Sunt constienta de faptul ca evolutia incepe cu cat esti mai mic. Suntem mandri de modul in care au evoluat copii nostri si cat de multe stiu de la varste foarte fragede. Pe de o parte e meritul nostru, pe de alta parte e meritul unora dintre desenele animate, alte cunostinte acumulate sunt din cartile rasfoite sau jocurile ce le dezvolta creativitatea.
In ultima vreme ma confrunt cu urmatoarea situatie. Am casa plina de jucarii (O data pe an fac selectie si le donez campaniei Craciun Special, dar in rest…) . Obisnuiti sa aiba de toate, copii mei cand se uita intr-un raft de jucarii in magazin vad doar 1-2 jucarii despre care imi spun “Pe asta NU o avem. Mi-o cumperi mami?”.
Amintirile mele din copilarie sunt un pic diferite. Mergeam cu parintii in magazin, ma uitam in raft si observam ca am acasa doar 2-3 jucarii la fel. Oricum, recunosc ca nu indrazneam sa cer sa mi se cumpere vreo jucarie noua. Stiam ca sunt doar doua sau trei momente din an cand voi primi cu siguranta.
Acum ma chinui din rasputeri sa-i explic copilului ca nu trebuie sa avem acasa tot ce-i expus in magazin pe raft si ca n-o sa-i cumpar. Din cand in cand ii simt privirea taioasa, dar din fericire ii trece repede dupa ce-i explic cum stau lucrurile.
Dar ce ma fac cu bunicii, prietenii si alte cunostinte care imi tot aduc? Cred ca foarte curand ii bag pe toti intr-o sedinta. 🙂
Si cu toate acestea, simt ca cu cat sunt mai putine jucarii, cu atat valoarea lor este mai mare. Cu cat sunt mai multe, parca ii plictisesc, ii dezintereseaza si pana la urma au tot 1-2 maxim 3 jucarii preferate. Si cu ce folos? Care e beneficiul?
De aici puteti face singuri corelatia cu problemele mari ale unor copii un pic mai mari.
In Romania sunt peste 600.000 de persoane cu dizabilitati. Printre ei am cunoscut multi luptatori.
Unul dintre ei este Iulian Craciun, cel de-al treilea fondator StartEvo si este cel mai ambitios om pe care-l cunosc.
Sau un alt exemplu este Mihai Nesu, care nu s-a dat batut nici dupa ce cariera lui de sportiv s-a incheiat. Silviu Prigoana, care in urma unui tragic accident de munca si-a pierdut un picior cand era inca foarte tanar si cu toate astea a reusit atat de multe in viata.
Un alt prieten de-al nostru Florin Georgescu, care, desi nevazator, a facut turul Romaniei pe bicicleta.
O mai cunoastem si pe Marta Iosefina Bencze, un jurist din scaun cu rotile apreciata ca fiind cea mai inspirationala romanca de catre cei care au votat-o in Topul Romanilor Inspirationali StartEvo, sau, sau, sau…
Fac pariu ca la randul vostru cunoasteti cel putin 2 exemple in jurul vostru.
Ieri am vazut o scena emotionanta. O mama care inota alaturi de copilul ei, care avea sindrom Down. Baietelul avea vreo 10 ani… Era si tatal prin preajma. Amandoi parintii erau plini de dragoste si devotament pentru copilul lor, desi cu ochii putin cam tristi (lucru de inteles de altfel).
Vazand scena, am cazut putin pe ganduri (am fost recunoscator pentru ceea ce sunt si ceea ce am, am simtit empatie, am incercat sa inteleg ce este in sufletul parintilor, etc). Dupa care mi-a trecut un gand prin minte: ca mi-as da o zi din viata mea ca sa ajut acel copil sa fie sanatos. Nu a fost ceva gandit, calculat, ci o pornire instinctiva, care mi-a pus ulterior la incercare egoismul si capacitatea de auto-conservare. As face un sacrificiu foarte mare, ca sa am o satisfactie foarte mare.
Buun. O zi din viata. E mult, e putin? Dar daca aceasta zi “data” ar insemna ca o zi din viata sa muncesti 24/24 pentru acel ceva? In contul datoriei. Parca nu mai suna atat de dramatic. Deja parca suna a voluntariat, iar voluntariat este o actiune mult mai acceptabila social. Plus ca voluntarii, cand muncesc, o fac cu zambetul pe buze, pentru ca au satisfactia muncii. Voluntarii nu se duc la SCARBICI! (altfel ar fi niste voluntari nu foarte destepti).
Dar daca in loc de o zi ai da un an din viata ta? Sau 20 de ani?
Si schimband putin rationamentul, dar daca ai da acelasi numar de zile/ani nu pentru o cauza nobila, care sa iti dea o plusvaloare, ci pentru o cauza rea? Sa fie unitati de timp risipite in van, dupa care sa iti para rau?
Si pe urma am constientizat ca fiecare dintre noi dam “zile de la mineeeeeee” pentru o gramada de lucruri, pe care ulterior le regretam. Cum e reclama la Practiker “Cu banii pe 6 ore de munca mi-am luat un ghiveci cu flori”.
De exemplu, sa dai “zile de la tineeee” pentru produse de care nu ai nevoie, cu bani pe care nu ii ai, ca sa impresionezi oameni care nu iti plac.
