Asa cum ziceam pe facebook, maine organizam o mica iesire la terasa, sa bem o bere, un cico, sa ne racorim, sa discutam despre StartEvo si ce mai putem face astfel incat sa va ajutam mai mult cu acest proiect. Adica facem un brainstorming beerstorming 🙂
Locatia: Piata Victoriei, terasa restaurantului Istria/Marul de Aur – fostul club Pat (intrarea prin gangul BCR). Adresa exacta: Calea Victoriei 163. Click aici sa vedeti harta
Ora: dupa 18.30
Sunt si locuri de parcare, pentru cine vine cu masina. (se intra prin strada sevastopol)
Cine vine, sa ne anunte pe adresa de email go-startevo-com, ca sa ii oprim un scaun 🙂 Ne vedem acolo.
Nu o sa fie ceva cu super pretentii, asa ca sa nu veniti la papion :). Platim nemteste, cunoastem oameni noi, discutam, schimbam concepte, idei… O sa fie cool
Lucian Bute, un roman plecat de jos, ne-a facut mandri ca suntem romani. Un om cu o modestie iesita din comun, un om muncitor, care a tras tare, care si-a luat pumni in cap cu nemiluita, un om indarjit a reusit sa reuseasca sa aiba centura mondiala la box profesionist. Asta inseamna tarie de caracter. Asta inseamna sa VREI sa faci ceva in viata.
Copii din Romania ar trebui sa invete de la Lucian Bute dorinta de a fi invingator. Lucian Bute este un model prin felul lui de a fi si de a lupta cu greutatile vietii, indiferent ce traseu ai in viata.
La fel ca si el era Leonard Doroftei, Francisc Vastag si multi altii. Si gimnastii. Si canotorii. Si cateodata si fotbalistii. Si altii…
Oare de ce sunt asa de putine momente cand suntem mandri ca suntem romani? De ce oare nu avem aceasta mandrie nationala mai des in ograda noastra?
Felicitari lui si felicitari celor care l-au adus sa lupte in Romania! Avem nevoie de asa ceva. Avem nevoie de exemple, ca se poate!
Mugur Ciuvica povesteste viata lui in cateva minute pentru StartEvo si spune si ce i s-a parut lui relevant pana acum.
Mi-a placut ca pana acum am reusit sa fac ceea ce mi-a facut placere sa fac.
Eu sunt mai batran. La revolutie aveam 29 de ani. Am incercat sa ies din baremurile care erau atunci in societate.
Am facut medicina (era mai liberala). Facultatea care dura 6 ani am facut-o in 9 ani. Eu de pe la 20 de ani mi-am propus sa plec din tara.
Revolutia m-a prins in asteptarea pasaportului. Exact in decembrie 1989 asteptam pasaportul – era o chestiune de 1 luna 2, ca sa plec in Italia.
Am stat in Italia 3 ani. A fost o experienta extraordinara. Am hotarat sa ma intorc – erau mai multe oportunitati aici, mici afaceri care se puteau face.
Medicina nu am profesat-o niciodata.
Prin 1995 am inceput sa fac putina politica. Am lucrat in campaniile din 96 pentru Victor Ciorbea la locale si pentru Emil Constantinescu.
4 ani am fost directorul de cabinet al presedintelui Romaniei, intre 1996-2000. Am crezut foarte mult in ceea ce faceam. Minim 12 ore pe zi lucram. Ma duceam cu mare placere la serviciu pentru ca a fost o experienta deosebita.
Din 2000 incoace am facut un alt lucru interesant, am inceput o monitorizare a ceea ce se intampla in politica romaneasca. Noi ne focalizam pe politicienii aflati la putere – consideram ca puterea ne conditioneaza intr-o masura exagerata viata si de aceea ii urmarim ce fac cu banii si cu viata noastra. 4 zile am fost impotriva lui Nastase, 4 ani impotriva lui Basescu, probabil ca vom fi si impotriva urmatoarei conduceri.
Rezumatul activitatilor mele – un fel de ghiveci :). Nu stiu daca asta poate fi un model pentru un tanar de acum.
Sfatul meu pentru un tinar: Sa faca din viata lui ceea ce iti place sa faca. Cu siguranta o sa urmeze si rezultatele.
Inca 2 lucruri care mi-au placut la mine. Nu am avut niciodata un sef, cu exceptia celor 4 ani de la Cotroceni. Am fost propriul meu sef.
Al doilea lucru – nu am lucrat niciodata la stat (cu exceptia celor 4 ani la Cotroceni)
Am reusit sa trec prin viata fara sa astept ca statul sa ma ajute, sa imi traseze un drum. Asta e un lucru bun, care mi-a dat si libertate si liniste si degajare in ceea ce am facut.
