Tu ai atins plafonul de comoditate financiara?

Se stie ca, cel putin declarativ, toti oamenii vor mai multi bani. Banii confera o stabilitate si o satisfactie mai mare celor care ii au versus cei care nu ii au. Cele mai multe certuri in cupluri sunt datorita problemelor financiare…. Majoritatea frustrarilor personale sunt legate direct si indirect de bani si mai precis lipsa lor….  Cam toti oamenii vor mai multi bani, desi exista si voci care spun ca banul e ochiul dracului, si ca nu merita sa te agiti pentru asta… Ma rog, fiecare cu sistemul lui de valori 🙂

Am citit zilele trecute in Forbes.com un articol foarte interesant (din pacate, nu l-am mai gasit sa pun link catre el) in care se spunea ca s-au facut studii, din care reiese ca exista un plafon de comoditate financiara pentru fiecare om, si fiecare tara a lumii. Cand il atingem, cresterea ulterioara a veniturilor este superioara cresterii satisfactiei generata de aceasta crestere. Cu alte cuvinte, o dublare a castigurilor peste respectivul plafon nu inseamna si o dublare a satisfactiei.

Evident, aceasta regula NU se aplica la toata lumea, dar se aplica la majoritatea. Si face si sens cat de cat, in idea ca daca atingi un confort financiar, iti permiti sa mai faci si lucruri pentru suflet. Este vorba de prioritati si piramida lui Maslow.

In USA, s-a stabilit ca aceasta limita este undeva in jurul a (more…)

Cunoaste oameni noi, in mod constant!

Cat suntem tineri la scoala, ne invartim intr-un cerc foarte mare de cunostinte. Pe masura ce intram in activitatea profesionala, numarul de prieteni incepe usor usor sa scada, urmand ca atunci cand ajungem la varste mai inaintate, numarul de prieteni sa tinda catre zero.

De ce se intampla lucrul asta? Simplu: ne scade dorinta de a ne face noi prieteni + pe de alta parte, din cei existenti incep sa dispara usor usor: ba ne certam cu ei, ba pleaca in diverse zari, ba mor, ba isi iau neveste de tip “ciuma” care nu ii mai lasa sa mai iasa in lume…

Si cu cat ai mai putini prieteni, cu atat e mai greu, cu atat esti mai predispus spre deprimare…

Dar nu trebuie sa fie asa!

Trebuie sa cunoastem oameni noi in mod constant. Este cel mai sanatos lucru. Trebuie sa nu ramanem incremeniti in proiect, deprimati si fara prieteni cu care sa vorbim. Si este asa de usor acum sa gasim oameni cu care sa ne faca placere sa vorbim, oricat de ciudati am fi!

Cunoasteti oameni noi. In fiecare saptamana! E cool, e interesant, iti tine creierul in viata. Merita! Stiu ca ne e lene, stiu ca de mici copii am fost spalati pe creier sa “nu vorbim cu strainii”, (more…)

Alexandru Andries @StartEvo: “Fii foarte atent ce puncte slabe ai!”

Ne-am vazut cu domnul Alexandru Andries la Arhitectura. Si am fost foarte uimiti sa aflam ca viata artistica, dupa care il cunosteam, este doar o mica parte din activitatea dumnealui, arhitectura ocupand o pondere cel putin la fel de mare. Alexandru Andries este profesor la Arhitectura chiar din momentul in care a terminat facultatea. 🙂

Cand l-am rugat sa ne dea cateva sfaturi pentru fanii StartEvo, a zambit si ne-a zis ca nu o sa spuna pe film, (ca sa nu ne dauneze sitului:)), dar el nu crede in puterea exemplului. De ce? Pentru ca fiecare om are o situatie specifica, si experienta si traseul profesional al unui om nu pot fi replicate la altcineva. 🙂 Nici o problema:). Las’ ca o spunem noi, pentru principiul sinceritatii socante! Noi ne ocupam de INSPIRATIE, si experientele personale sunt una din cele mai puternice surse de inspiratie. Si nu trebuie sa ne facem griji ca oamenii vor putea sa copieze intocmai o experienta a altcuiva, pentru ca din principiu stim ca nu se poate IDENTIC. Luam ce e interesant din fiecare poveste si mergem mai departe!

Asa ca va invitam sa urmariti interviul. Intrucat era destul de lung (de la 10 minute cat vroiam initial a iesit aproape 40:)) am lasat doar o parte, ca sa nu fie prea mult.

