“O sa avansez in cariera aici la firma. Trebuie sa mai astept putin”
“Totul o sa fie bine”
“O sa ajung sa castig mult mai multi bani peste 2-3 ani”
“Ma iubeste pentru ca am o inima mare”
“Am un viitor luminos”
“Investitia in imobiliare este cea mai sigura”
” Ideea asta de afaceri o sa mearga garantat”
“Eu niciodata nu o sa fac accident de masina si prin urmare nu am nevoie de centura de siguranta”
“Nu o sa patesc nimic, chiar daca mananc colesterol de 3 ori pe zi”
Cand am fost sa il filmam pe Radu Furnica, el ne-a spus un citat al unui om destept care mi-a placut mult: “Oamenii prefera sa nu se gandeasca prea mult, de frica a ceea ce ar putea constientiza“.
In plus, unul din cele mai puternice sentimente care te fac sa mergi mai departe este SPERANTA. Si atunci e foarte usor sa te pacalesti singur, mai ales daca nu faci aproape nimic ca sa si implementezi ceea ce speri.
Intotdeauna e bine sa stai si analizezi. Sa te gandesti cu creierul tau, pentru ca nimeni altcineva nu o sa o faca pentru tine 🙂 Daca nu gandesti, o sa faci parte din turma (ceea ce este ok, atata timp cat nu ai nici o problema cu asta). Sa fii mai logic decat emotional. Sa iti lasi ego-ul deoparte si sa recunosti ca este spre binele tau sa GANDESTI.
Este bine sa ai speranta. Pentru ca daca nu ai speranta, devii automat depresiv. Dar este bine sa iti alimentezi acea speranta si cu niste motive reale cat mai multe si mai solide. Sa depui efort in directia respectiva. Altfel, speranta, (combinata sau nu cu niste cruci facute cand vedem vreo biserica) si credinta orbeasca ca totul va fi bine este o combinatie stupida nu este sustenabila in timp. La un moment dat, creierul nostru o sa vada ca traim in negare si o avem o mica depresie.
Gandirea pozitiva este sustinuta de StartEvo. Dar musai trebuie sa fie insotita de munca sustinuta pentru indeplinirea visurilor. Fara asta nu se poate. Decat daca dam acatiste la biserica prin SMS si asteptam interventia divina in viata noastra. 🙂
Fiti pozitivi. Ganditi. Actionati. Nu va lasati pe tanjeala. Timpul trece foarte repede
gandirea si mentalul in general fac parte din ego. va contraziceti singuri.
daca am adminte ca am existat si inainte de gandurile noastre ne-ar fi mai simplu sa traim si subliniez cuvantul sa traim , deoarece mentalul ne impiedica sa facem asta prin transpunerea pe care o realizeaza fie in trecut fie in viitor. te gandesti… la mai devreme sau la mai tarziu si nu esti niciodata in acum.
@roxana – imi cer scuze, nu am inteles comentariul tau 🙂 Poti sa il explici mai pe larg?
@ Roxana, nici cand este vorba de sentimente si de suflet, ca sa preiau modelul tau, nu lipseste ego-ul. Ba din contra.
Plus ca un pic de ego este foarte bun, altfel am fi totii niste legume.
“Sa fii mai logic decat emotional. Sa iti lasi ego-ul deoparte si sa recunosti ca este spre binele tau sa GANDESTI.”
Daca admitem filozofia buddhista ca punct de plecare pentru ce urmeaza sa spun va fi poate mai lesne de inteles de ce am scris mai sus ca va contraziceti.
In filozofia buddhista exista notiunea de Koshas care sunt, daca ar fi sa facem o comparatie , ca foile de ceapa , imbracaminti ale unui miez central, miez pe care-l putem considera natura ultima absoluta, samanta divina din fiece om, acea samanta care se poate elibera de ego( de straturile suprajacente) prin multe eforturi. Stratul mental este si el parte din acele straturi care trebuie dizolvate. Dupa cum spuneam in commentul anterior mentalul , si gandirea umana actuala, mai ales cea occidentala, sunt fondate pe comparatii, comparatii gen: mai bun , mai frumos mai bine. Nu , emotionalul nu e mai rau sau mai bun decat mentalul , e tot un nucleu al ego-ului prin urmare trebuie dizolvat si el impreuna cu mentalul pentru a ajunge la acest scop ultim, intrinsec relativului si care se numeste natura absoluta/ ultima umana.
in legatura cu faptul ca am putea ajunge legume daca renuntam la ego … am sa dau un exemplu: gandeste-te ca toata viata ta ai fi avut lipiti de ochi niste ochelari cu lentila extrem de zgariata si opaca. Mai mult de atat gandeste-te ca si cei din jurul tau ar fi la fel.