Sau alt exemplu: sa stai ani de zile la un serviciu la care sa te duci in scarba. Deci, ai dat zile de la tine (o multime) ca sa fii nefericit (si sa iti platesti niste facturi). Dar cand tragi linie, daca anii munciti nu i-ai muncit fericit, e destul de neagra situatia.
Deja 5 ani de zile poti sa-i exprimi in procente mari din viata (15% din viata mea mi-am cedat-o si in schimb am fost si nefericit).
Pe vremuri ma uitam la toate prostiile pe care le debitau “prietenii” mei pe facebook.
Pe vremuri citeam cu nesat titluri si articole din presa online romaneasca de genul: “A calcat-o TIR-ul. Vezi cum arata dupa”.
Pe vremuri ma incarcam cu negativism din jurul meu.
Pe vremuri imi pasa ce ziceau oamenii despre mine, despre felul cum arat, despre defectele mele de “fabricatie”.
Pe vremuri chiar imi placea Mircea Badea.
Pe vremuri dadeam claxoane in trafic, ii claxonam pe cei care deabia se miscau cand se facea verde la semafor (recunosc, inca mai fac asta!).
Pe vremuri ma suparam cand gaseam masina zgariata sau lovita in parcare…
Pe vremuri ma concentram pe minusuri, nu pe plusuri, considerandu-ma o persoana “realista” si oarecum cinica, in loc de una pozitiva.
Dar am realizat ca sunt prost daca ma las influentat negativ de astfel de lucruri. Ma suparam total gratuit. Imi scadeam singur calitatea vietii – iar asta e dovada de prostie imaturitate!
Vrem sa aflam parerea voastra despre evolutia personala. Mai precis, vrem sa aflam ce credeti voi ca v-ar ajuta mai mult.
In afara de un MENTOR PERSONAL, ce MODALITATE ar putea sa fie mai puternica si mai utila in evolutia ta personala?
(Important: Si acel ceva sa fie controlabil de catre tine, nu de catre Providenta.) Iti vine vreo idee?
– Carti (care sa te inspire, sa te motiveze, sa te invete diverse lucruri)?
– Articole inspirationale/motivationale?
– Grupuri de suport (gen Alcoolicii Anonimi sau hub-uri de antreprenori)?
– Evenimente punctuale, in care vine X, Y, Z sa vorbeasca?
– Familia, care sa te biciuiasca de la spate: “Marito, invata Marito, ca o sa iti para rau!”
– Prietenii, care sa te sprijine activ?
– Oameni interesanti, carora sa le urmaresti activitatea (inclusiv biografii, bloggeri, etc)
– Cursuri de orice fel (nu ma refer la cursurile pentru vanatorii de diplome)
– Altele?
Raspunsul corect: NIMIC! (mai ales daca nu inspiri incredere ca poti sa o duci pana la capat)
Am intalnit nenumarati oameni care cred ca daca au o idee de afaceri, ideea in sine este suficienta cat sa o poata monetiza. Eronat. La inceput, chiar si eu faceam parte dintre ei. Si partea interesanta era ca mi se parea extrem de logic: toata lumea spune ca informatia inseamna putere. Deci, daca visez ceva noaptea, pot sa ii vand ideea cuiva care m-ar acoperi cu bani pentru genialitatea mintii mele. 🙂 Dupa ce mi-am furat-o de cateva ori, am invatat ca nu e ca in filme.
Ideea in sine fara implementare nu inseamna NIMIC. Poti sa fi cel mai plin de idei om din parcare, dar daca nu poti sa o si implementezi, atunci degeaba. Si noua asta ne lipseste. Implementarea. Ca de dat din gura suntem experti.
Asa ca, daca ai o super idee de afaceri, implementeaz-o, obtine un mic istoric la ea, dupa care vinde-o. Deja va avea un “cheag”, deja investitorul va beneficia de un momentum. Pune cat mai multa carne pe idee, astfel incat sa fie cat mai palpabila. Incasarile sunt palpabile. Clientii sunt palpabili. Feedbackul oamenilor este palpabil. O idee, (more…)
Irina Margareta Nistor este vocea cu care am crescut. La cate filme cu Van Damme si Chuck Norris am vazut pe casele video VHS, vocea ei ne-a ramas adanc intiparita. 🙂 Intr-un discurs rapid si fluent, doamna Nistor ne spune prin ce greutati a trecut, cum le-a depasit si ce va sfatuieste si pe voi sa faceti. 🙂 Va dorim mult succes in implementarea sfaturilor!
Initial am inceput destul de prost. Se spune ca este important cu ce scoala incepi.[…] Am ramas la scoala de cartier, in loc sa merg la o scoala mai buna, din Floreasca.
Liceu: Sf. Sava. Dupa un an de zile, a trebuit sa renunt la acest liceu si sa merg la un liceu de cartier.[…]
La un moment dat mi-a venit ideea ca vreau sa ma fac medic. Am vazut ca e foarte complicat. Asa ca am zis ca fac sociologie. Mama era profesor de franceza tehnica la Politehnica. Parintii au zis: Ce facem cu copilul asta? Suntem intelectuali de 5 generatii si nu reusim sa terminam liceul. S-a decis sa dau la limbi straine.[…] Am facut franceza cu engleza. Am intrat din prima, desi erau 7 pe un loc.
