Nu. Nu am intarziat cu 3 zile sa va spunem Craciun Fericit! Vrem sa fim primii care va zic acest lucru pentru urmatorul Craciun, cu 362 de zile inainte 😛
Oricum, sa fim seriosi, in ultimele zile de dinaintea Craciunului, la ce haos a fost, v-a mai ars voua sa cititi urari de bine trimise de cunoscuti? Chiar si acum, cand stati cu burta in sus deabia rasufland de sarmalele si carnatii ingerati.
Apropo, ati mai primit SMS-uri din ciclul “cei 3 magi, care sa coboare pe o raza, cu mos craciun si renii, care s-au ratacit, etc, etc” Nu-i asa ca toate par template-uri luate de pe Net? 🙂
Ce am mai facut noi in ultima vreme?
Am pastrat traditia StartEvo. Cu alte cuvinte, in ultima saptamana am ajutat copii. Daca pana acum, de 5 ani de zile incoace ajutam copii bolnavi de cancer in stadii terminale (in parteneriat cu diferite fundatii care ii aveau in evidenta, precum Hospice, Casa Sperantei sau Mobilmed), anul asta am facut o mica schimbare. (more…)
Dupa cum probabil stiti, motivul pentru care brusc in ultima vreme am lasat-o mai moale cu activitatea pe StartEvo este simplu.
Iulian Craciun, unul din noi, cei 3 fondatori (cel mai destept;), s-a hotarat sa candideze la SENAT. Si nu asa, oricum, ci impotriva lui Dan Voiculescu.
In ultimele zile am avut ocazia sa vorbim TOTI trei cu mii de persoane abordate direct pe strada. (Cred ca toata viata mea la un loc nu am vorbit cu atatea persoane straine “agatate” pe strada:) ). Noi pana acum am vorbit la multe mii de persoane, dar erau in cadrul unor evenimente organizate, in care oamenii respectivi SE ASTEPTAU sa le spunem ceva. Aici nu. Aici pur si simplu “agatam” oamenii pe strada, sa le vorbim de Iulian Craciun.
Si am observat cateva lucruri interesante:
Majoritatea oamenilor asteapta sa LI SE DEA. De la “Ce imi dai ca sa te votez?” pana la “Nu ai si tu un pix, ceva?”. Cand le zici: “Eu nu am nimic de dat, ai gresit ghiseul” deja se rupe filmul. Nimeni nu isi pune problema ca daca le dai spaga, pe urma trebuie sa o recuperezi de 100X. Si de unde oare. Tot din banii lor. Dar asta e, majoritatea gandesc cat lungimea nasului.
Majoritatea oamenilor sunt statici in gandire, sunt blocati in situatia in care stau si nu mai vor sa mai faca un efort minim. Este trist ca s-a ajuns aici dupa 23 de ani de viata politica odioasa.
Multi oameni iti pun stampila in frunte, desi nu te cunosc:
Esti corupt, securist, nenorocit – asa sunteti toti, nu incercati sa mai ne prostiti. Cred ca si daca Chuck Norris, Isus, Buddha, Maica Tereza si Mahatma Gandhi ar veni sa candideze, toti s-ar trezi cu stampila asta: lasa-ne bai, ca stim noi ca vrei sa te imbogatesti
Esti handicapat. De ce nu stai acasa cuminte, la caldura. De ce te agiti? Ce castigi? Mai bine nu te bagi. Stai acasa cumintel si asteapta sa mori…
Daca nu promiti marea cu sarea, nu esti meserias. Oare cat de idioti sunt unii? Chiar nu s-au invatat minte ca toate alegerile de ani de zile sunt concursuri de MISS? Cine minte mai frumos si cine baga mai multi bani castiga potul cel mare?
Categoria cea mai trista stiti care e? Nu sunt pensionarii, asa cum v-ati gandi. Nu! Sunt tinerii. Eu personal oricum am vorbit cu mii de tineri din licee si facultati. Dar acum parca am vazut o alta fata a tineretului proletar.
majoritatea se potrivesc cantecului celebru: “I’m a Barbie girl/In a Barbie world/Am capul din plastic/Si ma simt fantastic….”. Mallurile sunt pline de ei.
unii sunt idealisti dusi cu capul. Spun ca “e timpul pentru o schimbare… ceasul al 12-lea… ticalosii si coruptii trebuie sa moara… ca daca as avea o mitraliera, ce as face…” Si cand le zici de Iulian “uite frate schimbarea. E OMUL care e total diferit de toti ceilalti. E omul cu cea mai mare putere interioara din Romania. E ok….” se uita la tine ca la felul 14 si zic “nu, nu, trebuie cineva diferit, cineva care sa nu fie politic, cineva care sa aiba istoric”….” “Da, iulian e. Uite-te la el” si pleaca, vorbind singuri in lumea lor… Ciudati. Sigur dau like la toate prostiile pe facebook, la toate petitiile online, la “salvati planeta”, dar cand e vorba sa mute o frunza, stramba din nas.
