Am un prieten care spune lucrul acesta. Si are dreptate (in foarte mare parte). Exista o inertie in a adopta lucrurile, in a lua decizii si in a-ti forma o parere despre ceva/cineva.
Decizia de cumparare a unui frigider dureaza in medie 6 luni. Adica timpul de cand apare nevoia pana cand ai efectiv frigiderul in casa. De obicei nu este o decizie de impuls.
Cand femeile vad o pereche de pantofi care musai trebuie sa ii aiba, pe langa celelalte 100 de perechi, decizia de cumparare dureaza 10 minute. Clar, decizie de impuls.
Un telefon mobil, aproximativ o luna.
Pentru o vacanta, poate sa dureze tot cateva luni. Si tot asa….
Imaginati-va ca respectivii care vand aceste produse cu durata mai mare de decizie, pana tu, cumparator, faci efectiv achizitia, trebuie sa depuna un efort consistent in timp. Trebuie sa aplice tactica picaturii chinezesti. Sa fie acolo, pe “radarul” consumatorului. Si, daca sunt suficient de persistenti si constanti in timp si reusesc sa il convinga, e doar o chestiune de statistica si de timp pana cand respectivii vor cumpara.
In facultate aveam un coleg care “baga fise” la fete. Pur si simplu nu se lasa, si desi stia ca unele erau inabordabile pentru cei ca el (nici frumos, nici bogat), facea lucrul acesta cu obstinenta. Evident, ca era o persoana foarte placuta de sexul feminin. Si acum este un vanzator de cariera in industria auto, ducand “bagatul de fise” la un nou nivel.
Faptul ca NU SE DADEA BATUT il ajuta enorm. Pentru ca stia ca isi imbunatateste sansele. Stia ca statistic trebuia sa vorbeasca cu X oameni, iar din acestia y% sigur cumparau. Erau numere.
Toti vindem ceva. Unii timpul, altii cunostintele, altii produse sau servicii. Daca nu reusim sa ne vindem repede ce avem de vandut nu trebuie sa abandonam. Trebuie sa gasim explicatii LOGICE si solutii la fel de LOGICE. Si sa nu ne dam batuti, pentru ca pana la urma, statistic vorbind, o sa avem succes 😉
Chiar, daca altii pot, tu de ce nu ai putea? Ai ciunga in par? Nu sunt aliniate planetele? Nu te duce procesorul? PROSTII. In special daca ai exemple clare ca altii au putut, atunci sigur si TU POTI.
Ce ANUME sa poti? Nu conteaza. Orice iti pui in minte.
Sa gasesti noi surse de bani.
Sa faci o afacere de succes.
Sa iti faci viata frumoasa.
Sa reusesti la examene. etc., etc., etc..
Ne place sa vedem exemple de oameni INSPIRATIONALI. Sunt oameni care au reusit sa ne surprinda.
Oameni care au devenit presedinti desi aveau handicap evident (Barack Hussein Obama – negru cu nume de arab, Roosevelt – scaun cu rotile, Basescu – sasiu si nume care tradus in limba engleza suna foarte ciudat).
Oameni care desi nu aveau picioare au castigat medalii olimpice la alergat (Oscar Pistorius).
Miliardari care au ajuns miliardari avand bube pe fata, tineri fiind (Zuckerberg, Bill Gates). Si tot asa….
Daca vezi ca altii pot, inseamna ca si tu poti. Punct. Trebuie doar sa iti pui mintea si energia sa lucreze.
Sunt oameni care au facut lucruri care NIMENI nu le-a mai facut (Columb, Magellan, Edmund Hillary, ). Nu zic sa fii ca ei. Nu in prima faza. Macar fa ceea ce altii deja au facut. Pentru ca stii ca se poate.
Eu sper ca DA. 🙂 Pentru ca sunt onorat sa am de-a face cu oameni care muncesc din greu ca sa isi atinga scopurile. Care nu se lasa batuti cu una cu doua. Care desi e greu, NU renunta si merg mai departe. Luptatori.
Cei care nu au simtit ceea ce simte personajul din imagine se pot incadra doar in 3 categorii:
– abandonaci prematuri – care la primul semn de greutati au dat bir cu fugitii
– amnezisti – au uitat ca s-au zbatut ca pestele pe uscat
– mega norocosi – totul le-a mers ca uns in viata (pana acum).
Nici una dintre cele 3 categorii nu este una de la care sa inveti.
De exemplu, ieri am lansat un proiect pe internet (FBCombinator – sa vezi in conditii de discretie maxima cine dintre prietenii tai de pe facebook s-ar combina cu tine). Initial, estimarea era ca o sa dureze maxim maximorum 5 zile (pesimist). Dupa aproape 1 luna de munca si stres, am reusit ieri sa il pun live. Imperfect. Dar functional. Si ma gandeam de N ori ca nu o sa se mai termine niciodata. Cum rezolvam o problema, mai apareau 2. Cum le rezolvai si pe respectivele, mai veneau ca un croseu de dreapta altele. Tot apareau alte proiecte si prioritati si nu se mai lucra aici cu zilele. Si tot asa.
Si strangeam din dinti, simtind cum bat pasul pe loc si incercam sa gasesc solutii sa ies din cercul vicios. Foarte greu. Dar satisfactia este foarte mare cand vezi ca este functional totul.
Oamenii ambitiosi invariabil dau de greutati. Si, daca au motivare suficienta, gasesc energia sa mearga mai departe. Diferenta dintre un om de succes si unul mediu este gradul de toleranta la efort. Cu cat renunta mai tarziu la idealul sau.
Aici mai intervine un aspect. Se zice ca trebuie sa stii cand trebuie sa renunti. Si aceasta e in deplina contradictie cu ce am zis pana acum “Never give up”. Intradevar, este o dilema. Poate faci munca de Sisif intr-un domeniu stupid, fara viitor. Poate esti sapator de santuri. Si dai la tarnacop mai bine si mai mult decat toti ceilalti coechipieri ai tai. Dar, chiar daca ai castiga campionatul mondial la sapat viteza, tot nu ai ajunge departe, mai ales daca visul tau este sa iesi la liman cu banii. Si la un moment dat trebuie sa zici “STOP, ma apuc de altceva.” Ca sa nu persisti in propria prostie 🙂
Intrebarea de 100 de puncte este: cum alegi tintele pentru care merita sa te bagi? Raspunsul aici depinde de voi. 🙂 Bafta!