Am inceput facultatea, am frecventat-o destul de rar. Si atunci am inceput sa frecventez Cinemateca MASIV.
Marea mea sansa in viata a fost o pasiune enorma pentru cinema si pentru televiziune!
Mi-am dat lucrarea de diploma pe o tema cinematografica.[…] Am intrebat pe profesorul… daca exista o meserie de traducator de film. El mi-a spus ca nu exista. Eu asa ma gandeam sa combin limbile straine si cinematograful.
Sansa a fost ca a venit vara si nu au avut traducatori la televiziune. N. Caramfil mi-a zis: “Vii acum!”. Trebuia sa traduc live un film. Asa am intrat in televiziune.
Primii bani i-am castigat imediat ce am intrat la facultate – am dat lectii de franceza intr-o familie de sectanti. Erau foarte multi. […]
Au fost mai multe lucruri facute cu drag. […] Un mentor conteaza foarte mult in viata!
La randul meu am trecut prin momente dificile. In televiziune am intrat greu – dar nu reuseam sa ma angajez. […]
Aproape intotdeauna daca mi-am dorit foarte tare ceva se intampla. […] Mi-am dorit foarte mult sa scriu intr-un program de teatru – la nici o luna, am primit o propunere in acest sens.
StartEvo: Ati fost un copil ambitios? Irina Margareta Nistor: Am fost un copil lenes. Branza buna in burduf de caine. Izmana pe calator. Noi nu am avut masina niciodata. Avea multa energie, dar nu o concentram spre invatamant.[…]
Mama a facut toata viata traduceri. La fel si bunicul.
StartEvo: Care este secretul succesului? Irina Margareta Nistor: PASIUNEA! Daca esti cu adevarat pasionat, la un moment dat se deschide un geamalac, daca nu se deschide o fereastra. Sa iti doresti enorm si sa nu abandonezi. Sa pornesti de la ideea ca altii au trecut prin viata si nu li s-a intamplat. Sa nu te plictisesti.
StartEvo: Ati schimba ceva daca ati lua-o de la capat? Irina Margareta Nistor: Nu. […]
Acum 13 ani am fost data afara, dupa o concediere masiva. Acum au vrut sa ma puna intr-o comisie sa ii evaluez pe altii. Atunci a fost un moment foarte greu. Cu un an inainte aveam 7 slujbe. Pe urma, ca un castel de carti de joc, au cazut toate! Si un an de zile nu am gasit aproape nimic de lucru. Singura sansa a fost ca stiind limbi straine, am mai prins ceva…
Eu nu am veleitati de sef, sunt nula la asa ceva. 🙂
Dupa un an de zile, lucrurile se echilibreaza. Nu as fi rezistat la ritmul care a urmat in televiziune. […]
[…]
StartEvo: Cuvant de incheiere? Irina Margareta Nistor: Sa caute sa isi gaseasca niste puncte in viata pe care sa le faca treptat. Dar sa nu le scape din ochi. Avem in gene lucrul asta: sa ne apucam de multe lucruri, dar sa nu le ducem pana la capat. Lasati-va copii si pe voi sa faceti ceea ce va face CEA MAI MARE PLACERE! Mama toata facultatea mi-a zis: “Esti o loaza…”[…]
Pe vremuri, am vazut la Tele-Enciclopedia un documentar despre rechini, in care se spunea ca, spre deosebire de alti pesti, rechinii nu dorm niciodata. Daca ar fi dormit, nu ar mai fi trecut suficient de multa apa cu oxigen prin branhiile lor si s-ar fi sufocat. Asa ca erau condamnati la miscare continua, daca vor sa supravietuiasca. (Intre timp s-a descoperit ca sunt rechini care mai trag aghioase, fara sa isi puna in pericol existenta)
Mi s-a parut foarte greu pentru o vietate sa faca asta.
Pe urma, am mai avut o imagine cat de cat similara la oameni. Expresia “stau la suprafata apei”. Este destul de costisitor energetic sa stai la suprafata si sa nu te ineci. Trebuie sa dai din maini, din picioare, sa faci pluta, sa respiri. Daca abandonezi lupta, mori in cateva minute.
Ei bine, si in viata de zi cu zi intalnim acest fenomen. Cu totii. Trebuie sa inotam, sa depunem energie, sa cheltuim resurse (gen bani, munca, nervi, stres) ca sa stam la suprafata. Cateodata ni se pare al dracului de greu, mai ales daca suntem in mijlocul oceanului si ne agatam de o bucata de lemn cu o flotabilitate insuficienta. Mai luam o gura de apa, ne mai panicam, mai dam din maini, mai vine un val, mai tragem o gura de aer, ne mai deprimam, ce sa mai, o taraim… Altii, si-au asigurat o flotabilitate suficienta. Stau intr-o barcuta, vaporas sau ditamai vaporul. Altii stau in avion, nici macar nu ating apa (decat atunci cand li se termina combustibilul sau au vreun accident).
Ce sa mai vorbim, ideea e ca fiecare din noi ar prefera sa stea cat mai departe de apa, sa ii scada riscul de inec.
Dar fiecare respiratie costa.
Si sunt costuri fixe si costuri variabile.
