Mugur Ciuvica povesteste viata lui in cateva minute pentru StartEvo si spune si ce i s-a parut lui relevant pana acum.
Mi-a placut ca pana acum am reusit sa fac ceea ce mi-a facut placere sa fac.
Eu sunt mai batran. La revolutie aveam 29 de ani. Am incercat sa ies din baremurile care erau atunci in societate.
Am facut medicina (era mai liberala). Facultatea care dura 6 ani am facut-o in 9 ani. Eu de pe la 20 de ani mi-am propus sa plec din tara.
Revolutia m-a prins in asteptarea pasaportului. Exact in decembrie 1989 asteptam pasaportul – era o chestiune de 1 luna 2, ca sa plec in Italia.
Am stat in Italia 3 ani. A fost o experienta extraordinara. Am hotarat sa ma intorc – erau mai multe oportunitati aici, mici afaceri care se puteau face.
Medicina nu am profesat-o niciodata.
Prin 1995 am inceput sa fac putina politica. Am lucrat in campaniile din 96 pentru Victor Ciorbea la locale si pentru Emil Constantinescu.
4 ani am fost directorul de cabinet al presedintelui Romaniei, intre 1996-2000. Am crezut foarte mult in ceea ce faceam. Minim 12 ore pe zi lucram. Ma duceam cu mare placere la serviciu pentru ca a fost o experienta deosebita.
Din 2000 incoace am facut un alt lucru interesant, am inceput o monitorizare a ceea ce se intampla in politica romaneasca. Noi ne focalizam pe politicienii aflati la putere – consideram ca puterea ne conditioneaza intr-o masura exagerata viata si de aceea ii urmarim ce fac cu banii si cu viata noastra. 4 zile am fost impotriva lui Nastase, 4 ani impotriva lui Basescu, probabil ca vom fi si impotriva urmatoarei conduceri.
Rezumatul activitatilor mele – un fel de ghiveci :). Nu stiu daca asta poate fi un model pentru un tanar de acum.
Sfatul meu pentru un tinar: Sa faca din viata lui ceea ce iti place sa faca. Cu siguranta o sa urmeze si rezultatele.
Inca 2 lucruri care mi-au placut la mine. Nu am avut niciodata un sef, cu exceptia celor 4 ani de la Cotroceni. Am fost propriul meu sef.
Al doilea lucru – nu am lucrat niciodata la stat (cu exceptia celor 4 ani la Cotroceni)
Am reusit sa trec prin viata fara sa astept ca statul sa ma ajute, sa imi traseze un drum. Asta e un lucru bun, care mi-a dat si libertate si liniste si degajare in ceea ce am facut.
James Heaton, CEO Tronvig Group, a small but powerful New York creative agency, with very nice clients talks with us at StartEvo, to tell us the negative story of his life, that shaped his character. EXCELLENT STORY! Highly recommended!
Question: What has led to your success?
Probably the most valuable things that have happened to me were, first, when I was fired from my corporate job, and had to start a business on my own, forcing the question of not having a regular salary, not having benefits, not having anything to rely on but myself, and at the same time, having to support a family. I wasn’t very happy about it at the time, but it was definitely a gift in disguise. The second was my former business partner’s deciding to walk off and try to take all our clients. He was not successful taking all the clients, but he was successful ruining all the relationships that I had with our clients. So I was left with the debt and no clients.
Everyone’s expectation at that point was that it was over. But that opened up the opportunity to rethink the business, rethink how I was going to pull it out from a disaster, and make it into something that never would have been had that disaster not occurred. I remember thinking that day…”How on earth am I going to make it through this?” It took a couple of days to decide that there was no turning back. You either make it or you don’t. What are the steps that I need to take in order to survive, then what are the steps that I need to take in order to succeed, and then what are the steps that I need to take in order to prosper?
That situation forced me to focus very carefully on those decisions that needed to be made, and then forced that they be done. As a consequence of that, over the past number of years since then, I am now doing the work that I want to be doing, I’m doing the work that is closest to my heart and that is the most rewarding. I have the ability to not take on work that does not fit with my values system. I have also developed the absolute trust of my employees, and I have brought them in as collaborators. These are people who were with me when the disaster happened, when I was painted as being a failure and being evil. But the truth of the matter came out in the process that happened after that.
Apparent failure focuses the mind.