Vreau sa va impartasesc unul din cele mai tari invataminte care le-am tras in ultima vreme.
Noi lucram cu 5 agentii de publicitate din New-York. Una dintre ele in ultima vreme a decis ca vrea sa se reinventeze. Si-a gasit un mentor/consultant pe la vreo 60 de ani, expert in business, care face o gramada de bani vanzandu-si experienta indelungata. Si respectivul mentor a zis asa:
“Ia sa ne uitam noi la cifra voastra de afaceri pe ultimii ani. Buuun. Se vede trendul pozitiv. Se vede ca progresati. Dar va miscati foarte greu. Cresterea de la an la an este mica. Voi aveti cateva puncte forte extraordinare pe care nu le monetizati corespunzator. Nu sunteti logici in ceea ce faceti. Va ocupati prea mult de ‘micimi’ si nu de viitor. Tu, patronul, in loc sa faci lucruri care sa asigure cresterea sustenabila a companiei te bagi in taskurile zilei, in loc sa externalizezi. Etc, etc….
Daca voi faceti aceleasi lucruri care le faceti pana acum probabil ca o sa cresteti cu acelasi procentaj si anul asta si anul urmator. Si eventual o sa muriti sau o sa va reinventati, pentru ca ritmul in care munciti nu este sustenabil pe termen lung.
Hai sa facem in felul urmator.
Va iau sub aripa mea. Va zic ce trebuie facut si va bat la cap sa le faceti. Voi le faceti. Peste 12 luni, daca depasim cu x% cifra de afaceri care oricum o sa o faceti, atunci imi dati y% din profitul incremental sau actiuni in firma. Este mai bine sa detii 90% din ceva mare decat 100% din ceva mic. “
Zis si facut. Au batut palma si s-au apucat de lucru.
Primul lucru care l-au facut a fost unul foarte curajos. Concedierea clientilor mici care genereaza pierdere pe termen lung.
Cum au facut asta? Ei taxeaza ora cu 125 usd. Le-au dat un mail la toti clientii mici si le-au zis ceva de genul:
“Dragi clienti, noi ne reinventam. Asa ca va dam doua optiuni. Ori ne platiti in avans cate 10-20-50 de ore la pretul de 150 usd/ora si consumam din ele iar cand ajungem aproape de zero refacturam, ori cand o sa aveti nevoie de noi, o sa va punem ultimii pe lista de prioritati si o sa va taxam 300 usd/ora.“
Foarte curajos gestul. Surprinzator e ca au avut clienti care au si ales unele din aceste variante 🙂
Zilele trecute, consultantul a facut o “sezatoare” unde i-a adus pe toti clientii lui, si pe cei cu bani si pe cei fara bani. Si le-a dat un test foarte important, in urma caruia a concediat toti clientii lui care NU plateau, in afara de aceasta agentie. De ce? Pentru ca nu au raspuns corect la o intrebare foarte importanta,.
Intrebarea era: “Care este motivul pentru care voi, cu firmele voastre, sunteti in aceasta situatie, in care sunteti acum?“
Voi ce ati fi raspuns? Dati-ne un mail la go-at-startevo.com cu raspunsul vostru, sa vedem daca este corect. Eu l-am ghicit 🙂
Acum, ideea este in felul urmator. Acest mod de operare, in care cel care ajuta primeste un comision/actiuni din cresterea suplimentara adusa de el DUPA ce a adus-o este o super idee. Cred ca multi dintre noi romanii am semna pentru ea. Atat ca firme cat si ca persoane.
Problema e, asa cum discutam si cu Scarlatescu saptamana trecuta la carciuma, ca romanii ar face doar jumatate de promisiune. Cand s-ar vedea cu sacii in caruta, i-ar da papucii celui care i-a ajutat. Acest lucru mi s-a intamplat de cateva ori in Romania si de aceea cred ca este foarte greu implementabil datorita neseriozitatii noastre.
“De ce sa ii dau omului 20% din firma? Doar pentru ca m-a ajutat? Ia mai da-l dracului…. Ca de acum ma descurc singur. La revedere fraiere!!!! :))“
Voi ati accepta acest mod de business ca accelerare a cresterii personale? Pana la capat?
Week-end-ul trecut am vorbit cu un prieten vechi de prin Ploiesti. Ne vazuse masina cand am fost joia trecuta sa dam bursa StartEvo la Colegiul National Economic Virgil Madgearu. Si curios din fire, m-a intrebat ce caut prin Ploiesti in mijlocul saptamanii?
I-am raspuns ca am venit special de la Bucuresti sa filmam castigatorii Burselor StartEvo. Dupa care, pauza…. Dupa care, tirada.
Hai ma Norule (asa ma alinta el), ce-ai fumat? Tu nu ai ce face cu banii??? 30 eur/liceu x 10 licee = 300 euro. Doar intr-o luna. Plus motorina. Plus timp. Si pana la Targoviste, Moreni, Targu Jiu, Brasov…. Si luna urmatoare la fel… Tu nu esti sanatos la cap? De ce nu le cumperi copiilor tai bomboane? De ce te intereseaza copiii altora? Doar nu vrei sa salvezi tara asta? Ia zi, tie ce iti iese din afacerea asta…. Vrei sa ajungi in rai, sau ce?…..
Si intrucat de-a lungul celor 2 ani de existenta StartEvo am mai primit intrebarea asta, poate nu asa de virulent, am zis sa raspund.
Ce ne iese noua (fondatorilor) la treaba asta cu StartEvo. 🙂
Pai, avem o gramada de avantaje. Sa le luam pe rand.
SATISFACTIE
Avem o mega satisfactie de sine. Ne simtim bine sa facem mici schimbari in tara asta. Am facut asta cu mult inainte de a crea StartEvo. Am facut “Romane, Fii mai neamt!“. Am incercat la toate brandurile la care am lucrat sa ma/ne implicam in activitati sociale, sa facem BINE. La BestJobs, acum 7 ani de zile, cand am mers pe pozitionarea e-Volueaza si am incercat sa cointeresam (fara prea mare succes) oamenii sa vada ca tine de ei sa fie mai usor angajabili. La Coca-Cola Romania, cand am avut multe initiative bune in acest sens. Alina, pe vremea cand lucra la Volksbank se implica in tot felul de actiuni de caritate. De 6 ani facem Craciun Special, prin care mergem la copii bolnavi de cancer in stadii terminale, la orfelinate si la scoli speciale… Iulian se implica de cand se stie sa ii ajute pe altii, prin forta exemplului.