Costurile variabile le stim (cate cifre burtiforme):
– intretinerea = 90 eur
– curentul = 15 eur
– internetul + cablul =15 eur
– transportul = 40 eur (daca faceti naveta cu fundul in masina, puteti sa ajungeti la sume cu 3 cifre lunar)
– sanatatea = 100 eur (pastile, doctori, spagi, suplimente)
– sport = 50 eur
– mancarea = 500 eur
– etc, etc, etc
Costurile fixe, de exemplu amortizarile, daca esti proprietar:
– apartament: 145 eur/luna
(sa zicem ca blocul este din 1960, are vechime de 52 de ani, este subrezit de cutremure, durata de viata estimata pana cade, maxim 20 de ani, valoare pe piata acum aprox 35,000 eur. 35,000 eur:240 luni = 145 eur)
Eu personal nu suport plangaciosii. Cei care tot timpul se plang de ceva, se lamenteaza ca universul comploteaza impotriva lor. Toti ceilalti sunt rai, interesati, peste tot vad minusuri, dezastre, o suta de motive pentru care traim intr-o tara de kko, …. Plangaciosii spun ca toata lumea e de vina, mai putin ei: politicienii, sistemul de educatie, manelistii, tiganii, vecinii rai, companiile capitaliste care exploateaza, rockerii soiosi, tinerii din ziua de azi, basescu, cercurile de interese, familia, etc. Toti sunt de vina, doar ei sunt cei mai apropiati de perfectiune. Sunt neintelesi.
Plangaciosii sunt niste oameni slabi. Oameni care nu merita sa le acord atentie. Ei sug energia oricarui om normal si orice incercare sa ii ajuti se soldeaza cu un mare consum nervos. In plus, plangaciosii, chiar daca ii ajuti, la sfarsit ajungi la concluzia ca i-ai ajutat degeaba. Ti-ai pierdut si timpul, te-ai si enervat si nici nu ai facut o diferenta notabila.
Plangaciosii sunt oameni PROSTI. Pentru ca ei ALEG sa se lamenteze, in loc sa faca ceva ce tine de ei. Pentru ca refuza sa vada ce tine de ei sa rezolve si dau vina pe factori externi.
Cati plangaciosi avem in Romania? Din pacate, Majoritatea. Pentru ca plangaciosii sunt CARCOTASII. Iar noi, ca natie, suntem carcotasi prin definitie. La naiba, chiar si acest articol este unul carcotas 🙂
Cand am un plangacios intr-un cerc in care ma invart, imediat incerc sa ma departez de el. Pentru ca iti scade calitatea vietii sa interactionezi cu asemenea oameni. Odata de constientizezi ca tine de tine sa iti faci viata mai frumoasa, te concentrezi pe lucrurile pe care tu poti sa le schimbi.
Nu iti place tara? Pleaca, schimb-o sau alege sa ignori partile urate
Nu iti place jobul? Pleaca, schimba-l sau traieste in ignoranta
Nu iti place partea goala a paharului? Uite-te la partea plina.
Claudiu Lucaci este un om exceptional, cu un traseu exceptional: dintr-un copil sarac, a ajuns consulul Romaniei la SUA. A lucrat in Guvernul Romaniei. Acum este seful stirilor la TVR1. Ne-a fost recomandat de Mike Costache, lucru pentru care ne bucuram foarte tare. Din aceste 13 minute de film am invatat foarte multe lucruri. Cel mai important: sa iti faci obiective pe 2 ani. Va invitam sa urmariti interviul. Garantam ca merita! 🙂
StartEvo: Cum ati ajuns aici, in acest moment din cariera? Claudiu Lucaci: Am ajuns aici fara ca eu sa imi propun in mod explicit acum 15-20 de ani. Eu mi-am propus alte obiective utopice. Acelea le-am indeplinit cu aproximatie chiar atunci cand mi le-am propus. Cele simple s-au realizat mult mai greu. E o ciudatenie. Mi s-a confirmat ca atunci cand iti propui un lucru: daca esti dotat, pregatit si evaluezi corect, ti se intampla.
Eu mi-am dorit sa ajung in diplomatie si sa conduc o misiune diplomatica. Mi s-a intamplat.
Am vrut ca pana la 33 de ani sa am o oportunitate la nivelul institutiilor publice – am lucrat in Guvernul Romaniei
Mi-am propus sa merg in SUA si sa devin un roman care lucreaza in SUA – Mi s-a intamplat.[…]
Pentru mine, plecarea in SUA a fost punctul care mi-a schimbat viata. In acel moment mi s-au confirmat toate preocuparile mele care erau interne[…] Si pe de alta parte mi-am reinceput viata profesionala cu noile sentimente, noile metode de a gandi cariera, preluate din societatea americana. (more…)
Am ajuns la 10000 sustinatori pe pagina de Facebook. Stim din mesajele voastre ca numarul celor care sustin miscarea StartEvo e mult mai mare.
Pentru ca ne cititi articolele, ne urmariti atent videourile, ca dati like la postările noastre, ca share-uiti cu prietenii vostri ce vi se pare interesant din ceea ce postam noi, ca ne scrieti, ca ne sugerati oameni minunati si… pentru ca ne inspirati sa mergem inainte, VA MULTUMIM!
Azi iesim la LASER MAXX in Afi Cotroceni, de la 19.00. Cine vrea sa joace sau sa ne cunoasca, va asteptam.