The story never ends until you die, so you’ve got to keep at it. You’ve got to keep writing it. The more adversity you face, the greater your own authorship. When there is no adversity other people write the script—other people create the story. When everything is against you, you must become the author of your own story. You must create your own future. There is tremendous power in that creative act of rebuilding from nothing.
If I think about many of the people that did great things, be it George Washington who was a financial failure, my distant relative, Buckminster Fuller who was a financial failure…that utter financial/personal disaster builds the kind of resilience and forces the kind of creative energy that you need to do something great.
This complacency and satisfaction with the way things are—with having other people decide things for you or provide for you—when all that is stripped away, and all you are left with is yourself and you own energy—your own creative effort—that is when great things are born and begin to happen.
Fear drives mediocraty. Fear creates mediocraty. Fear of failure—this is what keeps people down, because It can be used by employers, by authority figures. You are afraid to change things. You are afraid that it is not going to work. You are afraid the there’s is no way out of this situation. That is the power over you held by those who exercise control over your life. So maybe it’s not, but it seems almost essential that the worst things that you can possibly imagine happening, have to happen in order for that to be stripped away. “How much worse could it possibly get?” That’s a great place to be. That’s a perfect starting point. So I attribute what I am now and what I expect to become in business and in life to those disastrous situations that have happened.
I remember in high school when I was doing an application for something. I was asked, “Tell me about your biggest failure.” At the time I guess I was 16. I didn’t have a good answer for that question. I think everyone needs to have an answer to that question. It’s the greatest indication of your character and your ability and potential to know what you did when you failed—when the whole world collapsed around you.
Well, that’s the negative version of my story, but I think that’s a key aspect of it.
Cunoscutul Sergiu Nicolaescu isi spune povestea lui de succes pentru StartEvo. Speram ca unii din noi vor invata ceva din ea.
Este povestea unui om care a plecat de jos, al carui tata a fost arestat pe timpul comunistilor si a muncit la Canal. Un om care a construit Cinematografia Romana. Un om care a invatat, care a demonstrat personalitate si care a crescut in timp. Urmariti videoul
Sunt inginer de profesie, fost marinar.
Am terminat liceul la 16 ani, mai repede. Am dat examenul la 3 facultati si am reusit la toate 3. Dar cum eram pasionat de marina de mic, am mers la facultatea de marina.
In 1948, tatal meu, care era inginer burghez, a fost arestat. Atunci am iesit din marina si am intrat ca muncitor la fabrica Ford din Bucuresti. Si am dat la Belle Arte si la Politehnica. Am iesit inginer, jucam rugby. Am fost repartizat la IOR, mi-am vazut de treaba mea, de inginerie, lucrand ca si desenator pentru multe reviste, facand coperti. Ma afirmasem si in pictura si sculptura, dar nu in mod deosebit.
Mi-era teama ca o sa fiu descoperit, sa se afle ca tatal meu era arestat. Un coleg din facultate mi-a produs sa facem schimb. El sa vina la IOR, si eu sa merg in cinematografie. Am acceptat, fara sa stiu nimic despre domeniu. Copil fiind, imi placeau filmele. Vedeam filmele, fara sa intelegeg.
M-au repartizat la constructia Buftei.
Aveam personalitate. Cand ofiterul sovietic a sustinut sa se construiasca la Buftea, m-am impotrivit. Eu sugeram sa se faca mai aproape de Bucuresti.
Pe urma m-a trecut la studioul Sahia. M-am ocupat de filmari submarine. Pe vremea aceea se cobora sub apa cu oxigen. Dar la 15 metri adancime devenea toxic. Si puteai maxim sa cobori pana la 14-15 m.
Cousteau a inventat aparatul de respirat autonom. Eu am facut si eu un aparat de respirat in paralel.
La un moment dat am facut un film, care l-am vandut la americani cu 20,000 usd, pana atunci cel mai bine vandut film era Tudor Vladimirescu, cu 3000 usd
Nu m-am lasat ametit de acest lucru. Din primii bani i-am cumparat mamei un frigider.
La Cannes, americanii mi-au propus sa regizez « Visul unei nopti de vara »
Faceam filme istorice cu 3000 de oameni si nu se simtea ca sunt incepator.
