentru ca sunt onorat sa am de-a face cu oameni care muncesc din greu ca sa isi atinga scopurile. Care nu se lasa batuti cu una cu doua. Care desi e greu, NU renunta si merg mai departe. Luptatori.

Cei care nu au simtit ceea ce simte personajul din imagine se pot incadra doar in 3 categorii:
– abandonaci prematuri – care la primul semn de greutati au dat bir cu fugitii
– amnezisti – au uitat ca s-au zbatut ca pestele pe uscat
– mega norocosi – totul le-a mers ca uns in viata (pana acum).

Nici una dintre cele 3 categorii nu este una de la care sa inveti.

De exemplu, ieri am lansat un proiect pe internet (FBCombinator – sa vezi in conditii de discretie maxima cine dintre prietenii tai de pe facebook s-ar combina cu tine). Initial, estimarea era ca o sa dureze maxim maximorum 5 zile (pesimist). Dupa aproape 1 luna de munca si stres, am reusit ieri sa il pun live. Imperfect. Dar functional. Si ma gandeam de N ori ca nu o sa se mai termine niciodata. Cum rezolvam o problema, mai apareau 2. Cum le rezolvai si pe respectivele, mai veneau ca un croseu de dreapta altele. Tot apareau alte proiecte si prioritati si nu se mai lucra aici cu zilele. Si tot asa.

Si strangeam din dinti, simtind cum bat pasul pe loc si incercam sa gasesc solutii sa ies din cercul vicios. Foarte greu. Dar satisfactia este foarte mare cand vezi ca este functional totul.

Oamenii ambitiosi invariabil dau de greutati. Si, daca au motivare suficienta, gasesc energia sa mearga mai departe. Diferenta dintre un om de succes si unul mediu este gradul de toleranta la efort. Cu cat renunta mai tarziu la idealul sau.

Aici mai intervine un aspect. Se zice ca trebuie sa stii cand trebuie sa renunti. Si aceasta e in deplina contradictie cu ce am zis pana acum “Never give up”. Intradevar, este o dilema. Poate faci munca de Sisif intr-un domeniu stupid, fara viitor. Poate esti sapator de santuri. Si dai la tarnacop mai bine si mai mult decat toti ceilalti coechipieri ai tai. Dar, chiar daca ai castiga campionatul mondial la sapat viteza, tot nu ai ajunge departe, mai ales daca visul tau este sa iesi la liman cu banii. Si la un moment dat trebuie sa zici “STOP, ma apuc de altceva.” Ca sa nu persisti in propria prostie 🙂

Intrebarea de 100 de puncte este: cum alegi tintele pentru care merita sa te bagi? Raspunsul aici depinde de voi. 🙂 Bafta!