BILE ALBE
Facand bine am vazut ca se acumuleaza bile albe (karma pozitiva, fengshui-uri sau cum vreti sa ii spuneti) – ce conteaza e ca facand bine ni se intoarce inmultit. Si ne simtim bine. Si e fain.
Desi pare o intrebare sugubeata, nu este. Chiar este un foarte serioasa, cu un scop anume. 🙂
Imi aduc aminte ca acum ceva vreme aveam o dezbatere aprinsa cu cineva care nu credea in existenta extraterestrilor (eu fiind o persoana rationala, am ajuns la concluzia ca ar trebui sa existe, macar luand in calcul argumentul pur statistic, formula lui Drake). Si interlocutorul meu la un moment dat spune argumentul suprem (al non-existentei): “Domne’, daca exista extraterestrii astia, de ce nu ne-au contactat? Ca suntem inteligenti, am putea purta un dialog civilizat.” (….pauza de ras….)
Asa este. Suntem inteligenti si putem purta un dialog civilizat. Chiar mai mult decat o bacterie. 🙂
Una dintre marile noastre limitari cerebrale este ca traim prea mult orbiti de situatia actuala si nu prea avem capabilitati reale de previzionare. Cu alte cuvinte, suntem putin mai evoluati decat un caine, care daca e satul, se joaca, daca ii este foame, se apuca de hoinarit sa manance.
La fel, daca suntem intr-o situatie grea, nu vedem iesirea. Consideram ca situatia este grea acum si pe viitor si nu vedem solutii.
Cand trimitem CV-uri, ne gandim ca joburile s-au dat pe sub mana, nu ca avem un CV varza.
Cand suntem angajati, injuram patronii ca nu ne dau salarii mai mari, fara sa ne punem in locul lor, sa vedem daca se justifica economic ceea ce dorim noi.
Cei care sunt deprimati, nu vad iesirea din acea stare.
Nu gandim mai mult decat lungul nasului. Nu neaparat pentru ca nu am putea, dar pentru ca ne este lene.
Trebuie intotdeauna sa ne gandim mai plenar, la o scara mai mare. Nu poti sa evoluezi daca gandesti doar la nivelul tau micro. Nu ai cum. Evolutia incepe cu componenta mentala. Stiti, cum zic toate cartile de motivare: “gandeste bogat, ca sa fii bogat”, “vizualizeaza succesul”, “Think Big” si alte prostii similare.
Ca este optimist desi soarta ii da crosee dupa crosee.
Ca este incapatanat sa creada ca lucrurile vor fi mai bune.
Ca nu se da batut cand i se ineaca corabiile.
Tu ce grad de toleranta ai la esecuri/lovituri? Mai mare, mai mica? Spre deosebire de loviturile fizice, care iti pot “stinge lumina”, cele psihice de multe ori se pot contracara prin DECIZIE personala.
Spune asa: Eu DECID sa nu ma las influentat de asta. Decid sa nu ma supar ca un bou mi-a zgariat masina. Decid sa nu ma supar ca am un sef idiot. Decid sa nu pun la suflet ca Steaua a luat bataie (presupunand ca tii cu Steaua) sau ca ai primit numai refuzuri.
Puterea este o chestiune de optiune personala. Oamenii determinati si ambitiosi, puternici mental, sunt ceea ce se cheama oameni puternici.
Alege sa fii un om puternic. Chiar daca soarta tine sa te testeze. Ce alta optiune ai?
1. Stiti de ce oamenii care locuiesc la etajul 1 traiesc mai mult decat cei care traiesc la etajul 9? Pentru ca cei de la etajul 1 urca pe scari, pe cand cei de la etajul 9 merg cu liftul.
2. Stiati ca cei care merg cu masina traiesc mai putin decat cei care merg cu mijloacele de transport in comun?
3. De ce in New-York rata obezitatii este cea mai mica din SUA? Pentru ca aproape toti sunt obligati sa mearga cu metroul. Iar mersul pana la si de la metrou ajuta sa mentinerea siluetei mai bune decat la cei care merg cu masina peste tot.
Am citit ieri in forbes.com un articol foarte interesant (scuze, azi nu am mai gasit linkul exact sa il pun). Doctorii au descoperit ca 30 de minute de miscare pe zi sunt aproape nesemnificative (in sensul ca ajuta, dar este prea putin). Conteaza cat la suta din timpul din stare de veghe il folosesti ca sa te misti si cat il folosesti ca sa stai. Si explicatiile erau multiple:
– prin miscarea muschilor se elimina mult mai eficient toxinele prin sistemul circulator (limfatic si sanguin), care toxine duc la tot felul de cancere – imbunatatirea circulatiei sanguine reduce dramatic riscul de boli cardiovasculare, etc, etc
Toata lumea stie ca oamenii din mediul rural, care se misca de dimineata pana seara, sunt mai sanatosi decat tinerii din ziua de azi.
Acum, intrebarea de 100 puncte este: “Ce dracu sa fac ca sa imi schimb TOT stilul de viata, sa ma misc cat mai mult, dar sa imi faca si placere?”. Pentru ca daca esti atras mai mult de confort decat de efort, nu o sa faci purici prea multi pe planeta asta. Si atunci activitatea trebuie sa faca placere, altfel ajungi urgent pe canapea din nou.
La munca stam 10 ore cu fundul pe scaun. Dupa care (more…)
Sunt foarte incantat de o descoperire personala. In domeniul managementului de proiect, e un fel de reinventare a apei calde, dar, chiar si asa, sunt foarte entuziast. 🙂 Si vreau sa v-o impartasesc si voua, poate va ajuta.