Am gasit foarte putini tineri rationali, cu care sa poti vorbi. Cu argumente, cu concepte. Nu conta ca unii erau pro USL sau pro ARD. Atata timp cat discutia era una rationala, era o placere sa vorbesti cu ei.
E frustrant. Vrei sa faci un bine si vezi ca nu esti apreciat. Este ca vorba aia romaneasca, cu facerea de bine, daca o stiti…. E logic ca oamenii cu valoare nu vor sa se bage in politica. Au altceva mai bun de facut decat sa fie injurati de oameni nerecunoscatori. Dar asta e…
Stiti insa care e partea magica? Trecand peste “barbie head”, peste “nerecunoscatori”, peste sictiriti, peste fanatici si alte categorii demografice, la un moment dat ai ocazia sa intalnesti OAMENI. Si acei oameni INTELEG si iti sunt recunoscatori. Si pentru acel ceva merita sa induri toata cealalata experienta negativa.
Acei oameni fac sa MERITE TOTUL. Pleci de acolo cu lacrimi in ochi. Pleci cu constiinta datoriei, a sacrificiului si a dorintei de a face BINE! Si asta conteaza enorm. Despre asta e vorba.
Si noi, cand am inceput acum aproape 2 ani proiectul StartEvo ne-am lovit de acest lucru. Vrei sa faci un bine si 79% din romani (statistic vorbind) nu il apreciaza. Desi initial a fost un factor demotivant, am reusit sa ne “montam” si sa ne gandim ca plusvaloarea adusa celor 21% care vor sa fie ajutati merita cu varf si indesat. Iulian incearca sa faca acelasi lucru si aici, in Senat.
Incerci sa te uiti la THE BIG PICTURE, sa gasesti un scop mai mare pentru care sa traiesti, nu doar pentru carnati si cascaval. Sa spui ca NU traiesti degeaba. Sa lasi ceva in urma ta. Motul piramidei lui Maslow. Oricat de greu, oricat de demotivant este…. Chit ca pierzi, nu conteaza. E un lucru care trebuie sa il faci, altfel o sa regreti o viata intreaga.
Asta conteaza!
PS. Daca vreti sa deveniti voluntari in campania lui Iulian pana pe 9 decembrie, trimiti-i un email la go-arond-IulianCraciun.com. Multumesc.
Ma tot gandesc ce face o persoana sa fie puternica. Si nu ma refer la definitia clara, data de Forbes, cu topurile lor ale persoanelor (barbati sau femei) cei mai puternici la nivel global, gen Obama sau Merkel. Acest gen de putere inseamna sa ai la indemana o gramada de smardoi (alias armate, NATO, servicii secrete, etc), influenta sau bani. Si nu ma refer nici la puterea fizica, sa poata sa ridice 200kg impins de la piept.
Ma refer la PUTERE INTERIOARA. Acel “mojo” care te face sa nu cazi la podea cand soarta iti cara pumni cu nemiluita. Acel ceva care te face sa mai storci inca o farama de energie sa stai in picioare.
Pe mine personal ma intereseaza sa cunosc persoane PUTERNICE, cu un caracter de piatra. Genul de oameni care nu abandoneaza lupta orice ar fi. Sau care desi au foarte multe necazuri, nu cedeaza.
Caracterul unui om se vede atunci cand ii este greu. Nu atunci cand totul este roz si diafan. Multi probabil se gandesc la parintii lor, ca exemple de determinare si putere interioara (vorba aia, daca tot te-au suportat si te-au facut sa fii omul care esti acum, merita recunostinta ta). Altii se gandesc la prieteni sau cunostinte care prin determinarea lor sunt INSPIRATIONALI. Altii citesc biografii ale celor care au demonstrat ceva in viata…
Tu cat de puternica esti ca persoana? Cat de inaintata este “limita ta de rupere”?
Avem de jur imprejurul nostru caractere slabe. Oameni care nu se pot abtine sa nu manance ca spartii, oameni care nu se pot abtine sa devina lenesi, sa zaca in fata televizorului, sa se planga, sa se vaite cat de rea e viata cu ei. Aceste caractere sunt o jignire adusa darwinismului. Parameci care traiesc doar prin prisma inertiei si a inventiei numita “protectie sociala”.
