Traim intr-o lume a comparatiilor. Cine o are (la evolutie personala ma refer!) mai buna, mai stralucitoare, mai banoasa, mai devreme acasa… Cine e mai smecher sau mai putin smecher. Cine are salariu mai mare ca mine. Ce masina conduce celalalt. Ce marca de capra are vecinul. La ce scoala se duce, ce haine poarta, ce gagica…
Totul se compara!
In functie de rezultatele comparatiei si de importanta pe care o dam acelor aspecte comparate, generam niste concluzii si niste frustrari care reprezinta sursa motivatiei actiunilor noastre viitoare.
Mi-ar place sa am un frate geaman. O clona, cu o constiinta comuna, precum borgii din Star Trek. Sa stai fata in fata cu el si sa te ajute sa TE autointelegi, sa vezi mai clar solutia la diversele intrebari care le ai. Sa iti dea suturi in fund sa te apuci/sau sa te tii de treaba (si sa nu te superi pe el, pentru ca el esti tu). Sa te ajute sa iti faci introspectie. Si sa te impiedice sa te minti singur! Si sa te ajute sa vezi solutii.
Sunt 3 cazuri posibile de astfel de ajutoare 1-2-1:
1. Ideal ar fi ca fiecare din noi sa avem o asemenea clona in interiorul nostru. Se numeste alter-ego, constiinta, ratiune.
2. Daca nu e posibil, ideal ar fi sa avem un prieten, o ruda, o persoana cu care sa ne simtim confortabili si la care sa nu intram in defensiva cand ajungem la lucruri grele, despre cine e de vina. Fiind un apropiat, te destainui mai usor, recunosti problemele, nu mai spui “oficial imi merge bine.
3. Daca nu avem nici macar un prieten/ruda, atunci merge sa te ajuti si cu un strain, care sa vrea sa te ajute, sa faci aceasta introspectie. Chit ca este expert intr-un anumit domeniu, sau este pur si simplu o persoana cu bunavointa, care vrea sa fie o lume mai buna in jurul lui.
O persoana externa te poate ajuta sa faci pasi enormi in dezvoltarea ta ca individ. Pentru ca te ajuta sa gasesti raspunsurile cu o claritate mult mai mare.
Ce preferi:
a. o recompensa mica imediata?
b. o recompensa mult mai mare ulterioara, mai mare de cateva ori decat suma recompenselor mici pierdute prin alegerea drumului mai greu?
Oamenii in general prefera prima varianta. Riscuri mai mici, plata imediata. “Ce-i in mana nu-i minciuna”. “Nu dau vrabia din mana pe cioara de pe gard”
Radu Furnica mi-a spus anul trecut despre un test celebru care se face la copii (am uitat cum se cheama).
Copilasului i se pune in fata o farfurie cu bomboane/prajituri care ii plac. Este lasat sa ia una. Dupa care i se spune ca va fi lasat singur si, daca se va abtine sa manance bomboane pana cand va reveni adultul, va primi 2 bomboane, altfel va primi doar una (sau ceva de genul).
Ideea e sa vezi daca omuletul se comporta rational sau impulsiv, acest test fiind un indicator eficient cu privire la viitorul copilului. Cei care se pot abtine de la dulciuri (a.k.a. distractii facile si recompense mici imediate) vor ajunge mai departe in viata. Ceilalti… ei bine, societatea are nevoie si de ei….
Tu? Rezisti la bombonele? Sau nu te poti abtine? 🙂
Vi s-a intamplat sa exclamati “Cata prostie este in jurul nostru”? Mie da. Si de multe ori am constientizat ca si eu sunt in jurul altor persoane care exclama acelasi lucru. ha ha ha. Si pana la un punct este normal.
Prostia in general este compusa din 2 probleme la bibilica:
a. puterea de procesare (procesorul)
b. capacitatea de memorare (hard-discul)
Cu alte cuvinte, ori nu stii ceva, ori nu te duce capul. Acum, este imposibil sa stii totul. Intr-o gasca de fizicieni termonucleari, orice persoana din exterior poate parea un retard care se joaca cu lopatica in nisip. Doar ca este in general o lege a compensatiei, asa ca daca nu ai cunostinte intr-un anumit domeniu, poate (zic poate) ai in alt domeniu. Poate stii sa repari masini. Sau stii sa zugravesti. Sau stii sa faci podul din picioare.