Pentru cine nu stie, Kanban-ul este o metoda de procedurizare inventata de japonezi, care sa te faca sa te organizezi mai bine si sa fii mai eficient. Intrucat eu ma ocup de mai multe proiecte simultan si lucrez cu mai multi colegi in acelasi timp pentru tot felul de proiecte, de diverse magnitudini, proveniente si specificitati, care evoluau constant, trebuia sa gasesc o modalitate prin care sa ma eficientizez. Nu de alta, dar conform trendului actual, urma sa dau coltul, cu toate externalizarile de responsabilitati… 🙂
Asa ca:
– am fost in Bricostore si am luat o placa de pluta de 1 metru x 0.5.
– am atarnat-o de peretele biroului meu
– am luat o gramada de bolduri colorate si post-it-uri fosforescente si am inceput sa ma joc cu proiectele personale. Fiecare culoare are propria insemnatate, fiecare manager de proiect are propria coloana.
Sper sa nu ajung asa 🙂
Care sunt beneficiile:
– vad dintr-o privire cum sta situatia. Cate proiecte am eu si colegii sefi de proiecte, magnitudinea, importanta, etc.
– nu se mai pierd proiecte “de pe radar”
– se vede gradul de incarcare per echipe si pentru mine personal
Cateodata variantele cele mai simple sunt cele mai bune. Noi lucram si cu Basecamp, cu AtTask, cu Google Docs, calendare sincronizate, etc… dar am vazut ca o simpla bucata de pluta imi arata clar prioritatile, si nu ma mai pacalesc singur 🙂
Asa ca va recomand si voua, daca aveti probleme de organizare interna, sa rupeti pisica in doua si sa incercati sa va reinventati activitatea. Incercati lucruri simple, pentru ca merita.
Pe vremuri, cand lucram la BestJobs, am facut un studiu pe vreo 2000 de respondenti, reprezentativ la nivelul tarii, referitor la intentia de a deveni antreprenor. Cifrele erau socante: peste 60-70% din romani sustineau sus si tare ca asta vor face in viata: antreprenoriat!
Toti se saturasera de sefii lor, majoritatea spunea ca daca ar fi in locul lor ar mari salariile angajatilor (adica ei)… Ce sa mai, parea ca tara asta o sa devina un Pamantul Fagaduintei pentru antreprenori.
Problema este ca, si atunci si acum, suntem varza la acest capitol. Ca procent in populatie, stam pe penultimul loc in Europa la acest capitol.
Dar, de ce este asa mare discrepanta intre ce zicem si ce facem? Stiu, suna ca o intrebare retorica 🙂
Evident, din cauza scuzelor MOTIVELOR 🙂 Nu am timp, am prea mult de munca la job, sunt prea obosit, e criza, e iarna, nu e momentul potrivit, nu stiu ce sa fac exact, taxele, capul plecat sabia nu-l taie, dar de ce sa ma stresez acum… Si multe altele
Dar care este scuza PRINCIPALA? NU AM BANI DE INVESTIT.
Am vorbit cu mai multi doritori de antreprenoriat, sa vedem de ce este asa de mare piedica. Si ce am descoperit este ca in timp ce 1/3 sunt niste probleme reale, restul de 2/3 sunt aberatii venind din necunoastere.
Sa le luam pe rand:
Bani pentru infiintarea unei firme
Ca sa faci o firma in Romania este foarte simplu fata de cum era pe vremuri. Te duci frumos la Registrul Comertului pe propriile tale picioare, de la Informatii ti se da o foita cu o lista de documente de care ai nevoie (copii buletine, acordul vecinilor, act societate, etc). Faci rost de respectivele documente, le pui intr-un dosar si vii din nou. Tot de acolo iei disponibilitatea pentru numele firmei, depui actele si gata, te cheama dupa cateva zile. Costurile, impreuna cu stampilele sunt undeva sub 150 eur. Nu ai nevoie de avocat, de notar sau altele de genul.
Sediu
Intr-o vreme de criza, este ideal sa nu dai bani pe sediu. Multi isi iau sediu, mobila, calculatoare, licente, etc. Platesc costurile de servicii ca pentru firme, care toate sunt mai mari (de la Internet pana la gaze). Chiria e mai mare, chiar si la intretinere te umfla daca esti firma. Incepe cu MINIMUL necesar, salveaza fiecare euroi, pentru ca, cel putin la inceput, nu se justifica sa te arunci la costuri. Evident, conteaza si domeniul de activitate, dar, acum, cum sunt foarte multe afaceri care NU au musai nevoie de sediu fizic, problema este mult si simpla.
Costuri periodice, indiferent de cata activitate o sa ai, sunt minim 3:
Contabila (stiu firme mici care prefera sa isi faca ele contabilitatea, sa stea pe la cozi, pe la ITM, etc). Parerea mea este ca nu se justifica de nici o culoare sa iti pierzi timpul pentru aprox 100 eur + TVA/luna. In schimb asigura-te ca ai o contabila careia ii merge creierul, nu doar face inregistrari in inertie. Ar fi bine sa te si sfatuiasca ce sa faci, ca sa iti optimizezi costurile.
Costurile cu contul bancar
Costurile minime cu cheltuielile salariale (tot trebuie sa ai un angajat pe firma, chiar daca esti tu si chiar daca esti cu 1-2 ore pe zi)
Transport: Unii patroni “proaspeti” primul lucru care il vor este masina. Ce patron o sa fiu daca merg cu metroul? Raspuns: (more…)
Eram cat pe ce sa scriu un articol referitor la trenduri, cand m-am oprit, aducandu-mi aminte ca am spus ceva diametral opus acum ceva vreme (Teoria Punctelor de Inflexiune), lucru in care cred in continuare cu tarie. Asa ca am ajuns intr-o dilema, fapt pentru care va cer ajutorul. 😉
Dar cum am ajuns aici: multi dintre noi zic ca vor sa evolueze, dar cand se mai termina un an vad ca sunt tot acolo. Si mai trece un an si sunt tot acolo. Bat pasul pe loc.
Am ajuns la concluzia ca poti sa estimezi ce ti se va intampla peste un an (evident cu oaresicare marja de eroare) uitandu-te la o unitate de timp suficient de mare cat sa poti scala rezultatele. Cu alte cuvinte “Daca freci menta acum, o sa freci menta si peste un an“.