Daca intr-o zi ti s-ar spune ca de fapt tu toata viata ai perceput-o gresit din cauza ochelarilor si ca, pentru a fi un om liber trebuie sa ii dai jos, ai respinge imediat ideea mai ales ca cei din jurul tau, care sunt ca si tine, iti vor spune si ei, facand o mica analogie cu leguma, ca in nici un caz nu ai ochelari opaci la ochi si daca incerci sa ii scoti de fapt vei orbi pentru ca iti vei scoate proprii ochi.
suntem legume pentru ca suntem sclavii acestui ego , care de fapt nici macar nu exista cu adevarat. este un miraj. suntem sclavii propriilor noastre emotii si ganduri a identificarii cu corpul fizic emotional si intelectual. EU sunt roxana, asta e masina mea, sunt iubita nu stiu cui , asta e viata MEA cu dificultatile si problemele mele, asta e durerea mea, si sunt sclava ei pentru ca simpla durere de dinti ma poate reduce la pat, la inactivitate… tocmai pentru ca ma identific cu ea etc
ps: ego-ul exista numai in emotii. in sentimente nu exista…
faptul ca ai fluturasi in burta cand te indragostesti de cineva e o emotie, la fel gelozia si posesiunea persoanei dragi , frica de aramane sigur la fel.
iubirea, ca sentiment, e dincolo de emotie si vorbesc de acea iubire( care exista, dar in inimile unor foarte putini oameni), acea iubire care il lasa pe celalat sa fie, si mai ales sa fie fericit , indiferent unde vede el fericirea.
inca o mica precizare..
am recitit textul postat de dvs si vroiam sa mai spun faptul ca : omaneni buni , depresia e buna!!! depresia apare numai la oameni capabili de schimbare. orice schimbare trebuie sa fie o moarte urmata de o renastere. e normal sa ai momente de depresie in viata , daca realmente traiesti. melancolia e altceva si melancolia e egalul mortii psihice, inertiei individului pentru ca nu mai e vorba de fiinta e vorba de individ. fiinta traieste!
daca va documentati mai mult in domeniul psihologic veti vedea ca exista mai multe etape in dezvoltarea umana: stadiul asa numite “de ou” in care e o fusiune completa cu sanul matern , la modul figurat( din ruperea copilului de mama la acest stadiu pornesc starile pshihotice si schizofrenia in general) , stadiul schozo-afectiv, care incepe odata cu primul nu al mamei, stadiul depresiv care atesta flexibilitatea psihica iar de aici numai putem vorbi de depasirea limitelor noastre…
depresia reala e tare prost inteleasa in ziua de azi fiind confundata cu melancolia.
va recomand calduros sa va documentati mai mult inainte sa scrieti articolele pe care le scrieti
* schizo-afectiv
wow. 🙂 suna interesant ce zici tu. recunoastem, nu suntem experti in psihologie. Avem doar asa-numita “scoala vietii”. Cred ca e o problema de definire corecta: melancolie, depresie, etc. Scuze daca folosim termeni mai din topor, mai vulgari, incorect stiintifici, cred ca entuziasmul nostru compenseaza aceasta lipsa. Spui ca depresia e buna. Eu cred ca nu e. Eu cred ca durerea este buna, in momentul in care constientizezi ca esti in alt loc decat ai vrea sa fii. Intotdeauna constientizarile de genul asta sunt dureroase si creierul uman prefera sa le evite (de aceea, oamenii prefera sa evite sa se gandeasca prea mult)
depresia e o stare de dezechilibru prin care vechiul potential al propriului sistem se transforma in altul mai bun. daca nu apare si depresia din cand in cand unde e schimbarea profunda? unde e progresul fiintei? unde e evolutia? depresia e primul semn ca ai depasit stadiul de pur automatism.
in fine, ca sa fiu inteleasa mai clar trebuie sa vorbim mai mult de bazele in urma carora am ajuns sa spun ceea ce spun. iar randurile pe care le postez aici intr-un schimb de replici extrem de fragmentat si impersonal nu au cum sa aduca suficiente explicatii