Urmariti-l si extrageti ce invataminte considerati necesare pentru voi 🙂

Nu am avut nici o clipa ca tinta sa ajung cadru didactic la Arhitectura nici sa cant sau sa scot discuri.

Primul meu talent care a aparut la suprafata a fost desenul. Mama mea a trimis desenele mele care i se pareau extraordinare (de cand aveam 4 ani) pictorului Baba (presedintele Artistilor Plastici). L-au impresionat, a dat un telefon si cineva de la artistii plastici din Brasov a primit ordin sa se ocupe de mine. 🙂 Venea pe acasa, imi dadea sfaturi.[…] Daca era sa ma intrebi atunci, as fi raspuns ca vreau sa ma fac pictor.[…]

La noi in casa se si canta (unchiul meu a fost dirijor de cor, varul meu e profesor la Conservator). […] Matusa mea, care in ’67 a plecat in America, canta la pian. Eram si eu innebunit sa pun mana pe pian si sa cant. A inceput sa imi placa si asta, asa ca mama m-a dus la o gradinita cu deprinderi muzicale. M-au testat: “Ce pictura? Trebuie sa faca muzica…”.[…] Mama m-a intrebat: ce instrument vrei. Eu: vioara. Mama: Noi avem pian in casa. Am facut ore de pian 2 saptamani, dupa care i-am spus mamei ca nu mai vreau. Acele 2 saptamani au fost suficiente sa ma prind eu pe unde sunt notele. Aveam 5-6 ani.[…] Am inceput sa cant asa de distractie in casa, nimic serios.

La liceu m-am imprietenit cu un Octavian Tabacaru, fan Beatles. Am zis in joaca sa facem o trupa. […] Eu scriam cantecele in engleza. Intr-o zi, tata vine de la Tractorul si i-a placut cantecul meu. Si mi-a zis ca nu are cum sa fie cantecul meu, pentru ca e in engleza! Eu i-am raspuns ca “Este in engleza, pentru ca in romana suna prost.” Tata mi-a zis ca limba mea este romana si ca nu sunt eu in stare sa le fac sa sune bine in Romana. Si de atunci am inceput sa fac cantece in romana. […]

La un moment dat (cand treceam din clasa 11 in a 12-a) ma intalnesc cu educatoarea mea, care incepe sa planga. “Nu mai pot, trebuie sa va spun!”. (more…)

Dilema: “Sa ma implic? Sa nu ma implic?”

Ieri am iesit cu kinderii in parc. Parc modern, facut dupa standardele din vest. Cum am intrat, am vazut niste mame putin supradimensionate, in slapi, care stateau pe banca si mancau seminte si scuipau pe jos, in timp ce copii se jucau in jegul lor.

Ma duc la ele si le zic textual: “Va rog frumos sa nu mai scuipati semintele pe jos, ca se face ca la porci si e pacat!”. Dupa care m-am departat, sa ma joc cu copii.

Din cand in cand ma mai uitam la ele si am observat ca mi-au ascultat rugamintea.:)

Dar stateam si ma gandeam: aveam de ales – sa intru intr-o situatie conflictuala cu niste oameni (eu nefiind o persoana conflictuala) sau (more…)

Forta exemplului

Totul este posibil. Fara gluma. Chiar asa este.

Si asta poti sa iti dai seama uitandu-te la EXEMPLELE din lumea asta.Uita-te la exemplele de langa tine. La prietenii, cunostintele si prietenii prietenilor tai care reusesc ceea ce isi propun!

Oameni care reusesc lucruri WOW.
Oameni cu handicap care reusesc sa faca lucruri pe care cei normali nici nu pot visa.
Oameni cu IQ normal care urca munti (la propriu sau la figurat).
Oameni pe care nu dai doi bani care te surprind ca reusesc, desi sortii le stau impotriva.
Oameni batuti de soarta care nu se dau batuti de tot si cu indarjire merg mai departe.
Oameni care refuza sa piarda.
Oameni care (more…)

Cauti super puteri?

De ce sa-ncepi sa cauti super puteri?

“Today I’m going to find the power in me and I’m going to do what ever it takes to show the world that… I CAN ACCEPT MYSELF FOR WHO I AM!”

Un video foarte amuzant pe care l-am gasit pe net ce raspunde la intrebare si pe care va invit sa-l urmariti.

 

Alin Galatescu – E important cand te apuci de construit ceva, sa duci constructia pana la capat!