Trendurile sunt, pentru cine isi aduce aminte de matematica din liceu/facultate, o modalitate prin care poti prevedea viitorul apropiat pe baza evolutiei trecute. Adica se face un grafic cu, sa zicem, evolutia pe ani a cifrei de afaceri a unei firme pe ultimii x ani, tragi o mediana si poti sa iti dai seama, cu un grad de predictibilitate X evolutia pe anii urmatori. Evident, daca peste respectiva firma cade un meteorit, s-au dus naibii estimarile, cu sau fara trenduri.
Dar, statistic vorbind, poti emite o ipoteza despre viitorul apropiat. 🙂
Asa cum poti sa emiti judecati matematice despre trenduri economice, cam la fel te poti hazarda sa estimezi evolutia personala a cuiva. Cu alte cuvinte, daca vezi pe cineva ca de 5 ani freaca menta si se rateaza, poti spune, cu un grad destul de mare de certitudine ca asta o sa faca si in urmatorii 1-2 ani.
Unii oameni, printre care ma numar si eu, am incercat la un moment sa gasesc niste relatii intre starea initiala a unei persoane si evolutia ei peste multi ani. Evident, daca cunosti o persoana de 2 ani de zile, este o probabilitate foarte mica sa ai dreptate daca estimezi ca o sa se rateze sau nu peste alti 20 de ani. Dar chiar si asa, am incercat si am testat acest lucru, concluzia nefiind una extrem de relevanta.
Exista o stare inertiala foarte mare. Si voi, daca va uitati in jurul vostru, veti vedea “lepre” care sunt asa de ani de zile si care vor fi la fel si in viitor. La fel, vedeti ca sunt oameni care au crescut pana acum si puteti sa estimati ca vor creste si in continuare.
Dupa cum va spuneam, eu sunt din ADN o persoana introverta. Cand eram in liceu, eram introvert hard-core. Va mai povesteam eu de asta aici.
Din dorinta mea de a-mi depasi conditia, am inceput sa fac tot felul de experimente. In special experimente care ma scot din zona de confort. De exemplu:
In decembrie am impartit fluturasi cu Iulian Craciun la metrou la Brancoveanu, de ma intalneam cu diversi cunoscuti, care se mirau si ziceau: “Ce dracu cauti aici, nu ai o companie de condus???”
Am facut “vanzare” cu Iulian Craciun, cand a candidat la Senat anul trecut. Adica eram imbracat cu o canadiana colorata strident, cu “Iulian Craciun Senator” si abordam oamenii pe strada, incercand sa le “vand” candidatul. Intr-o singura zi am vorbit cu mai multi oameni straini decat am vorbit in TOATA viata mea. Vreo 400. Enorm!
De ceva vreme am inceput sa testez sa fiu mai “vorbaret”. Adica sa vorbesc mai mult decat trebuie cu persoane pe care nu le cunosc. 🙂
Vreau sa dau un exemplu o situatie – “Vrei sa cumperi cartofi la piata.” Cum arata un exemplu clasic de conversatie?
Tu: “Dati-mi si mie 2 kile de cartofi”
Vanzator: “4 lei”
Tu (eventual, daca esti bine-crescut): “Multumesc. O zi buna.”
Vanzator (daca nu este “miticul” perfect, prototipul perfect de vanzator bucurestean sictirit): “Eu multumesc. Va mai asteptam.”
Cum arata acum o conversatie de achizitie cartofi purtata de mine?
Eu: “Sarumanaaaaa! Ce mai faceti?” (inca o data mentionez ca nu le cunosc pe respectabile dudui care vand in piata.)
Ea (socata): “Aaaa…. bine”
Eu: “Cum merge vanzarea? Vad ca nu prea sunt clienti.”
Ea: “…Pai e cam greu, criza…”
Eu: “Dati-mi si mie niste dovlecei d’aia mai frumosi, care va plac dvs. Si 2 kile de cartofi, asa mai potriviti. Dar sunteti bine, ca va vad cam suparata?”
Ea (mai relaxata): “Pfiuuu. Pai am crezut ca sunteti Garda. Ca a venit de 2 ori saptamana asta. Si ma si gandeam. Nici nu prea am vanzari si iar au venit astia…”
Eu: “Adica, cum, daca va dau “sarumana” inseamna ca sunt de la Garda? Clientii nu va dau Buna ziua? :)”
Ea: “Pai… nu prea.”
…
(aici mai discutam diverse)
…
Ea: “Uitati si restul. Multumim frumos si va mai asteptam pe la noi.”
Eu: “Eu mersi. 🙂 Si acum actele la control! Hahaha. Glumeam. Sa aveti o zi buna!”
Desi nu toate conversatiile sunt atat de pitoresti, incerc sa ma bag in seama cu toate babele (indiferent daca vand patrunjel sau papaya). Si am vazut ca sunt mult mai prietenoase.
Cand vine vorba de a realiza lucruri in viata, indiferent de domeniul de activitate, cam toata lumea ajunge la aceiasi concluzie: ne-ar placea sa avem un geaman, care sa ne spuna ce sa facem, sa ne indrume, eventual sa stea si cu biciul pe noi.
Acel frate geaman iti striga:
– Alooo, vrei sa slabesti? Atunci nu mai manca ca porcul!
– Vrei sa te angajezi? Trimite mai mult decat 2 cv-uri pe an
– Vrei o jumatate? Atunci invinge-ti timiditatea si actioneaza
– Vrei… orice? Atunci, misca-ti fundul. Haide, haide, 1, 2, 1, 2…
Deci, acest frate geaman ar avea cel putin 2 linii in descrierea postului:
– sa iti arate directia in care sa mergi
– sa iti dea un branci (sustinut) in directia respectiva
Dar oare de ce avem nevoie de acest alter-ego cu bici, creier si dorinta sa ne ajute?
Fratele geaman ar trebui sa fie CONSTIINTA noastra, cu care sa fim intr-o relatie mult mai buna 🙂 Pacat ca nu o ascultam aproape niciodata 🙂
Oare pentru ca suntem PREA SLABI sa facem noi, cu propriul nostru creier din dotare, aceste actiuni? Oare pentru ca ne este LENE? Oare pentru ca ne place sa avem garantia faptului ca raspunderea este a altcuiva, dar beneficiile sunt ale noastre?