Din punctul meu de vedere, puterea interioara este data de MOTIVATIE. Iar MOTIVATIA vine din SPERANTA si/sau FRUSTRARE. Combinat cu motul piramidei lui Maslow (ultimele 2-3 nivele).
O persoana puternica iese din zona de confort. O persoana puternica face ceea ce trebuie, desi nu ii place. Si devine, fara sa vrea, o sursa de inspiratie. “Daca x-ulescu a putut sa faca asta, atunci si eu pot. Ce, eu am ciunga-n par?”
Pentru mine, un exemplu de persoana puternica este (more…)
Ieri am vazut o scena emotionanta. O mama care inota alaturi de copilul ei, care avea sindrom Down. Baietelul avea vreo 10 ani… Era si tatal prin preajma. Amandoi parintii erau plini de dragoste si devotament pentru copilul lor, desi cu ochii putin cam tristi (lucru de inteles de altfel).
Vazand scena, am cazut putin pe ganduri (am fost recunoscator pentru ceea ce sunt si ceea ce am, am simtit empatie, am incercat sa inteleg ce este in sufletul parintilor, etc). Dupa care mi-a trecut un gand prin minte: ca mi-as da o zi din viata mea ca sa ajut acel copil sa fie sanatos. Nu a fost ceva gandit, calculat, ci o pornire instinctiva, care mi-a pus ulterior la incercare egoismul si capacitatea de auto-conservare. As face un sacrificiu foarte mare, ca sa am o satisfactie foarte mare.
Buun. O zi din viata. E mult, e putin? Dar daca aceasta zi “data” ar insemna ca o zi din viata sa muncesti 24/24 pentru acel ceva? In contul datoriei. Parca nu mai suna atat de dramatic. Deja parca suna a voluntariat, iar voluntariat este o actiune mult mai acceptabila social. Plus ca voluntarii, cand muncesc, o fac cu zambetul pe buze, pentru ca au satisfactia muncii. Voluntarii nu se duc la SCARBICI! (altfel ar fi niste voluntari nu foarte destepti).
Dar daca in loc de o zi ai da un an din viata ta? Sau 20 de ani?
Si schimband putin rationamentul, dar daca ai da acelasi numar de zile/ani nu pentru o cauza nobila, care sa iti dea o plusvaloare, ci pentru o cauza rea? Sa fie unitati de timp risipite in van, dupa care sa iti para rau?
Si pe urma am constientizat ca fiecare dintre noi dam “zile de la mineeeeeee” pentru o gramada de lucruri, pe care ulterior le regretam. Cum e reclama la Practiker “Cu banii pe 6 ore de munca mi-am luat un ghiveci cu flori”.
De exemplu, sa dai “zile de la tineeee” pentru produse de care nu ai nevoie, cu bani pe care nu ii ai, ca sa impresionezi oameni care nu iti plac.
Sau alt exemplu: sa stai ani de zile la un serviciu la care sa te duci in scarba. Deci, ai dat zile de la tine (o multime) ca sa fii nefericit (si sa iti platesti niste facturi). Dar cand tragi linie, daca anii munciti nu i-ai muncit fericit, e destul de neagra situatia.
Deja 5 ani de zile poti sa-i exprimi in procente mari din viata (15% din viata mea mi-am cedat-o si in schimb am fost si nefericit).
Pe vremuri ma uitam la toate prostiile pe care le debitau “prietenii” mei pe facebook.
Pe vremuri citeam cu nesat titluri si articole din presa online romaneasca de genul: “A calcat-o TIR-ul. Vezi cum arata dupa”.
Pe vremuri ma incarcam cu negativism din jurul meu.
Pe vremuri imi pasa ce ziceau oamenii despre mine, despre felul cum arat, despre defectele mele de “fabricatie”.
Pe vremuri chiar imi placea Mircea Badea.
Pe vremuri dadeam claxoane in trafic, ii claxonam pe cei care deabia se miscau cand se facea verde la semafor (recunosc, inca mai fac asta!).
Pe vremuri ma suparam cand gaseam masina zgariata sau lovita in parcare…
Pe vremuri ma concentram pe minusuri, nu pe plusuri, considerandu-ma o persoana “realista” si oarecum cinica, in loc de una pozitiva.
Dar am realizat ca sunt prost daca ma las influentat negativ de astfel de lucruri. Ma suparam total gratuit. Imi scadeam singur calitatea vietii – iar asta e dovada de prostie imaturitate!
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Nu. Nu am intarziat cu 3 zile sa va spunem Craciun Fericit! Vrem sa fim primii care va zic acest lucru pentru urmatorul Craciun, cu 362 de zile inainte 😛