Deci hard-discul l-am rezolvat. Ramane procesorul. Adica ideea sa GANDESTI, sa rationalizezi ceea ce ti se intampla, si sa poti sa tragi niste concluzii pe baza informatiilor care le ai, asa limitate cum sunt ele.
De exemplu, sa calculezi realist ce sanse ai pentru o viata frumoasa in tara X. Sau sa gandesti de ce e bine sau nu e bine sa mananci ciresele “fara carne”. Nu cumva faptul ca (more…)
La inceputul anului va spuneam sa va faceti obiective anuale, pe principiul ca daca nu stii unde vrei sa mergi, cum oare sa ajungi acolo?
Ei bine, s-a dus jumatatea de an. Cum stati cu obiectivele anuale? Sunteti in schema? Nu prea? Le-ati mai urmarit sau le-ati stabilit si ati uitat de ele? 🙂
Acum este ocazia sa faceti un pas in spate si sa evaluati aceasta jumatate de an.
Am auzit un fragment de conversatie dintre un sot si o sotie pe strada. Mi s-a parut foarte relevanta pentru cei care vor sa evolueze si financiar.
Ea catre el: “Draga, chiar asa? Nu putem si noi sa venim cu o idee sa vindem ceva de care milioane de oameni sa aiba nevoie, sa castigam cativa euro de fiecare si sa ne rezolvam astfel situatia financiara?”
Consideratia numarul 1:
Pe majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta nu ii intereseaza decat la nivel declarativ sa castige mai multi bani. E un fel de “wishful thinking”, la care raspund afirmativ daca ii intreaba cineva, dar nu fac nimic activ sa isi indeplineasca dezideratul.
Consideratia numarul 2: Cei pe care ii intereseaza sa faca pasul AU DEJA IN CAP toate informatiile necesare sa le vina ideea de tip evrika. Ani de zile au fost expusi la aceste informatii, in mod activ sau pasiv.
In momentul in care le vine IDEEA, posesorului ideii, dar si celorlalti li se pare in majoritatea cazurilor ca e un lucru simplu. Si se oftica cum de nu s-au gandit mai devreme la asta. 🙂
IDEILE GENIALE (inovative sau nu) pot sa va vina doar cu informatiile acumulate deja in creierul vostru personal. Deci, (more…)
De multe ori am intrebat acest lucru. Cel mai des raspuns pe care l-am primit, in special de la persoanele active, era “pe o plaja”. Oamenii spera sa iasa la pensie, sa castige suficienti bani, sau, chiar mai bine, sa isi creeze suficiente surse de finantare pasive care sa le asigure un trai linistit, fara stresul zilei de maine.
Este un deziderat super! Chiar si eu il nutresc. 🙂
Daca si voi aveti un vis similar, atunci va sugerez sa cititi o carte foarte buna, scrisa ca pentru americani (font mare, spatii mari intre randuri, destul de repetitiva cat sa inteleaga oricine mesajul:) ) – “Tata bogat, tata sarac”.
Este un intreg debate de cand lumea si pamantul despre ce se intampla dupa moarte. Unii zic ca te asteapta 99 fecioare, lapte si miere (daca meriti). Altii zic ca nimic. Altii zic ca dracu te ia. Altii zic ca te reincarnezi si mai treci prin viata de mai multe ori pana acumulezi destule puncte ca sa treci la nivelul urmator.
Un lucru este sigur: singura perioada in care ai un control cat de cat este perioada asta, de asa zisa viata/veghe, in care vezi rezultatele actiunilor tale si ale celor din jur. Ce-o fi dupa, vedem noi. Dar conteaza ce este acum.
1. Oamenii nu prea au visuri. Si din cei care au, majoritatea sunt ori OZN-uri intangibile ori visuri pentru care nu fac mai nimic sa le atinga.
2. Oricat de ilogic pare, majoritatea oamenilor nu vor sa depuna efortul necesar atingerii visurilor lor. Nici sa isi asume riscurile.