Afaceri de miliarde de dolari s-au construit pe aceasta dorinta de a fi ajutati de catre altii, pentru ca suntem prea lenesi/slabi/autosuficienti cat sa preferam sa dam bani ca sa ajungem pe o posibila scurtatura la obiectiv:
– solutii de slabit fara sa faci obositoarea miscare
– educatia de carton, unde dai multi bani ca sa primesti o diploma
– castiga 3000 de eur cu doar 100 eur investiti…
– tragi pe nas praf alb si ai tot ce iti doresti
Lenea e mare cucoana si noi, homo sapiens, suntem prin excelenta fiinte lenese.
Cand suntem mici, parintii actioneaza: Gigele invata, ca altfel o sa ajungi la sapat santuri.Gigele, invata, ca nu te mai joci pe Playstation diseara! Si Gigel se executa, dus cu zaharelul sau cu biciul. Daca ne obisnuim de mici sa fim sustinuti, si sa ni se dea mura-n gura, sunt sanse mari sa ne placa acest lucru si cand ne facem mari. Dar, daca ni se da MOTIVATIA de mici, atunci energia actiunilor pleaca din noi.
Stiti care este vestea buna? In viata de zi cu zi, o constiinta slaba poate fi suplinita prin: (more…)
(Inainte de articol, vreau sa va fac o propunere de colaborare: daca aveti firma (sau stiti pe cineva care are firma) si aveti profit pe 2012, conform legii puteti sa directionati 20% din Impozitul pe Profit datorat statului catre Asociatia StartEvo. Pe voi nu va costa nimic in plus, dar de acei banuti beneficiati de foarte multa expunere INSPIRATIONALA. Daca sunteti interesati, dati-ne un email la go-arond-StartEvo.com pentru detalii. Aveti doar de castigat! Multumim.)
S-a facut un experiment. Unor oameni li s-au aratat 2 poze cu acelasi nene in 2 ipostaze diferite. Intr-o poza “pozatul” era cumintel, cu freza pe-o parte, cu pulover cu carouri. In alta era imbracat la costum, genul “nesimtit”, in scaun, cu picioarele pe un birou si cu o tigara in coltul gurii.
Subiectii erau intrebati in care din cele 2 ipostaze li se pare ca omul este mai competent, mai increzator, cu sanse mai mari sa fie angajat pe o pozitie directoriala, etc. Evident, “nesimtitul” a castigat fara drept de apel.
Desi de mici copii suntem prelucrati mental de catre parinti si societate sa fim cuminti, sa ascultam, sa invatam, sa stam in banca noastra, sa fim robotei, CEI CARE AFISEAZA INCREDERE NETARMURITA IN EI CASTIGA. De la gagici (care sunt mai atrase genetic de baietii rai decat de baietii cu freza pe o parte, datorita increderii instinctive pe care o capata in respectivul mascul ca ii poate oferi ce are nevoie), pana la angajare, unde angajatorii prefera sa ii ia pe cei siguri de ei.
Desi, cand stam la o cafea, toti judecam negativ pe cei care sunt plini de ei, aroganti, tupeisti, smecheri, siguri ca detin adevarul absolut, cand e vorba practic, (more…)
Tu cat “brain time” iti aloci chestiunilor serioase? Adica, scazand din activitatea ta cerebrala necesitatile fiziologice, hranirea, securitatea, confortul termic, distractia pe moment, ce ramane? Ma refer in special la lucruri care sa aiba implicatii pe termen mediu si lung. Lucruri care ne diferentiaza de animalele care traiesc de azi pe maine?
In decembrie am intrebat multi romani, din diverse zone sociale, ce obiective au pentru acest an, 2013. Majoritatea, nu numai ca NU aveau vreun obiectiv, dar nu aveau nici macar vreo dorinta, vreun deziderat, vreo speranta!!! 🙁 Trist. Unii ziceau ca au vazut ca nu li se indeplinesc visurile. Altii au zis ca prefera sa nu aiba asteptari, ca ce o fi, o fi.
Doar o minoritate a putut sa afirme ca au niste planuri concrete pentru 2013. Intamplator, aceia erau oamenii activi, cu care iti face placere sa vorbesti. Oamenii care castiga mai multi bani, care sunt mai impliniti, care realizeaza mai multe in viata.
Este o profetie care se auto-implineste. Sau, cum e vorba romaneasca: “La omul sarac, nici boii nu trag.”
Consider ca este pacat ca majoritatea romanilor (la fel ca majoritatea populatiei planetare) se incadreaza in categoria “ce-o fi, o fi”. Dar cum am zis de nenumarate ori, trebuie sa fie si oameni care sa sape santuri, sa dea cu matura, etc. Nu putem fi toti ingineri la NASA sau neurochirugi.
Ceea ce voi spune in randurile urmatoare probabil ca va mira destula lume. Hi hi hi. Ca multe alte lucruri care le spunem noi, la StartEvo.
Nu stiu de voi, dar eu m-am saturat de business-ul MOTIVATIEI. Atat de cei care dau motivatie cat si de cei care primesc. Sa incepem cu ultimii.
A. CEI CARE PRIMESC MOTIVATIE.
Noi oamenii suntem slabi. Preferam de 1000 de ori sa credem ca suntem puternici si ca putem face ceea ce ne dorim, dar pana la urma NU o facem. De aceea, oamenii cauta motivatie, cand aceasta motivatie ar trebui sa vina din interior.
Daca nu ai motivatie, poti sa stai si in cap, ca degeaba. Nu o sa iti fie mai bine. Intotdeauna, motivatia vine dintr-o frustrare (mai pozitiva sau mai negativa): Vreau bani, vreau gagic/vreau gagica, vreau sa nu mai fiu prostul satului, vreau sa demonstrez, vreau sa nu mor de foame, vreau sa….. (piramida lui Maslow). Cand acea frustrare se transforma si in actiuni concrete, deabea atunci se poate spune ca avem motivatie utila. Altfel suntem doar frustrati si gata. Si e trist.
Cand cineva vine la mine si imi spune ca are nevoie de MOTIVATIE, stiu imediat ca este un om slab. Pentru ca este o amiba, care pluteste leganat de valuri, fara sa vrea sau sa aiba forta sa isi duca viata intr-un sens sau altul. Daca nu ai MOTIVATIE, nu ai energia necesara sa mergi din punctul A in punctul B. Asa ca mai bine stai acasa si te prostesti singur cu diverse surse de motivatie, doar, doar o sa iti vina si tie cheful si energia sa faci ceva.