Nu va suparati pe mine, nu e o intrebare peiorativa 🙂 Ci una foarte legitima, validata de multi oameni destepti cu care am vorbit de-a lungul timpului.
Noi, oamenii nu prea gandim. Si nu ma refer la:
trebuie sa inspir, trebuie sa expir, trebuie sa inspir, …
ia mustarul, trage apa, unde am pus hainele, unde sa ma duc azi
o avea DD bani pentru Oltchim, etc
Ma refer la a te GANDI STRATEGIC PENTRU TINE. Sa stai si sa analizezi situatia in care esti, fara intreruperi externe, sa tragi niste concluzii, sa iti stabilesti un plan, niste obiective. Sa gasesti solutii complexe la probleme complexe. Sa gandesti STRATEGIC, nu operational (in “micimi“, care iti fac rutina zilnica)
Ce este interesant este ca noi avem toate raspunsurile in noi. Trebuie doar sa stam si sa GANDIM. Sa ne punem procesorul la treaba, suficient de mult cat sa gasim solutia.
Vi s-a intamplat vreodata sa vedeti o idee geniala, la care sa reactionati: “Vai, cat de simpla este! Cum de nu s-a gandit nimeni la ea pana acum? Chiar, ma oftic ca nu mi-a venit si mie aceasta idee, pentru ca este foarte accesibila”. Sau vi s-a intamplat sa aveti o problema in cap, la care sa nu ii gasiti solutia mult timp, dar care sa va framante. Si cand ati zis EVRIKA, atunci brusc sa va mirati cum nu ati vazut solutia pana atunci, ca era langa voi?
Ei bine, majoritatea solutiilor la probleme sunt foarte usor de gasit, daca depui putina GANDIRE structurata. Asa, daca speri sa visezi intr-o noapte solutia, poate sa treaca viata intreaga. Oportunitati pierdute.
Noua oamenilor, ni se pare ca gandim mult. Asa e, dar majoritatea proceselor din procesor sunt pentru lucruri operationale, tactice, care ne asigura supravietuirea zi de zi. Ne fac sa fim niste parameci intr-o supa de nutrienti, cuprinsi intr-o miscare browniana fara inceput si sfarsit. Foarte putini dintre noi, paramecii, ajungem sa ne stabilim o directie mai lunga decat lungul nasului si sa o urmam cu determinare. Creierasul nostru trebuie sa se zmulga din lenea gandurilor pe termen scurt si sa se concentreze si pe termen lung. Si nici nu trebuie sa fie foarte des. Dar aceste momente trebuie sa existe.
Javier Garcia del Valle, Executive Vice President/CEO at Happy Tour joined StartEvo Hall of Fame, by helping us inspire people through EXAMPLE. We kindly invite you to watch the video and learn from his experience. For those who do not know, Happy Tour is the biggest travel company here in Romania 🙂
I am Spanish. 45 years. I was born in Malaga, on the Mediterranean Coast.
All my life i was influenced by my father’s job (also in travel industry). At some point I decided to do the same thing. After finishing my university studies, I started to work at my father’s company.
In 2000, on January 3rd, I started with an American company, focused on bringing Americans 50+ years old in Europe. For this jobs I started to go to Munich – I stayed there 3 months.
On 9/11, my company suffered a lot, because the American citizens did not travel to Europe anymore. From 80,000 passengers a year we moved to 8,000 passengers a year. Everything we have build became too big. We started cutting jobs. I had to fire 50 people in one day. Then, in one day, I was also fired.[…] (more…)
Actiune:
Facem o competitie prieteneasca de laser tag in Bucuresti.
Cand si unde:
Marti, 2 octombrie, ora 19.00, la LaserMaxx, in Afi Cotroceni, o sa facem 2 reprize de lasertag 🙂
Cu ce ocazie:
Ne mai cunoastem, mai facem sport, ne distram, bem un cico/bere. O sa fie fain.
Cei care ies pe primele 3 locuri primesc premii 🙂
Cine vine, sa dea un mail de confirmare la go-at-startevo.com 🙂 Ne vedem la 18.45 in parcarea de la etajul 2 de la Afi Cotroceni.
Pentru cine nu a mai jucat niciodata lasertag: e un joc foarte distractiv, in care alergi bezmetic (de preferinta) printr-un spatiu de cateva sute de metri patrati, ca un fel de labirint. Muzica post-apocaliptica, ceata, chicoteli, lasere. Fiecare din participanti poarta o vesta cu beculete pe el, care arata foarte suspect (nu ar fi indicat sa apari pe langa Ambasada Americii imbracat cu asa ceva si sa strigi Allah Akbar! :)). Este un joc sigur, nu ca la paintball, unde ti se abureste masca si poti sa iti iei o boaba de vopsea intre ochi. Nu sunt vanatai, decat daca te izbesti de pereti sau de alti “concurenti” din greseala. Dureaza aprox 15 minute, si daca il joci ca lumea, la final esti ca dupa o sedinta de o ora de fitness. Una peste alta este SUPER! Nu necesita imbracaminte, incaltaminte speciala. Trebuie doar sa te simti bine sa poti sa mergi mai repede.