Cu Alin Galatescu ne-am intalnit acum ceva vreme, dar pentru ca a avut o istorie foarte frumoasa (si lunga in acelasi timp:)), am amanat putin publicarea lui. Este povestea vietii lui si cele mai importante invataminte pe care le-a tras. Va invitam sa urmariti filmele 🙂

Dupa ce am studiat arhitectura, am trecut la drept international in facultate, vizand zona de diplomatie. […]

Intr-o zi, in 1993 am fondat impreuna cu un prieten Radio Tinerama. Acolo inceputul a fost fulminant.[…]

In 1990 am inceput sa lucrez la Zig-Zag, in echipa dlui Ion Cristoiu. In 1991 am plecat la Radio Contact.

Din 1993-1996 am coordonat Radio Tinerama (aveam 5 emisiuni doar eu personal). Scriam mult SF.

[…] (more…)

Schema logica StartEvo a evolutiei personale

De cand am lansat StartEvo, ne-am facut o parere la cald despre cum functioneaza acest proces al evolutiei personale. Si am facut o schema logica, prin care sa constientizezi unde esti si unde vrei sa ajungi.

Nu este inca finala, dar nu mai este mult 🙂 Asa ca am fi onorati daca v-ati arunca un ochi peste ea si sa ne dati un feedback.

Click pe poza pentru marire.

Multumim anticipat!

Schema Logica StartEvo a Evolutiei Personale

In ce relatii esti cu vocile din capul tau?

Aseara alergam. Dupa jumate de ora, ma plictisisem.

Si “piticul” din spatele capului incepuse sa imi vorbeasca “De ce mai alergi? De ce nu te duci sa lucrezi? Ce sens mai are? Oricum stii ca poti sa alergi inca 2 ore. De ce nu iti utilizezi timpul mai eficient, facand ceva productiv decat alergand de colo colo?…… “. Si, spre rusinea mea, l-am ascultat. Pentru 10 secunde. Dupa care am realizat ca LOGIC era sa imi continui alergarea, pentru ca trebuia sa imi termin ciclul de sport pe ziua respectiva, ca sa ma incadrez in cele 30 de minute de sport pe zi.

In sport, ca si in viata, cel mai mare dusman este acel “mini-me”, (more…)

A mea este mai buna decat a ta! Sau cum frustrarea personala poate salva Romania!

Traim intr-o lume a comparatiilor. Cine o are (la evolutie personala ma refer!) mai buna, mai stralucitoare, mai banoasa, mai devreme acasa… Cine e mai smecher sau mai putin smecher. Cine are salariu mai mare ca mine. Ce masina conduce celalalt. Ce marca de capra are vecinul. La ce scoala se duce, ce haine poarta, ce gagica…

Totul se compara!

In functie de rezultatele comparatiei si de importanta pe care o dam acelor aspecte comparate, generam niste concluzii si niste frustrari care reprezinta sursa motivatiei actiunilor noastre viitoare.

“Aaaah, eu castig mai putin decat (more…)

Ti-ar place sa ai un frate geaman?

Mi-ar place sa am un frate geaman. O clona, cu o constiinta comuna, precum borgii din Star Trek. Sa stai fata in fata cu el si sa te ajute sa TE autointelegi, sa vezi mai clar solutia la diversele intrebari care le ai. Sa iti dea suturi in fund sa te apuci/sau sa te tii de treaba (si sa nu te superi pe el, pentru ca el esti tu). Sa te ajute sa iti faci introspectie. Si sa te impiedice sa te minti singur! Si sa te ajute sa vezi solutii.

Sunt 3 cazuri posibile de astfel de ajutoare 1-2-1:

1. Ideal ar fi ca fiecare din noi sa avem o asemenea clona in interiorul nostru. Se numeste alter-ego, constiinta, ratiune.

2. Daca nu e posibil, ideal ar fi sa avem un prieten, o ruda, o persoana cu care sa ne simtim confortabili si la care sa nu intram in defensiva cand ajungem la lucruri grele, despre cine e de vina. Fiind un apropiat, te destainui mai usor, recunosti problemele, nu mai spui “oficial imi merge bine.

3. Daca nu avem nici macar un prieten/ruda, atunci merge sa te ajuti si cu un strain, care sa vrea sa te ajute, sa faci aceasta introspectie. Chit ca este expert intr-un anumit domeniu, sau este pur si simplu o persoana cu bunavointa, care vrea sa fie o lume mai buna in jurul lui.

O persoana externa te poate ajuta sa faci pasi enormi in dezvoltarea ta ca individ. Pentru ca te ajuta sa gasesti raspunsurile cu o claritate mult mai mare.