Oamenii care nu au MOTIVATIE sunt o cauza pierduta, pana cand in momentul in care isi gasesc motivatia. Ca atunci cand iti iei un pumn in nas de la cineva si vrei sa te razbuni, atunci apare motivatia.
Motivatia insa este total diferita de INSPIRATIE, care este ceea ce vrem noi sa oferim.
Pe noi, la StartEvo, NU NE INTERESEAZA OAMENII CARE CAUTA MOTIVARE. Ii indrumam sa se duca la toate prostiile de situri, care au aparut ca ciupercile dupa ploaie, sa se uite pe citate, pe apusuri de soare, pe poze cu Dalai Lama care spune chestii destepte si pe poze cu pisicute mushy stuff.
La StartEvo, noi vrem oamenii care AU DEJA MOTIVATIE si cauta modalitati sa isi indeplineasca visul. Noi vrem oameni care cauta INSPIRATIE!
B. CEI CARE DAU MOTIVATIE
Oamenilor trebuie sa li se spuna ca sunt frumosi, destepti, cu stea in frunte. Trebuie sa li se confirme ca pot sa faca orice isi pun in cap, ca sky is the limit. BULLSHIT. Oamenii vor sa fie prostiti pe fata, si sunt foarte fericiti pentru asta. De aceea exista o mega industrie a iluziilor. Iluzia frumusetii (smacolinele, carpele de firma, etc), iluzia horoscopului, iluzia educatiei formale prin diplome, etc. Ne place sa fim prostiti. Ne pastreaza zona de confort aproape de noi.
Atata timp cat exista cerere pentru asa ceva, vor exista si oameni care vor oferi asa ceva. Sa va dau exemplu nostru, la StartEvo. Si noi am mai publicat din cand in cand lucruri motivationale. De ce? Pentru ca am vazut ca un citat strange like-uri in prostie, pe cand un anunt serios, care iti poate schimba viata nu intereseaza mai pe nimeni. Vorba cantecului: I’m a Barbie girl/ In a Barbie world/ Cu capul din plastic/Si ma simt fantastic… Asta suntem cu totii. Piata cere asa ceva. La fel cum piata cere de la televiziuni accidente auto, violuri, cine cu cine se cearta in politica, ce face Becali, ce crede nu stiu ce pitzipoanca despre un subiect stupid, etc.
Nu. Nu am intarziat cu 3 zile sa va spunem Craciun Fericit! Vrem sa fim primii care va zic acest lucru pentru urmatorul Craciun, cu 362 de zile inainte 😛
Oricum, sa fim seriosi, in ultimele zile de dinaintea Craciunului, la ce haos a fost, v-a mai ars voua sa cititi urari de bine trimise de cunoscuti? Chiar si acum, cand stati cu burta in sus deabia rasufland de sarmalele si carnatii ingerati.
Apropo, ati mai primit SMS-uri din ciclul “cei 3 magi, care sa coboare pe o raza, cu mos craciun si renii, care s-au ratacit, etc, etc” Nu-i asa ca toate par template-uri luate de pe Net? 🙂
Ce am mai facut noi in ultima vreme?
Am pastrat traditia StartEvo. Cu alte cuvinte, in ultima saptamana am ajutat copii. Daca pana acum, de 5 ani de zile incoace ajutam copii bolnavi de cancer in stadii terminale (in parteneriat cu diferite fundatii care ii aveau in evidenta, precum Hospice, Casa Sperantei sau Mobilmed), anul asta am facut o mica schimbare. (more…)
Dupa cum probabil stiti, motivul pentru care brusc in ultima vreme am lasat-o mai moale cu activitatea pe StartEvo este simplu.
Iulian Craciun, unul din noi, cei 3 fondatori (cel mai destept;), s-a hotarat sa candideze la SENAT. Si nu asa, oricum, ci impotriva lui Dan Voiculescu.
In ultimele zile am avut ocazia sa vorbim TOTI trei cu mii de persoane abordate direct pe strada. (Cred ca toata viata mea la un loc nu am vorbit cu atatea persoane straine “agatate” pe strada:) ). Noi pana acum am vorbit la multe mii de persoane, dar erau in cadrul unor evenimente organizate, in care oamenii respectivi SE ASTEPTAU sa le spunem ceva. Aici nu. Aici pur si simplu “agatam” oamenii pe strada, sa le vorbim de Iulian Craciun.
Si am observat cateva lucruri interesante:
Majoritatea oamenilor asteapta sa LI SE DEA. De la “Ce imi dai ca sa te votez?” pana la “Nu ai si tu un pix, ceva?”. Cand le zici: “Eu nu am nimic de dat, ai gresit ghiseul” deja se rupe filmul. Nimeni nu isi pune problema ca daca le dai spaga, pe urma trebuie sa o recuperezi de 100X. Si de unde oare. Tot din banii lor. Dar asta e, majoritatea gandesc cat lungimea nasului.
Majoritatea oamenilor sunt statici in gandire, sunt blocati in situatia in care stau si nu mai vor sa mai faca un efort minim. Este trist ca s-a ajuns aici dupa 23 de ani de viata politica odioasa.
Multi oameni iti pun stampila in frunte, desi nu te cunosc:
Esti corupt, securist, nenorocit – asa sunteti toti, nu incercati sa mai ne prostiti. Cred ca si daca Chuck Norris, Isus, Buddha, Maica Tereza si Mahatma Gandhi ar veni sa candideze, toti s-ar trezi cu stampila asta: lasa-ne bai, ca stim noi ca vrei sa te imbogatesti
Esti handicapat. De ce nu stai acasa cuminte, la caldura. De ce te agiti? Ce castigi? Mai bine nu te bagi. Stai acasa cumintel si asteapta sa mori…
Daca nu promiti marea cu sarea, nu esti meserias. Oare cat de idioti sunt unii? Chiar nu s-au invatat minte ca toate alegerile de ani de zile sunt concursuri de MISS? Cine minte mai frumos si cine baga mai multi bani castiga potul cel mare?