De la mine nu puteti lua decat un singur exemplu : MUNCA. Am muncit ca nimeni altul. Am trait pentru film.In momentul de fata am facut peste 70 de filme. Nu stiu daca am avut 2 vacante de vara
In al doilea rand SACRIFICIUL
In al treilea rand PROFESIONALISMUL
Eu am controlat totul. Nu trebuie sa aveti incredere in nimeni. In lucrul cu actorii, le dati liberatate la inceput. Daca nu corespunde, le dai indicatii. Am lansat in Romania multi actori. IMDB considera filmul Mihai Viteazul al 3-lea film din lume. Pe locul 5 la filme biografice, pe locul 19 la filme de actiune. Pe locul 40 la filme drama. E o recunoastere extraordinara !
Va doresc sa imi urmati sfatul si sa ma intreceti !
Care e cheia succesului — mi-e greu sa o definesc. Pana la urma e un cumul de factori, specifici fiecarui om.
Cine isi doreste — trebuie sa stie ca se poate. Trebuie sa iti doresti foarte mult, ca sa iti indeplinesti macar jumatate.
Rampa mea de lansare a fost studentia. M-am implicat foarte mult. Conteaza foarte mult sa stii sa te uiti la trenul care trece pe langa tine si sa te sui in el.
Cineva in facultate m-a propus sef de an. Am intrat in liga studentilor. La sfarsitul anului 3 deja eram presedinte la liga studentilor, unde am facut o gramada de lucruri. Am cunoscut foarte multi oameni pozitivi. Dupa ce am terminam, oamenii cu care am lucrat in timpul facultatii, care au avut o experienta buna cu mine, m-au luat la ei. Primul meu job a fost la Ministerul Agriculturii.
Fiecare tanar trebuie sa aiba DETERMINARE, ca sa ajunga undeva. Sunt si cateva sacrificii, dar cred ca se pot combina lucrurile 🙂 Se poate si in aceasta perioada sa iti faci o cariera, sa ai satisfactii profesionale.
Cine vrea poate sa reuseasca si in aceste vremuri 🙂
Petre Roman, primul Prim-ministrul al Romaniei post comuniste, a avut amabilitatea sa ne impartaseasca viziunea lui despre viata, evolutie personala si evident cateva sfaturi utile, mai ales celor tineri.
Viata mea nu incepe la baricade la Revolutie. Atunci m-am nascut a doua oara.
Viata mea la acea vreme era o viata implinita, prin educatie,
Am avut o sansa foarte mare cu profesorii mei sa urmez un fir ascendent. Fa-ti viata asa cum vrei tu, nu te lasa purtat de viata.
Romanii au o calitate extraodinara: de a privi viata asa cum e ea si de a o iubi.
Am inteles cat de important este sa invat!.
Azi foarte multi tineri nici nu mai stiu ce inseamna a invata
Sunt profesor universitar din 1968.
Fiecare obstacol e o provocare, nu o piedica.
Am avut sansa de a reusi destul de tanar. Am terminat liceul cand aveam 16 ani, am terminat politehnica cand aveam 21 ani. Am terminat Politechnica sef de promotie, pentru ca m-am tinut de carte!
Dupa un ciclu de cadere drastica pentru carte, se profileaza la orizont, in curand, o alta modalitate de a fi pe baricada cartii, a invatarii. Adica tineri care inteleg care intr-o societate in care ai libertatea sanselor dar si libertatea riscurilor si a competitiei, este foarte important, chiar decisiv sa te tii de carte.
In anii revolutiei, invatamantul romanesc producea elitei, la fel ca universitatile din Vest!
Calitatea resursei umane este decisiva
Mi-as dori ca cei care ne vad sa ne creada pe cuvant, ca o satisfactie permanenta in viata este aceea de a citi literatura, stiinta, arta… Nu e vorba de o simpla informare, googlizare. Este vorba de a intra in contact spiritual cu creatia. Este bucuria fiecarei zile pe care o traiesc.
Conteaza sa respecti in lumea asta tot ce este bine facut!
Conteaza sa deslusesti ce este rau. Constiinta nu este altceva decat a deosebi ce e bine de ce e rau. Si mai ales cand multe rele de inconjoara, te impresoara, constiinta te salveaza.
Trasatura zilelor noastre: afirmarea. Asta inseamna curaj, capacitate dobandita prin ceea ce inveti, lupta. Competitia utila ar fi focusul pe folosul propriu, nu in dauna celorlati. Este o chestiune de abordare.
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
