Multi o cunosc pe Dana Sota ca fiind singura femeie care daca isi spune varsta obtine un efect socant pozitiv din partea interlocutorilor.:) Arata beton (de aprox 24 ani) pentru o doamna care la revolutie avea aprox 30 de ani si acum are copil de 25 ani:)
Ce nu multi stiu este cum a inceput ea de jos. Cum ea si sotul ei au renuntat la joburile la stat si s-au apucat de afaceri imediat dupa revolutie, in apartamentul lor de 2 camere. Cum au crescut la zeci de sucursale in tara. Cum a trecut in domeniul de beauty, ajungand la pozitia de azi, de expert in frumusete. O poveste foarte frumoasa, inspirationala.
StartEvo: Cum ai reusit? Cat de greu ti-a fost? Cat de mult te-ai zbatut?
Dana Sota: Nu a fost usor. A fost foarte multa munca, nopti nedormite, alergatura. Dar a fost foarte frumos.
Ultimii 20 de ani au fost niste ani la care nu ma gandeam in tinerete. Este bine sa visezi. Daca esti pasionat, o sa vina niste lucruri in calea ta.
Eram un om normal: stateam la cozi, ma luptam pentru o bucatica de carne. In 89 aveam aproape 30 de ani, credeam ca o sa ies la pensie de la institutul la care eram angajata, eventual sa ajung la un moment dat director economic (eram economista).:)
Dupa 89, impreuna cu sotul meu, ne-am lasat de serviciul la stat si ne-am creat propria firma de birotica si tehnica de calcul: Sota Company. Ne-am deschis un birou acasa: in dormitor era dormitorul si in sufragerie ne primeam clientii. Primeam comenzile pe telex. 🙂 In orice domeniu daca te apucai serios de treaba, reuseai. A avut mare succes. Am avut firma Sota Company timp de 12 ani. (more…)
Razvan Theodorescu, la cei 72 de ani ne povesteste cateva lucruri pe care le considera utile celor care vor sa evolueze mai repede. Este o poveste foarte frumoasa si inspirationala a unei persoane cu jumate de familie in puscarie, care a facut ceea ce a vrut in viata, care si-a spus opinia si care a mers pe drumul sau, indiferent de urmari.
Cariera mea a inceput la 10 ani. Atunci am stiut in mare ce voi face in viata. Vroiam sa ma fac istoric. Traiam in epoca stalinista, in care a declara ca te faci istoric/filozof era o aberatie. In plus aveam o origine “nesanatoasa”. Si aveam un temperament revolutionar. Nu erau o promisiune extraordinara in epoca pentru o cariera cat de cat acceptabila. 🙂 (more…)
Un filmulet StartEvo care iti merge la suflet. Mircea Diaconu, la teatrul Nottara, ne povesteste in 5 minute chintesenta unei vieti intregi. EXCELENT!
Faptul ca sunt aici este un miracol.
In mod normal trebuia sa fiu in muntii in care m-am nascut. Trebuia sa cresc vite, sa am o ferma. Viata face ce vrea din noi. Am facut scoala dupa scoala, cuminte si serios. Asa am fost educat. Tatal meu era invatator si bunicul meu era preot.
Asta am auzit in familie: sa faci cat poti de bine ceea ce ai de facut.
Daca gresesti trebuie sa o iei de la capat. Mama ne rupea foile gresite si trebuia sa o luam de la capat.
Am terminat liceul si dupa care m-am indragostit de teatru. Nu vazusem nici un spectacol de teatru inainte sa dau la facultate. Si totusi am indraznit sa fac pasul. Am intrat cu George Mihaita, amandoi chiar deasupra liniei de admitere. Am intrat intr-o lume noua care la inceput ma respingea.
A fost un chin, sa te adaptezi la o lume noua la 17-18 ani. Dar tot metodele mele au contat. Trebuie sa faci tot ce poti cat poti de bine. Mereu mai e ceva de facut.
Am ajuns actor, am inceput sa fac filme. Cand terminam o repetitie la teatru acasa la mine si MAI FACEAM CEVA. Ziua nu trebuie sa treaca stand intr-o carciumioara cu baietii, mai trebuia sa mai fac ceva, acasa.
Toate lucrurile astea vin de la ai mei. Noi, cei de azi suntem suma a celor ce a fost inaintea noastra. Suntem obligati sa le dam copiilor nostrii aceleasi lucru.
Mai zic un lucru. Maestrul Beligan spune si explica stralucit arta de a trai. Este nevoie sa muncim, sa avem vise spre care ne indreptam pas cu pas, e pacat ca zilele si orele vietii noastre sa se duca degeaba si nu in sprijinul viselor.
E fabulos sa traiesti!
E o singura cheie in viata. Sa faci serios ce ai de facut si sa te simti bine in viata care ti-a fost data. Atata cata e.
Cred ca acest citat de la unul din cei care au dat BAC-ul acum este cel mai edificator pentru situatia din Ro. “Am fost o generatie de sacrificiu. Nu am putut copia deloc la BAC”.
Ce concluzie tragem de aici, pentru fiecare din noi? (more…)
Lucian Bute, un roman plecat de jos, ne-a facut mandri ca suntem romani. Un om cu o modestie iesita din comun, un om muncitor, care a tras tare, care si-a luat pumni in cap cu nemiluita, un om indarjit a reusit sa reuseasca sa aiba centura mondiala la box profesionist. Asta inseamna tarie de caracter. Asta inseamna sa VREI sa faci ceva in viata.
Copii din Romania ar trebui sa invete de la Lucian Bute dorinta de a fi invingator. Lucian Bute este un model prin felul lui de a fi si de a lupta cu greutatile vietii, indiferent ce traseu ai in viata.
La fel ca si el era Leonard Doroftei, Francisc Vastag si multi altii. Si gimnastii. Si canotorii. Si cateodata si fotbalistii. Si altii…
Oare de ce sunt asa de putine momente cand suntem mandri ca suntem romani? De ce oare nu avem aceasta mandrie nationala mai des in ograda noastra?
Felicitari lui si felicitari celor care l-au adus sa lupte in Romania! Avem nevoie de asa ceva. Avem nevoie de exemple, ca se poate!
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