Chiar, (more…)

Cedezi ispitei?

Ce preferi:
a. o recompensa mica imediata?
b. o recompensa mult mai mare ulterioara, mai mare de cateva ori decat suma recompenselor mici pierdute prin alegerea drumului mai greu?

Oamenii in general prefera prima varianta. Riscuri mai mici, plata imediata. “Ce-i in mana nu-i minciuna”. “Nu dau vrabia din mana pe cioara de pe gard”

Radu Furnica mi-a spus anul trecut despre un test celebru care se face la copii (am uitat cum se cheama).

Copilasului i se pune in fata o farfurie cu bomboane/prajituri care ii plac. Este lasat sa ia una. Dupa care i se spune ca va fi lasat singur si, daca se va abtine sa manance bomboane pana cand va reveni adultul, va primi 2 bomboane, altfel va primi doar una (sau ceva de genul).

Ideea e sa vezi daca omuletul se comporta rational sau impulsiv, acest test fiind un indicator eficient cu privire la viitorul copilului. Cei care se pot abtine de la dulciuri (a.k.a. distractii facile si recompense mici imediate) vor ajunge mai departe in viata. Ceilalti… ei bine, societatea are nevoie si de ei….

Tu? Rezisti la bombonele? Sau nu te poti abtine? 🙂

Natiunea Retardatilor cauta cetateni!

Vi s-a intamplat sa exclamati “Cata prostie este in jurul nostru”? Mie da. Si de multe ori am constientizat ca si eu sunt in jurul altor persoane care exclama acelasi lucru. ha ha ha. Si pana la un punct este normal.

Prostia in general este compusa din 2 probleme la bibilica:

a. puterea de procesare (procesorul)
b. capacitatea de memorare (hard-discul)

Cu alte cuvinte, ori nu stii ceva, ori nu te duce capul. Acum, este imposibil sa stii totul. Intr-o gasca de fizicieni termonucleari, orice persoana din exterior poate parea un retard care se joaca cu lopatica in nisip. Doar ca este in general o lege a compensatiei, asa ca daca nu ai cunostinte intr-un anumit domeniu, poate (zic poate) ai in alt domeniu. Poate stii sa repari masini. Sau stii sa zugravesti. Sau stii sa faci podul din picioare.

Deci hard-discul l-am rezolvat. Ramane procesorul. Adica ideea sa GANDESTI, sa rationalizezi ceea ce ti se intampla, si sa poti sa tragi niste concluzii pe baza informatiilor care le ai, asa limitate cum sunt ele.

De exemplu, sa calculezi realist ce sanse ai pentru o viata frumoasa in tara X. Sau sa gandesti de ce e bine sau nu e bine sa mananci ciresele “fara carne”. Nu cumva faptul ca (more…)

Companiile inspirationale sunt destul de greu de identificat la noi

Care este definitia unui patron roman, in acceptiunea masei mari de romani?
Un smecher care sigur a facut ceva ilegal si a calcat oameni pe cap ca sa ajunga aici.

Care este definitia unei multinationale, in acceptiunea aceleiasi mase de romani?
Niste capitalisti nenorociti, care exploateaza oameni si planeta pentru propriul profit.

Niste definitii nu foarte magulitoare sau care sa inspire.

Suntem un popor socialist prin definitie. Si cei care au trait pe vremea comunistilor au fost obisnuiti sa LI SE DEA, dar si multi din tinerii de azi au aceiasi mentalitate idioata. Toti sunt de vina pentru situatia in care se gasesc ei, mai putini ei insisi. In plus suntem si carcotasi, ceea ce e in sine o prostie 🙂

Cand intrebi un roman clasic ce companii IL INSPIRA (prin ceea ce fac sau prin ceea ce reprezinta), nu are foarte multe raspunsuri.

O companie poate fi inspirationala din 2 mari puncte de vedere: (more…)

Cum stati cu obiectivele anuale?

La inceputul anului va spuneam sa va faceti obiective anuale, pe principiul ca daca nu stii unde vrei sa mergi, cum oare sa ajungi acolo?

Ei bine, s-a dus jumatatea de an. Cum stati cu obiectivele anuale? Sunteti in schema? Nu prea? Le-ati mai urmarit sau le-ati stabilit si ati uitat de ele? 🙂

Acum este ocazia sa faceti un pas in spate si sa evaluati aceasta jumatate de an.

Alocati-va jumatate de ora pentru asta.

Merita!