James Heaton, CEO Tronvig Group, a small but powerful New York creative agency, with very nice clients talks with us at StartEvo, to tell us the negative story of his life, that shaped his character. EXCELLENT STORY! Highly recommended!
Question: What has led to your success?
Probably the most valuable things that have happened to me were, first, when I was fired from my corporate job, and had to start a business on my own, forcing the question of not having a regular salary, not having benefits, not having anything to rely on but myself, and at the same time, having to support a family. I wasn’t very happy about it at the time, but it was definitely a gift in disguise. The second was my former business partner’s deciding to walk off and try to take all our clients. He was not successful taking all the clients, but he was successful ruining all the relationships that I had with our clients. So I was left with the debt and no clients.
Everyone’s expectation at that point was that it was over. But that opened up the opportunity to rethink the business, rethink how I was going to pull it out from a disaster, and make it into something that never would have been had that disaster not occurred. I remember thinking that day…”How on earth am I going to make it through this?” It took a couple of days to decide that there was no turning back. You either make it or you don’t. What are the steps that I need to take in order to survive, then what are the steps that I need to take in order to succeed, and then what are the steps that I need to take in order to prosper?
That situation forced me to focus very carefully on those decisions that needed to be made, and then forced that they be done. As a consequence of that, over the past number of years since then, I am now doing the work that I want to be doing, I’m doing the work that is closest to my heart and that is the most rewarding. I have the ability to not take on work that does not fit with my values system. I have also developed the absolute trust of my employees, and I have brought them in as collaborators. These are people who were with me when the disaster happened, when I was painted as being a failure and being evil. But the truth of the matter came out in the process that happened after that.
Apparent failure focuses the mind.
The story never ends until you die, so you’ve got to keep at it. You’ve got to keep writing it. The more adversity you face, the greater your own authorship. When there is no adversity other people write the script—other people create the story. When everything is against you, you must become the author of your own story. You must create your own future. There is tremendous power in that creative act of rebuilding from nothing.
If I think about many of the people that did great things, be it George Washington who was a financial failure, my distant relative, Buckminster Fuller who was a financial failure…that utter financial/personal disaster builds the kind of resilience and forces the kind of creative energy that you need to do something great.
This complacency and satisfaction with the way things are—with having other people decide things for you or provide for you—when all that is stripped away, and all you are left with is yourself and you own energy—your own creative effort—that is when great things are born and begin to happen.
Fear drives mediocraty. Fear creates mediocraty. Fear of failure—this is what keeps people down, because It can be used by employers, by authority figures. You are afraid to change things. You are afraid that it is not going to work. You are afraid the there’s is no way out of this situation. That is the power over you held by those who exercise control over your life. So maybe it’s not, but it seems almost essential that the worst things that you can possibly imagine happening, have to happen in order for that to be stripped away. “How much worse could it possibly get?” That’s a great place to be. That’s a perfect starting point. So I attribute what I am now and what I expect to become in business and in life to those disastrous situations that have happened.
I remember in high school when I was doing an application for something. I was asked, “Tell me about your biggest failure.” At the time I guess I was 16. I didn’t have a good answer for that question. I think everyone needs to have an answer to that question. It’s the greatest indication of your character and your ability and potential to know what you did when you failed—when the whole world collapsed around you.
Well, that’s the negative version of my story, but I think that’s a key aspect of it.
#1. Zilele trecute am mers cu trenul pentru cateva ore. Langa mine era o proaspata studenta. Cel mai des cuvant pe care l-am auzit in nenumaratele telefoanele pe care le-a dat/primit a fost: “Ma plictisesc. Ma plictisesc ca nu am castile la mine, sa ascult muzica. Ma plictisesc ca nu am ce sa fac. Ma plictisesc…”
#2. In vizita noastra in State am vorbit cu cativa copii de 10-14 ani. Principala lor problema: “I’m bored!. Tati, da-mi iphonul sa ma joc / sa ascult muzica.” In Romania deasemenea am vorbit cu copii si adolescenti care aveau aceiasi problema existentiala. Se plictiseau de moarte si aratau ca niste legume.
Un adult care se plictiseste si nu poate iesi din acest stadiu denota dupa parerea mea, un grad ridicat de prostie.
Un copil care se plictiseste si singura solutie o reprezinta divertismentul electronic va avea sanse foarte mari sa devina un adult leguma.