In ultima saptamana, toti fondatorii StartEvo am fost in vacanta. Unii la turci (Alina si Noro), Iulian la greci. Noi, la turci, ne-am luat inima in dinti si am mers sa facem scuba diving, in conditiile in care amandoi eram convinsi ca nu o sa depasim frica de a respira sub apa.
Ei bine, AM REUSIT, motiv pentru care suntem foarte mandri de noi insine. 🙂
Mai mult decat atat, ne-a placut enorm. Si am gasit un fir rosu, care ar putea explica si de ce.
Noua, oamenilor, din cele mai vechi timpuri, ne place sa traim in realitati virtuale, unde sa ne facem viata perfecta, unde sa nu mai avem grijile zilnice, unde sa scapam (macar partial) de frustrarile care pe unii ne macina. Cat de bine ar fi sa ai un locsor al tau care sa te scoata din rutina zilnica, sa iti ofere un respiro? Sau, chiar mai multe locusoare?
Exemple:
jocurile video, gen WOW, Starcraft, Farmville, etc, unde uiti de tine cu anii. Si daca nu esti in fata calculatorului tot timpul, echipa ta pierde puncte pretioase
realitatile virtuale (mai stiti Second Life, unde iti creai un avatar si iti traiai viata pe calculator?)
Facebook-ul (sau alte situri de social media) – unde te uita dumnezeu dand likeuri la pozele idioate puse de prietenii tai, din care pe multi nu i-ai vazut niciodata la fata. Unde totul este perfect, si toti o duc super…
filmele (pe unii ii uita dumnezeu in fata serialelor, a filmelor)
role playing (genul de contabil cuminte care 5 zile pe saptamana sta cuminte in cubiculul sau, lucrand, iar in weekend isi vopseste unghiile cu negru si se duce la cluburi de rock gothic, sau cu rucsacul in spinare se duce la festivale de muzica, unde se bestializeaza, complet)
Esti roman? Atunci statistic vorbind ai sanse maxime sa mori de inima. Si presupunand ca nu mori instant, fara preaviz (pre-infarcte, infarcte, analize proaste, dureri, etc) o sa iti doresti sa il cunosti pe Florin Ortan. Cine este el? Omul care conduce cea mai RECOMANDATA clinica de cardiologie din Romania, Clinicco din Brasov. El o sa te ajute pe tine (sau pe parintii tai) sa iti prelungesti viata.
Cu Florin Ortan am realizat unul din cele mai emotionante interviuri StartEvo, in care garantam ca o sa auziti lucruri la care NU va asteptati. Va invitam sa il urmariti.
Sunt cardiolog, cardio-interventionist.
StartEvo: Din T0 in T1, cum ai ajuns aici, ca persoana? Florin Ortan: Cred ca cea mai importanta componenta a personalitatii mele sunt diversele oranduiri sociale pe care le-am trait in mod constient. M-am nascut in comunism, am fost educat in comunism, am beneficiat de acea dualitate a educatiei comuniste. A venit revolutia. Am trecut constient prin capitalismul salbatic, prin democratie, am trecut constient prin uniunea europeana.[…] Am trait o istorie condensata intre 16 si 44 ani cat am acum.
Cel mai important drum care a dus la versatilitatea personalitatii mele a fost tocmai aceasta trecerea prin aceasta istorie concentrata. Nu ar trebui sa fim suparati ca am trecut prin atatea schimbari in viata. Ar trebui sa ne adaptam permanent. […]In ultimii 23 de ani a trebuit sa ne adaptam la lucruri la care un occidental de 44 de ani nici nu ar putea visa ca ar putea sa se adapteze. Cred ca asta e un lucru care ni se intampla.
StartEvo: Cand erai mic, ce vroiai sa te faci cand o sa fi mare? Florin Ortan: Din nefericire, Doctor. Am fost un exemplu foarte bun de “drumul te alege pe tine si nu alegi tu drumul”. Primele mele amintiri dateaza de cand eram pe olita si faceam injectii la ursuletul cu plus. Cred ca aceste gesturi au dus o convingere, si nu invers… Am avut o idee care mi-am bagat-o in cap prin anumite conjuncturi. De cand ma stiu am vrut sa fac medicina.
StartEvo: Tu esti din Brasov? Florin Ortan: Sunt ardelean. M-am nascut in Oradea. La 3 ani, m-am mutat la Sibiu. Am terminat facultatea la Tg Mures. M-am intors in Sibiu 2 ani. Am revenit la Tg Mures (16 ani) si am venit la Brasov. Asta a fost foarte important pentru mine. Contract cutumelor din Romania unde te nasti, lucrezi, inveti, te pensionezi si mori in acelasi loc, tot asa am fost oarecum silit sa ma misc destul de mult pe parcursul vietii.
StartEvo: 3 sfaturi pentru evolutie? Florin Ortan: Sfat #1.Nu exista ghinion. […]Trebuie sa gasim utilitatea fiecarui lucru care ni se intampla. Utilitatea pierderii inocentei este importanta, atata timp cat nu iti pierzi umanitatea.
Sfat #2. Obiectivitatea extrema cu propria persoana. Cheia insuccesului este lipsa de obiectivitate cu propria persoana. Atunci cand putem da o multime de sfaturi celor din jur, dar nu putem sa ne evaluam noi pe noi. (more…)
Felix Tataru: Pot sa zic ca viata mea a stat pana acum sub un verb: A FACE. Tot timpul am facut. Pentru un antreprenor e minunat. Exista si “the dark side”, ca aceasta afacere iti ocupa timpul si nu te mai lasa sa FII.