In schimb, oamenilor le place sa fie asigurati ca sta in puterea lor sa isi atinga visurile. Sa fie VRAJITI de perspectiva. Eventual sa plateasca cu bani decat cu efort. Sa stie ca pot oricand sa slabeasca, sa fie mai frumosi, sa se imbogateasca, etc
O poveste frumoasa, cu happy-end, este de preferat efortului si riscului. De aceea, vanzatorii de iluzii sunt la mare cautare!
Ex: Slabeste repede, fara efort (! – WTF), inghitind pastilele x, y, z.
Ex 2: (more…)
Mamaliga! Las’ ca merge si asa. Capul plecat sabia nu-l taie. Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala. Lasa ca o sa fie bine. Putea sa fie si mai rau. O sa sari din lac in put. Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard. Sa fim recunoscatori pentru ce avem. Sa vedem partea plina a paharului. Fii cuminte!
Avem 100 de zicale prin care sa ne justificam lasitatea, lenea si lipsa de implicare. Avem 1000 de motive pentru care sa inghitim o calitate indoielnica a vietii, a serviciilor, a produselor pe care le consumam.
Nu lasa pe nimeni sa iti bage pumnul in gura sau sa te calce pe cap. Este dreptul tau. Nu renunta la el. Nu fi o oaie intr-o turma de oi. Fii macar o oaie informata, cu sange-n vine, care isi stie drepturile si nu vrea sa fie luata de proasta!
In clasele 1-8, la Ploiesti, eram cel mai slab la sport. De departe.
– Cand se alegeau echipele de fotbal, eu eram ultimul ales.
– Cand alergam de rezistenta in jurul scolii, imi dadeam sufletul si deabea ajungeam.
– La viteza eram primul de la coada.
– Muschi – lipsa.
Bine ca ma ducea capul cat de cat si eram printre cei mai buni la invatatura. Tocilar prin definitie, ce sa mai…
Totodata, am avut noroc de cel mai tare profesor de sport din lume. Nae (Domn profesor Danieleanu). The best! Acum il apreciez, dar atunci eram terorizat de el. Ne forta pe noi, prichindeii, ca pe trupele anti-tero: alergare prin zapada, flotari, abdomene, spirit concurential.
Dupa ce am ajuns la liceu, mi-am dat seama ca eram brusc printre cei mai bine pregatiti fizic: abdomene, rezistenta, orice. Eram calit! In plus eram dezgustat de cei care faceau rost de adeverinte sa stea pe banca. Mi se impregnase o mentalitate de luptator, fara ca eu sa imi dau seama.
Acum, dupa ani de zile, imi place sa fac jogging, cate o ora-doua. Imi place sa inot kilometrii odata. In ultimele 12 luni am inotat echivalent distanta Bucuresti – (more…)
Sa incep cu concluzia: FII O STANCA. Stai in picioare, oricat de puternic bate vantul. Dupa furtuna, o sa fii printre cei putini care stau, fata de cei multi care sunt pravaliti la pamant.
Cedam mult prea usor. Apare o piedica mica, ne retragem bosumflati in scorbura noastra, zicandu-ne ca nu am avut noroc, ca nu a fost sa fie, ca sortii sunt potrivnici, ca nu am avut “spate”/bani/pile/noroc in viata.
Vorbeam ieri cu cineva referitor la urmarirea pasiunii in viata, indiferent de costuri. Respectiva persoana in primul an de la absolvirea unei scoli scumpe a lucrat GRATIS in diverse locuri, doar doar sa isi faca un nume. A lucrat (more…)
Optimistii sunt de 2 feluri, din cate am vazut eu: optimistii idioti si optimistii activi.
1. Optimistii idioti sunt cei cu un zambet de IQ de maxim 80 pe fata, care spun ca o sa fie bine, dar nu fac nimic ca sa influenteze rezultatul in bine. Sunt niste fluturasi, fara legatura cu realitatea, care traiesc intr-o iluzie continua (ceea ce, intre noi fie vorba, nu e foarte rau. Daca tot esti prost, macar sa fii prost fericit decat prost nefericit, corect?)