Traim intr-o societate care ne recompenseaza creierul in fiecare secunda pentru atentie, intr-un noian de cereri de atentie. Ne-am obisnuit sa ne concentram pe distractie, nu pe crestere sustenabila. Vrem totul rapid, vrem imediat. Vrem serotonina cat mai mult (hormonul de placere secretat de creier cand ne place ceva) Comportamentul copiilor care urla din toti rarunchii cand vor o jucarie se transforma ulterior in comportamentul actionarilor care pun presiune pe managerii executivi sa obtina rezultate ACUM. Conteaza momentul, nu viitorul. Carpe diem. Lasa ca mai vedem noi.
Eu personal nu vreau sa am de-a face cu oameni care se plictisesc. Cum ar fi sa se plictiseasca cel care instaleaza franele la masina ta? Sau cel care monteaza un cablu la avionul cu care calatorim. Sau un doctor care se plictiseste intr-o operatie si uita ceva in interiorul unui pacient.
Oamenii care se plictisesc (si raman asa) sunt toxici. Din pacate, toti avem predispozitie catre plictiseala, ceea ce este ok. Insa conteaza ce faci astfel incat sa NU ramai plictisit. Sa faci ceva util, care sa iti faca placere si care sa te ajute pe termen scurt mediu si lung.
Oamenii care se distreaza ca sa scape de plictiseala se aseamana cu dependentii de droguri. Tot timpul vor vrea o doza mai mare, ceva mai interesant. Si usor usor in timp se instaleaza depresia (stiati ca 1/3 romani au probleme psihice si depresia este cea mai raspandita? )
Cu totii ne plictisim. Dar imediat iti poti pune creierul in miscare sa gandesti la ceva. Sau sa faci ceva. Sa stai si sa te plangi este penibil.
Uitandu-ne la rezultatele de la BAC, putem vedea foarte usor ca cei care stau in zone mai dezvoltate econonic, care au avut rata de promovabilitate mai mica au si o rata de plictiseala mai mare. Pana la urma este plictisitor sa inveti, nu?
Dragi nostrii cititori, luptati sa nu va plictisiti. Dar nu luptati cu armele lejere ale distractiei. Pentru ca nu veti evolua. Gasiti-va un vis si munciti sa il atingeti. Satisfactiile vor fi mult mai mari si de durata decat cele de la entertainmentul de ocazie. Si lucrand sa va atingeti visul sansele sa va plictisiti sunt mai mici 🙂
Cunoscutul Sergiu Nicolaescu isi spune povestea lui de succes pentru StartEvo. Speram ca unii din noi vor invata ceva din ea.
Este povestea unui om care a plecat de jos, al carui tata a fost arestat pe timpul comunistilor si a muncit la Canal. Un om care a construit Cinematografia Romana. Un om care a invatat, care a demonstrat personalitate si care a crescut in timp. Urmariti videoul
Sunt inginer de profesie, fost marinar.
Am terminat liceul la 16 ani, mai repede. Am dat examenul la 3 facultati si am reusit la toate 3. Dar cum eram pasionat de marina de mic, am mers la facultatea de marina.
In 1948, tatal meu, care era inginer burghez, a fost arestat. Atunci am iesit din marina si am intrat ca muncitor la fabrica Ford din Bucuresti. Si am dat la Belle Arte si la Politehnica. Am iesit inginer, jucam rugby. Am fost repartizat la IOR, mi-am vazut de treaba mea, de inginerie, lucrand ca si desenator pentru multe reviste, facand coperti. Ma afirmasem si in pictura si sculptura, dar nu in mod deosebit.
Mi-era teama ca o sa fiu descoperit, sa se afle ca tatal meu era arestat. Un coleg din facultate mi-a produs sa facem schimb. El sa vina la IOR, si eu sa merg in cinematografie. Am acceptat, fara sa stiu nimic despre domeniu. Copil fiind, imi placeau filmele. Vedeam filmele, fara sa intelegeg.
M-au repartizat la constructia Buftei.
Aveam personalitate. Cand ofiterul sovietic a sustinut sa se construiasca la Buftea, m-am impotrivit. Eu sugeram sa se faca mai aproape de Bucuresti.
Pe urma m-a trecut la studioul Sahia. M-am ocupat de filmari submarine. Pe vremea aceea se cobora sub apa cu oxigen. Dar la 15 metri adancime devenea toxic. Si puteai maxim sa cobori pana la 14-15 m.
Cousteau a inventat aparatul de respirat autonom. Eu am facut si eu un aparat de respirat in paralel.
La un moment dat am facut un film, care l-am vandut la americani cu 20,000 usd, pana atunci cel mai bine vandut film era Tudor Vladimirescu, cu 3000 usd
Nu m-am lasat ametit de acest lucru. Din primii bani i-am cumparat mamei un frigider.