Pe la 21 de ani am facut o librarie in Buzau. Acolo incepusem seminarul teologic.[…] Nu aveam de nici unele. Si tot uitandu-ma, am gasit un Fond Plastic. […] In fiecare weekend caram carti cu spatele. Un an jumate – a fost prima confirmare ca pot face.
La un moment dat am angajat un tanar din Buzau la agentie (GMP), care mi-a zis ca viata lui a fost foarte influentata de o librarie din Buzau :). […]
Am facut filme documentare cu tematica religioasa. Am lucrat in PRO TV, chiar de la lansare. Am inceput de jos, cameraman. Din 1998 am pus bazele agentiei de publicitate. Aveam 26 de ani. Era o incercare.
Vreo doi ani am stat si la PRO TV si aveam si agentia. Inchiriasem un apartament, aveam 2 angajati. De atunci fac publicitate. Am construit alte business-uri, pe baza de internet. Suntem pionierii comunicarii in online, prin Webstyler. Am facut si o firma de productie video. Am tot facut.
Cel mai fain lucru pe care l-am facut – inspirat fiind de copii nostri, am facut un radio pentru copii (Itsy Bitsy. Nu ne asteptam sa NU gasim in alta parte un radio pentru copii. Dar de ce? Ne-am mobilizat sa intelegem fenomenul.[…]
In materie de business, acest A FACE a fost dublat de un sens al lucrurilor. Fie ca a fost vorba de interesul destul de primar al nevoii de recunoastere. Cu varsta am inceput sa simt nevoia si de SENS.
Cu Radio Itsy Bitsy am simtit un sens pe termen mai lung. Lucrul asta a devenit usor, usor o filozofie de viata. La GMP ajutam branduri sa ajute oameni. Incercam sa facem mai mult decat indeplinirea obiectivelor clientilor.
Noi bagam in mintea oamenilor lucruri. Lucruri bune sau lucruri rele. Ii dai omului mesaje despre el. Mai ales intr-o societate in care modele nu prea exista.
In 2003 am avut un an greu.[…] In acelasi an, un client ne-a dat o teapa (echivalenta cu functionarea agentiei pe 5 luni). Cu ajutorul lui Dzeu am reusit sa trecem peste momentele astea.
Tot in 2003 ne-a venit ideea cu Radio Itsy Bitsy. […] Puterea ideii ne-a dat atata energie, incat am gasit fonduri ulterior.
A mai fost ceva greu – viata mea profesionala a privat familia mea de prezenta mea. Asta a fost o chestie continua. Probabil majoritatea oamenilor intervievati de tine au acest sentiment de vinovatie.[…]
Lucrurile astea te duc intr-o alta perspectiva asupra a ceea ce ai FACUT. Dupa ce tot faci, vine si timpul sa si FII. […]
Felix Tataru: Toti oamenii cred ca au de ales intre cele 3 verbe: a avea, a face si cei mai putini de a fi.
Dumnezeu ne-a dat niste talanti. Si el ne cheama la evolutie. Si noi ne blocam ascensiunea cu asa mare indarjire sa stam pe loc si sa nu evoluam. Asta e un lucru care ma (more…)
Pentru multi, Razvan Pascu are jobul ideal: se plimba prin toata lumea, in special pe banii altora si scrie impresii de calatorii. 🙂 Cine nu ar vrea asta? Intrucat l-am considerat o persoana inspirationala, am zis sa ne spuna povestea lui, sa vedem cum a reusit, ca poate mai sunt si altii care vor sa faca la fel. Ce este de apreciat este ca la varsta lui a reusit multe intr-un timp scurt :).
Asa ca va invitam sa urmariti povestea lui, simpla si la obiect.
Sunt blogger, consultant in turism – astea au inceput dintr-un hobby care a devenit afacere. Eu si lucrez pentru ING Asigurari de Viata, job de manager pe partea de clienti corporate.
StartEvo: Cum ai ajuns aici? Razvan Pascu: Sunt din Braila, mi-am dorit foarte mult sa ajung in Bucuresti. Vedeam Bucurestiul un fel de Rai in Romania. Intre timp m-am lamurit ca nu e chiar asa, ca oriunde trebuie sa muncesti, sa tragi tare. Insa chiar asta am facut.
In primul an de facultate am lucrat foarte mult. Am schimbat multe locuri de munca. Am cautat si banii, dar si ceea ce imi place. Am facut Facultatea de Marketing, dar nu eram foarte convins ca asta e ceea ce vreau sa fac. Am vrut sa descopar. Am lucrat si in vanzari, am lucrat tot felul de joburi studentesti… […]
Pasul care m-a schimbat foarte mult – un program de tip Work and Travel in UK. […] Am lucrat 5 luni si am tras foarte, foarte mult. […] Munceam si 16 ore pe zi. Am lucrat inclusiv in ferme ecologice, lucram alaturi de studenti veniti din Europa de Sud-Est. […] Mi-am dat seama ulterior ca a fost experienta care m-a facut sa ma schimb.