2. Optimistii activi sunt cei la care se manifesta FORTA GANDIRII POZITIVE. Gandirea pozitiva nu inseamna doar sa te scremi mentali sa te gandesti la lucruri pe care le vrei, in speranta ca forta ta telepatica va forta universul sa comploteze si sa iti puna pe tava obiectele dorite. GANDIREA POZITIVA implica o componenta activa de a FACE lucruri. Vorba aia, Dzeu iti da, dar nu iti baga si in traista.
De-a lungul timpului am vorbit cu mai multi oameni mai destepti ca mine si i-am intrebat care cred ca e reteta succesului in orice domeniu. Unul din cele mai interesante raspunsuri a fost:
FOCUS
Si nu ma refer aici la marca de masina. 🙂
Deci, trebuie sa ne concentram eforturile ca sa reusim ce ne punem in cap. Sa fim ca o sageata. Cu cat punctul de focalizare este mai ingust, cu atat energia se concetreaza in acel punct si ai sanse mai mari sa treci prin tinta. Focus.
Nu te imparti in prea multe directii, pentru ca istoria arata ca cine isi disipeaza eforturile, nu mai ajunge nicaieri. 🙂
Sunt 2 lucruri antagonice cu care ne luptam zi de zi: focus si dispersia riscului.
Unii oameni fac un singur lucru si incearca sa il faca cat mai bine (pericolul este sa ii astepte soarta dinozaurilor, care nu s-au putut adapta).
Si alti oameni fac o mie de lucruri diferite. De ce? Ca sa aiba o plasa de siguranta, pentru ca cred ca pot sau pur si simplu pentru ca nu pot sa spuna NU. Si conform regulii paralelogramului, pe care am invatat-o la fizica in generala, pierzi eficienta daca ai doua forte care trag in sensuri diferite.
In ultima vreme am vorbit cu o gramada de oameni care vor sa isi deschida noi afaceri. Foarte bine. A dat coltul ierbii, a inflorit optimismul in noi. Foarte bine.
Si orice vrea sa vanda ceva (inclusiv propria persoana) trebuie sa isi creeze un BRAND, care sa le asigure o sansa in plus in aceasta lume saturata de perceptii senzoriale.
Exista mai multe tehnici prin care poti sa generezi nume de brand memorabile. Cea care imi place cel mai mult este cea a asocierilor ciudate, care, tocmai pentru ca sunt ciudate, creierul prospectilor le retine mult mai usor.
Nemaivorbind ca este un exercitiu de creativitate, care va poate face ziua mai frumoasa.
Genunchi de rama
Think Pink
4 patrate (foursquare)
Cap de ou
Gigi duru (folclor)
Idiotul Bland
Razboinicul luminii (nu mai e nevoie de explicatii) (more…)
Sunt 3 modalitati sa iti atingi obiectivele si creierul tau sa fie incantat cu el insusi:
sa nu ai obiective (la fel ca majoritatea populatiei) – pe principiul: “Cine nu munceste nu greseste, si daca nu greseste merita sa fie premiat!”:)
sa iti micsorezi obiectivele, ca sa se potriveasca rezultatelor tale – principiu: “Fii, maica, multumit cu ceea ce ai”
sa faci efort mai mare, ca sa urci si sa iti atingi obiectivele – principiul evolutiei personale.
Unii oameni zic: “Banii nu conteaza”.
Sunt curios daca respectivii isi pastreaza opinia daca copilul lor necesita o interventie medicala de 100,000 eur si ei au bani doar cat sa treaca strada.
“Hai sa terminam odata cu asta, ce mama dracului….” (simti crescendo cum urca adrenalina)
Te uiti fioros la leucoplast.
“Pot sa o fac!” (apuci vitejeste coltul leucoplastului).
…. (suspans)
si tragi.
… (urlet)
Dupa care, ai satisfactia invingatorului. 😀 Mind over matter. Am reusit. Am fost puternic. Sunt barbat(a). VICTORIE!