Categoria cea mai trista stiti care e? Nu sunt pensionarii, asa cum v-ati gandi. Nu! Sunt tinerii. Eu personal oricum am vorbit cu mii de tineri din licee si facultati. Dar acum parca am vazut o alta fata a tineretului proletar.
majoritatea se potrivesc cantecului celebru: “I’m a Barbie girl/In a Barbie world/Am capul din plastic/Si ma simt fantastic….”. Mallurile sunt pline de ei.
unii sunt idealisti dusi cu capul. Spun ca “e timpul pentru o schimbare… ceasul al 12-lea… ticalosii si coruptii trebuie sa moara… ca daca as avea o mitraliera, ce as face…” Si cand le zici de Iulian “uite frate schimbarea. E OMUL care e total diferit de toti ceilalti. E omul cu cea mai mare putere interioara din Romania. E ok….” se uita la tine ca la felul 14 si zic “nu, nu, trebuie cineva diferit, cineva care sa nu fie politic, cineva care sa aiba istoric”….” “Da, iulian e. Uite-te la el” si pleaca, vorbind singuri in lumea lor… Ciudati. Sigur dau like la toate prostiile pe facebook, la toate petitiile online, la “salvati planeta”, dar cand e vorba sa mute o frunza, stramba din nas.
Am gasit foarte putini tineri rationali, cu care sa poti vorbi. Cu argumente, cu concepte. Nu conta ca unii erau pro USL sau pro ARD. Atata timp cat discutia era una rationala, era o placere sa vorbesti cu ei.
E frustrant. Vrei sa faci un bine si vezi ca nu esti apreciat. Este ca vorba aia romaneasca, cu facerea de bine, daca o stiti…. E logic ca oamenii cu valoare nu vor sa se bage in politica. Au altceva mai bun de facut decat sa fie injurati de oameni nerecunoscatori. Dar asta e…
Stiti insa care e partea magica? Trecand peste “barbie head”, peste “nerecunoscatori”, peste sictiriti, peste fanatici si alte categorii demografice, la un moment dat ai ocazia sa intalnesti OAMENI. Si acei oameni INTELEG si iti sunt recunoscatori. Si pentru acel ceva merita sa induri toata cealalata experienta negativa.
Acei oameni fac sa MERITE TOTUL. Pleci de acolo cu lacrimi in ochi. Pleci cu constiinta datoriei, a sacrificiului si a dorintei de a face BINE! Si asta conteaza enorm. Despre asta e vorba.
Si noi, cand am inceput acum aproape 2 ani proiectul StartEvo ne-am lovit de acest lucru. Vrei sa faci un bine si 79% din romani (statistic vorbind) nu il apreciaza. Desi initial a fost un factor demotivant, am reusit sa ne “montam” si sa ne gandim ca plusvaloarea adusa celor 21% care vor sa fie ajutati merita cu varf si indesat. Iulian incearca sa faca acelasi lucru si aici, in Senat.
Incerci sa te uiti la THE BIG PICTURE, sa gasesti un scop mai mare pentru care sa traiesti, nu doar pentru carnati si cascaval. Sa spui ca NU traiesti degeaba. Sa lasi ceva in urma ta. Motul piramidei lui Maslow. Oricat de greu, oricat de demotivant este…. Chit ca pierzi, nu conteaza. E un lucru care trebuie sa il faci, altfel o sa regreti o viata intreaga.
Asta conteaza!
PS. Daca vreti sa deveniti voluntari in campania lui Iulian pana pe 9 decembrie, trimiti-i un email la go-arond-IulianCraciun.com. Multumesc.
Ma tot gandesc ce face o persoana sa fie puternica. Si nu ma refer la definitia clara, data de Forbes, cu topurile lor ale persoanelor (barbati sau femei) cei mai puternici la nivel global, gen Obama sau Merkel. Acest gen de putere inseamna sa ai la indemana o gramada de smardoi (alias armate, NATO, servicii secrete, etc), influenta sau bani. Si nu ma refer nici la puterea fizica, sa poata sa ridice 200kg impins de la piept.
Ma refer la PUTERE INTERIOARA. Acel “mojo” care te face sa nu cazi la podea cand soarta iti cara pumni cu nemiluita. Acel ceva care te face sa mai storci inca o farama de energie sa stai in picioare.
Pe mine personal ma intereseaza sa cunosc persoane PUTERNICE, cu un caracter de piatra. Genul de oameni care nu abandoneaza lupta orice ar fi. Sau care desi au foarte multe necazuri, nu cedeaza.
Caracterul unui om se vede atunci cand ii este greu. Nu atunci cand totul este roz si diafan. Multi probabil se gandesc la parintii lor, ca exemple de determinare si putere interioara (vorba aia, daca tot te-au suportat si te-au facut sa fii omul care esti acum, merita recunostinta ta). Altii se gandesc la prieteni sau cunostinte care prin determinarea lor sunt INSPIRATIONALI. Altii citesc biografii ale celor care au demonstrat ceva in viata…
Tu cat de puternica esti ca persoana? Cat de inaintata este “limita ta de rupere”?
Avem de jur imprejurul nostru caractere slabe. Oameni care nu se pot abtine sa nu manance ca spartii, oameni care nu se pot abtine sa devina lenesi, sa zaca in fata televizorului, sa se planga, sa se vaite cat de rea e viata cu ei. Aceste caractere sunt o jignire adusa darwinismului. Parameci care traiesc doar prin prisma inertiei si a inventiei numita “protectie sociala”.
Din punctul meu de vedere, puterea interioara este data de MOTIVATIE. Iar MOTIVATIA vine din SPERANTA si/sau FRUSTRARE. Combinat cu motul piramidei lui Maslow (ultimele 2-3 nivele).
O persoana puternica iese din zona de confort. O persoana puternica face ceea ce trebuie, desi nu ii place. Si devine, fara sa vrea, o sursa de inspiratie. “Daca x-ulescu a putut sa faca asta, atunci si eu pot. Ce, eu am ciunga-n par?”
Pentru mine, un exemplu de persoana puternica este (more…)
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Vreau sa va impartasesc unul din cele mai tari invataminte care le-am tras in ultima vreme.
Nu. Nu am intarziat cu 3 zile sa va spunem Craciun Fericit! Vrem sa fim primii care va zic acest lucru pentru urmatorul Craciun, cu 362 de zile inainte 😛