M-am intors si am aplicat in Romania la o scoala de comunicare organizata de Orange. Erau profesori faimosi: Aneta Bogdan si Bogdan Naumovici. Au fost sute de oameni care au aplicat. Au ales 20. Eram printre ei. Eram superbucuros. A durat 3 luni, dupa care mi-au facut si o propunere de angajare. […] Am lucrat pe un job simplu, la relatii clienti.[…]
Si apoi, dupa 1 an de zile am fost recrutat de ING. […] Nu stiu nici acum cum au intrat in posesia CV-ului. Au fost oameni care au crezut in mine. M-am angajat si asta a (more…)
Va invitam sa urmariti o poveste frumoasa – cea a lui Razvan Opran – (The Mission, Bilete.ro, Entourage, Studio Martin, etc, etc). Este o poveste plina de invataminte, este o chintesenta a experientei unui om care a deschis drumuri in Romania. Vedeti cum a inceput, cat de greu i-a fost si ce a invatat dupa atatia ani.
Nascut in septembrie ‘75, in Bucuresti. Liceul Sf. Sava, fostul Nicolae Balcescu. Facultatea ASE (pentru ca parea cea mai apropiata de ceea ce doream eu sa fac).
StartEvo: Ce vroiai sa te faci cand o sa fii mare? Razvan Opran: Mi-era foarte greu sa raspund la aceasta intrebare. De aceea am facut ASE-ul, pentru ca parea facultatea cu cele mai mari posibilitati de evoluare.
Dupa prima zi de ASE, m-am angajat la stat. Dar am vazut ca nu e pentru mine. Am vazut frustrarea, programul, … Am avut 3 joburi particulare. In acesti 4-5 ani am descoperit EXACT ceea ce imi place si sa zic “Eu de astazi asta vreau sa fac”
Am lasat jobul si m-am apucat de antreprenoriat.
Am sesizat ca exista o nisa, dupa o vizita in strainatate: productie evenimente muzicale, headliner care performeaza, cu DJ. M-am intors in tara, m-am uitat in stanga/dreapta, am vazut ca nu exista asa ceva. Imi placea si muzica… si am zis: De ce sa nu fac asta?
Evident ca dupa primele 4 luni, mi-am dat seama ca nu se poate trai din asta asa ca mi-am facut cateva afaceri, care sa plateasca facturile.
StartEvo: Dar in momentul in care ai luat decizia, ai avut o plasa de siguranta? Ai avut niste bani pusi deoparte? Razvan Opran: Mi-a fost extrem de usor. Dar acum imi dau seama ce aveam nevoie. Nu am avut un mentor, nu am avut pe cine sa copiem. Investitia a fost de 300 de dolari de persoana – care a fost ultimul salariu de la vechiul job. Noi nu descoperisem conceptul de plasa de siguranta. 🙂
Primul eveniment am vrut sa facem cu un DJ foarte bun si o companie f mare.
Am ajuns foarte repede inapoi la birou si am tras 2 concluzii:
Artistul nu vroia sa lucreze sa lucreze cu noi, ca nu aveam nici un istoric, de nici un fel.
Compania (care acum ne e partener strategic) ne-a zis: “Ati mai facut? Nu. Atunci faceti intai de 10 ori si pe urma veniti la noi!”. Si am zis, OK, am gresit un pic abordarea.
Si atunci se punea intrebarea cum poate sa creasca o companie de genul asta? Ne-am uitat si noi pe Internet ce se facea in Anglia, in America.
Abordarea total gresita. […]Ce abordare exista: sa crestem organic!
Primul The Mission: 56 bilete vandute – nu am pierdut bani.
Al doilea The Mission: (more…)
Va prezentam unul din cei mai inspirationali romani: Mike Costache. Il “alergam” sa il filmam de mai bine de un an de zile. Doar ca tot timpul era foarte ocupat, facand naveta intre SUA si Romania. Dar, pentru ca am persistat, pana la urma am reusit. 🙂 Si bine am facut ca am insistat, pentru ca a iesit unul din cele mai INSPIRATIONALE filmulete marca StartEvo. Este extrem de util sa il urmariti si sa extrageti invatamintele.
StartEvo: Povesteste-ne traseul tau profesional. Mike Costache: Totul este greu. Primul job a fost la 11 ani. Am ajuns cu familia in Israel cu familia in 1988. Am dorit sa imi cumpar o bicicleta de 100 usd. Neavand bani, am vandut rosii si ceapa in piata. Si mi-am luat mai multe biciclete stricate, si mi-am facut una din 6. 🙂
Daca este sa sar pana dupa facultate, am avut un job in investment banking, dupa care am plecat la alta firma de investment banking. Cineva m-a zguduit si mi-a zis ca a ajuns sa lucrez 5 ani in acelasi domeniu si sa imi fac propria firma. La 22 de ani, fiind prea tanar sa imi fac o firma de investment banking, mi-am facut o firma de SEO. Am facut optimizare pentru altii, dupa care am facut optimizare pentru noi, pentru cele 26 de situri ale noastre. Cand am ajuns la 250,000 dolari pe luna, in luna 22-23, am vandut compania si am inceput sa vin mai mult in Romania.
Una din dorintele mele era sa ajut copii defavorizati din Romania, din orfelinate. Aici evident nu am putut sa stau. Si m-am apucat sa aduc si branduri mari in Romania. (more…)
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