Zilnic avem leucoplasturi virtuale de tras. Zilnic avem de facut lucruri care nu ne prea incanta. Si lucrurile care nu ne prea incanta, tindem sa le marginalizam si sa le lasam la coada listei, pana cand devin urgente/critice…
Tu, ca individ, care ai determinare si putere de munca, dar care ai prefera sa TI SE ZICA CE SA FACI, sa functionezi ca o societate pe actiuni. Si sa cedezi un procent din actiunile tale, sa zicem 20%, unui guru/impresar/pimp/investitor strategic, care sa iti creasca nivelul foarte mult. Pentru ca logic face sens: 100% din nimic este mult mai putin decat 80% din foarte mult 🙂
Sunt cateva exemple in acest sens, majoritatea cu conotatii negative:
sa iti vinzi sufletul diavolului – aici cedezi 100% din actiuni la un termen de x ani de la semnarea contractului
Probabil ca vei fi de acord cu ceea ce iti voi spune acum. Deasemenea, probabil ca vei zice ca vei aplica si tu sfaturile. Dar foarte probabil ca nu o vei face. Pentru ca desi LOGIC suna fain (ca multe alte lucruri de altfel), si tie si mie ne e foarte greu sa iesim din zona de confort. Pentru ca noi, animalele numite “oameni”, suntem eminamente niste fiinte lenese COMODE 🙂
Zilele trecute am castigat un nou client pe partea de e-marketing, a carei filozofie de viata ne-a cucerit. Este vorba de o filiala americana a unei fundatii japoneze de arta si arhitectura, care se lupta impotriva mortii creierului, care inspira inclusiv corporatii gen apple si google prin gandirea lor laterala:).
Statistic este dovedit ca noi oamenii marea majoritate a actiunilor noastre le avem automatizate/robotizate:
cand ne spalam pe dinti
cand conducem masina
cand iti faci mancare
cand interactionezi cu alti oameni (salut, ce faci, bine, pa)
cand te duci la munte/la mare (ai aceleasi locuri, aceleasi tabieturi, aceiasi oameni, aceleasi proceduri pe care le urmaresti)
cand…. orice.
Aceste automatisme, care desi ne fac viata mai confortabila, la un moment dat, ne baga intr-o rutina. Care rutina la un moment dat genereaza depresie si moartea creierului. Si usor usor, daca nu iesim din aceasta rutina, devenim niste vaci autiste, triste, cu o calitate a vietii foarte redusa.
Ati fost la nunti in Romania pana acum? Nuntile noastre sunt un exemplu de dezorganizare si lipsa de leadership, exemplificatoare pentru toata viata noastra cotidiana 🙂
Sa luam urmatoarea situatie: la finalul ceremoniei civile trebuie sa se faca poze. Cineva trebuie sa decida locul, directia, cine se pozeaza cu maimuta (aka mirii), in ce secventa, in ce aranjament. Invitatii stau, se misca de colo colo ca intr-o miscare browniana si asteapta ca altcineva sa faca primul pas. Mirii evident nu mai stiu de ei, restul asteapta.
Si de fapt vezi o gloata de oameni imbracati frumos, zambitori si cu flori in mana, timizi, care stau ca o turma, asteptand ca cineva sa o ia inainte.
Foarte rar vine cineva cu initiativa, care incepe sa organizeze lucrurile, sa ajute mirii sa aiba o nunta memorabila. De multe ori oamenii pleaca, fara sa mai faca poze. Frustrari, comentarii, lipsa de amintiri pentru nuntasi… De ce? Pentru ca nu s-a gasit cineva care sa preia initiativa.
Un microlider este si cel care trece o batranica strada. Un microlider este si cel care ia taurul de coarne in orice problema pe care o are in viata. Un microlider este cel care incepe sa cante “Multi ani traiasca” cand e ziua cuiva si ii face pe ceilalti sa ii urmeze exemplu. Un microlider este cel care da zapada din fata blocului si ii inspira si pe altii sa faca acelasi lucru. Sau este proactiv la munca si face “the extra step”
Este atat de usor! Si sunt atat de multe beneficii pentru tine sa fii lider…
Dar stii care este cel mai mare dusman? O propozitie infama care ne-a fost sadita intre neuroni din frageda pruncie: “Dar oare ce vor zice ceilalti?” 🙂
Dar sa va intreb ceva! Ce se poate spune despre o persoana care ii pasa ce cred niste oi despre el?
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