La Cannes, americanii mi-au propus sa regizez « Visul unei nopti de vara »
Faceam filme istorice cu 3000 de oameni si nu se simtea ca sunt incepator.
De la mine nu puteti lua decat un singur exemplu : MUNCA. Am muncit ca nimeni altul. Am trait pentru film.In momentul de fata am facut peste 70 de filme. Nu stiu daca am avut 2 vacante de vara
In al doilea rand SACRIFICIUL
In al treilea rand PROFESIONALISMUL
Eu am controlat totul. Nu trebuie sa aveti incredere in nimeni. In lucrul cu actorii, le dati liberatate la inceput. Daca nu corespunde, le dai indicatii. Am lansat in Romania multi actori. IMDB considera filmul Mihai Viteazul al 3-lea film din lume. Pe locul 5 la filme biografice, pe locul 19 la filme de actiune. Pe locul 40 la filme drama. E o recunoastere extraordinara !
Va doresc sa imi urmati sfatul si sa ma intreceti !
Pe orice scară importantă, succesul presupune acceptarea unor responsabilităţi… Într-o analiză finală, singura calitate de care dau dovadă toţi oamenii de succes este capacitatea de a-şi asuma responsabilităţi.
Nu cunosc ceva mai încurajator decât capacitatea neîndoielnică a omului de a-şi înălţa viaţa printr-o strădanie conştientă… Dacă cineva înaintează cu încredere în direcţia propriilor visuri şi se străduieşte să trăiască viaţa pe care şi-a imaginat-o, se va întâlni cu un succes care nu poate fi aşteptat într-o existenţă obişnuită.
Succesul unei persoane nu se măsoară doar în realizări, ci si în rezistenţa pe care a întâmpinat-o şi în curajul cu care a continuat să lupte împotriva ostacolelor copleşitoare.
Peter Byrnes @StartEvo – he is owner and co founder Lugh Studio Inc, Brooklyn New-York (branding agency).
“I was born in Manhattan, but I lived in rural world, in mountains in Pennsylvania.
I love foreign languages.
I studied overseas. I studied in Sweden (it’s a very human culture).
It’s very difficult when u never leave your environment to find out who is really you.
I went to Penn State, for Foreign Services International Politics.
After decades, I realized that my life is about communication.
Graphic design is about communication, about translation. I’m translating your message to other persons.
Localization brought by internet brings more authenticity. If you are authentic, people trust you, they follow you.
I’m a slow adapter of Internet.
I started from nothing. I love Olympic skaters on ice. They face a huge pressure, they fell on ice, they get up immediately and they skate again.
If you don’t have a goal, a vision, a belief, you’re going to have more of what you have.
When the crisis came, i decided to turn off the TV, 2 years ago.
The last thing i need to hear is how worse it’s going to get. I still hear it, i’m not an ignorant.
My trick is “Don’t listen negative talk”. Don’t complain. Move on.
Dezvoltarea unei imagini personale adecvate realiste pare să inspire individului noi aptitudini, noi talente şi practic să transforme eşecul în succes. 🙂
Prima lege a succesului este concentrarea: să-ţi uneşti toate energiile într-un singur punct şi să te îndrepţi direct spre punctul acela, fără să priveşti nici în dreapta, nici în stânga.
Multi au avut aptitudini extraordinare, insa, fiindca n-au avut curaj, ei au trait ca niste morti si au sfarsit prin a fi ingropati in inactivitatea lor.
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Asa cum ziceam pe facebook, maine organizam o mica iesire la terasa, sa bem o bere, un cico, sa ne racorim, sa discutam despre StartEvo si ce mai putem face astfel incat sa va ajutam mai mult cu acest proiect. Adica facem un 
Prima lege a succesului este concentrarea: să-ţi uneşti toate energiile într-un singur punct şi să te îndrepţi direct spre punctul acela, fără să priveşti nici în dreapta, nici în stânga.
Secretul succesului constă în a vrea să câştigi şi a şti să pierzi.
Încrederea în puterile tale şi moderaţia în dorinţe, iată calea spre succes.
Nu există un secret al succesului. Succesul este rezultat al pregătirii, muncă din greu şi al învăţatului din greşeli.
Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.
Multi au avut aptitudini extraordinare, insa, fiindca n-au avut curaj, ei au trait ca niste morti si au sfarsit prin a fi ingropati in inactivitatea lor.
Traieste ca un om curajos; iar daca nu ai noroc, infrunta loviturile vietii cu o inima curajoasa.
A visa nu înseamnă a aştepta şi împlinirea visului. Pentru a-l realiza, trebuie sa muncesti.
